STUDIU: Somnolența excesivă în timpul zilei poate fi semn de demență. Alte 10 manifestări subtile care ar trebui să îngrijoreze

Somnolența excesivă din timpul zilei și lipsa motivației pentru îndeplinirea sarcinilor cotidiene ar putea fi un semn incipient de demență. Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Colegiul de Medicină Albert Einstein din New York și publicat în revista Neurology a identificat o legătură între aceste simptome și sindromul de risc cognitiv motor (MCR), o tulburare care poate precede demența.

Studiul, coordonat de dr. Victoire Leroy, a inclus 445 de adulți cu vârsta medie de 76 de ani, fără antecedente de demență la începutul cercetării. Participanții au completat chestionare detaliate despre calitatea somnului lor, precizând dacă se confruntă cu dificultăți de a adormi și cu treziri nocturne frecvente.

Cercetătorii au identificat 42 de persoane cu sindrom de risc cognitiv motor, o afecțiune caracterizată prin viteză redusă de mers și unele probleme de memorie, ce poate anunța apariția demenței. Pe parcursul unei perioade medii de urmărire de aproape trei ani, încă 36 de participanți au dezvoltat acest sindrom.

Rezultatele au scos la iveală persoanele care sufereau de somnolență diurnă excesivă și lipsă de motivație pentru activitățile zilnice au fost de peste trei ori mai predispuse să dezvolte sindromul de risc cognitiv motor în timpul studiului, comparativ cu cele care nu au raportat aceste probleme.

„Studiul nostru evidențiază cât de prețios este somnul. Problemele de somn care perturbă starea de veghe pe timpul zilei par să fie strâns legate de riscul cognitiv ulterior,” a subliniat autorul principal al studiului, Victoire Leroy.

Cercetarea nu a fost proiectată să stabilească dacă somnolența diurnă sau lipsa de entuziasm pentru activități contribuie direct la apariția sindromului de risc cognitiv motor. De asemenea, nu a avut ca obiectiv să demonstreze cum ar putea acest sindrom să cauzeze direct demență.

Unul dintre punctele slabe ale studiului este lipsa unor măsurători obiective privind cantitatea și calitatea somnului. Cercetătorii s-au bazat, mai degrabă, pe capacitatea participanților de a-și aminti și de a raporta cât de bine consideră ei că au dormit și în ce mod le-au afectat problemele de somn activitățile zilnice.

Diferența dintre oboseală obișnuită și somnolența diurnă

Deși oboseala este normală odată cu îmbătrânirea, dr. Verna Porter, neurolog și director al Departamentului de Demență, Boala Alzheimer și Tulburări Neurocognitive în cadrul Pacific Neuroscience Institute din SUA, atrage atenția asupra diferenței dintre oboseala legată de vârstă și somnolența diurnă patologică.

„Oboseala legată de vârstă poate include simptome de epuizare după efort fizic sau după o zi lungă. În schimb, problemele de somn studiate aici includ somnolența diurnă excesivă și o lipsă marcantă de entuziasm pentru sarcinile zilnice”, afirmă dr. Porter, care nu a fost implicată în studiu.

Cu alte cuvinte, oboseala legată de vârstă este un fenomen normal, care apare pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. Acest tip de oboseală este rezultatul scăderii naturale a energiei și a rezistenței fizice și poate fi accentuat de modificări ale metabolismului și ale altor procese biologice. Oboseala de acest tip poate apărea după activități fizice sau mentale susținute și se ameliorează de obicei cu odihnă adecvată.

Pe când somnolența diurnă implică o nevoie imperioasă de a dormi în timpul zilei, chiar dacă persoana s-a odihnit suficient noaptea. Somnolența diurnă nu este un fenomen normal și poate fi simptomul unor probleme de sănătate mai grave, cum ar fi tulburările de somn (apnee de somn, insomnie cronică), carențele nutriționale sau chiar boli mai serioase cum ar fi depresia sau diverse tulburări neurologice. Somnolența diurnă poate afecta semnificativ calitatea vieții, capacitatea de a rămâne alert și de a efectua activități zilnice.

Cine doarme prost în tinerețe are risc mai mare de demență la bătrânețe

Dr. Porter a explicat și legătura dintre tulburările de somn și declinul cognitiv, subliniind că, deși studiul s-a concentrat asupra persoanelor cu vârsta medie de 76 de ani, problemele cronice de somn, cum ar fi apneea de somn sau insomnia, au consecințe pe termen lung pentru sănătatea cognitivă.

„Pentru persoanele mai tinere, în special cele de vârstă mijlocie, problemele de somn ar putea crește riscul de declin cognitiv viitor. Cercetările arată că tulburările de somn la mijlocul vieții, cum ar fi insomnia cronică sau apneea de somn, contribuie la apariția schimbărilor neurodegenerative care se manifestă ca demență mai târziu în viață,” a atras atenție medicul neurolog.

Conform unui studiu publicat în revista Neurology, a Academiei Americane de Neurologie, persoanele care se confruntă cu probleme de somn între 30 și 40 de ani au o probabilitate mai mare de a prezenta o afectare a memoriei și a gândirii în etapele ulterioare ale vieții.

Alte semne incipiente de demență

Deși mulți asociază demența cu pierderile de memorie, simptomele acestei boli pot fi mult mai subtile și diverse la început. Iată 10 semne timpurii care ar putea anunța demența:

1. Căderi frecvente: un studiu care a inclus persoane cu vârste de peste 65 de ani a arătat că aproximativ 10% dintre cei care au suferit o cădere gravă, ce a impus spitalizare, au primit un diagnostic de demență în decursul anului următor;
2. Dificultatea de a percepe sarcasmul și minciunile: potrivit specialistei în neuropsihologie, dr. Katherine Rankin, care desfășoară cercetări la Centrul pentru Memorie și Îmbătrânire al Universității din California, SUA, persoanele cu demență frontotemporală sau Alzheimer pot avea dificultăți în a recunoaște aceste nuanțe sociale. Pierderea acestei capacități poate afecta interacțiunile sociale și poate fi un semn al unei schimbări cognitive;
3. Nerespectarea normelor sociale și comportamente inadecvate: un comportament ciudat sau ieșit din comun, cum ar fi furtul sau comentarii inadecvate, poate fi un indicator timpuriu al demenței. De exemplu, o persoană care a fost mereu respectuoasă și politicoasă poate începe să spună lucruri jignitoare sau să se comporte neobișnuit în public. Aceasta poate fi o consecință a pierderii capacității de a înțelege și respecta normele sociale;
4. Privirea fixă și dificultăți de citire: un alt semn neobișnuit este privirea fixă, din cauza dificultății de a mișca ochii și de a urmări cu privirea. Persoanele cu demență pot părea că se uită fix sau că sar rânduri atunci când încearcă să citească. Acest simptom poate trece neobservat de către cei afectați, dar poate fi remarcat de cei din jur;
5. Consumul de obiecte necomestibile și alimente alterate: o manifestare neobișnuită a demenței timpurii poate fi tendința de a consuma obiecte necomestibile sau alimente stricate. Acest lucru se întâmplă pentru că persoana uită ce funcție au obiectele din fața ei;
6. Confuzie cu privire la funcționalitatea obiectelor: atunci când o persoană nu uită doar denumirea unui obiect, ci și la ce folosește acesta, poate fi un semn de demență timpurie. De exemplu, persoana respectivă poate ține în mână un stilou, dar nu își poate aminti la ce folosește;
7. Comportament nepotrivit și lipsa empatiei: dacă o persoană amabilă și politicoasă începe să facă remarci jignitoare sau să nu înțeleagă că ceea ce spune este ofensator, acest lucru poate indica o pierdere a capacității de a citi semnalele sociale și de a empatiza. Aceste schimbări pot fi semne timpurii ale unor tipuri de demență;
8. Comportamente compulsive și ritualuri excesive: un exemplu ar fi atunci când o persoană începe să colecționeze obsesiv obiecte inutile, cum ar fi reviste vechi sau pungi de plastic și refuză să le arunce, chiar dacă locuința devine aglomerată și dezorganizată. Acest comportament compulsiv, care depășește dorința de a păstra lucruri cu valoare sentimentală, poate fi un semn timpuriu al demenței;
9. Dificultăți în gestionarea banilor: problemele legate de administrarea banilor sunt unul dintre cele mai frecvente semne timpurii de Alzheimer. La început, pot apărea dificultăți de urmărire a cheltuielilor. Pe măsură ce boala progresează, deciziile greșite devin mai evidente și pot duce la pierderi financiare semnificative;
10. Dificultăți de vorbire: persoanele care aveau anterior un discurs fluent pot începe să se confrunte cu dificultăți în a forma cuvinte și în a-și exprima gândurile coerent. Acest simptom este adesea însoțit de momente în care persoana este perfect lucidă în alte domenii, cum ar fi gestionarea unei afaceri sau realizarea unor sarcini complexe. Totuși, dificultățile de vorbire pot fi un semnal important al unei probleme cognitive.

Sursa foto: Dreamstime.com