Sunt mama unui copil conceput prin fertilizare in vitro în România și vreau să vorbesc și despre lucrurile mai puțin știute: ești pus în fața unei alegeri importante

Infertilitatea e un termen rostit în șoaptă în societatea românească, iar FIV (fertilizare in vitro) are, la noi, rezonanța unei proceduri care ține de o știință îndepărtată, aproape fără angajament uman. În realitate, e vorba despre viață, intimitate și alegeri extrem de dificile. Despre una dintre aceste alegeri vorbește Clarice Dinu, redactor-șef la HotNews, jurnalistă și mamă care, la 49 de ani, anul trecut a dat anul naștere unei fete, prin procedura FIV.  

• România nu are, nici după 36 de ani de la Revoluție, o lege a reproducerii umane asistate medical (RUAM).

Nicio legătură nu este mai de puternică decât aceea dintre o mamă și copilul său. Iar ea începe cu mult înainte să-i auzi primul strigăt pe această lume.

Sunt mama unui copil conceput în urma unei proceduri de fertilizare în vitro (FIV) și vreau să vorbesc în continuare despre lucrurile mai puțin știute și discutate în spațiul public din România.

Înainte de toate este bine de reamintit că, potrivit estimărilor recente, până la 13 milioane de copii din întreaga lume s-au născut în ultimii 40 de ani în urma procedurilor de fertilizare în vitro.

1 din 6 oameni este afectat de infertilitate

Știința a progresat într-atât încât astăzi, anual, vin pe lume aproximativ 500.000 de copii astfel concepuți – unul la 35 de secunde. Impactul acestui procedeu asupra natalității rămâne însă scăzut. Cu toate acestea, numărul persoanelor potențial beneficiare este în creștere. 

Un raport al OMS din 2023 nota că una din șase persoane aflate la vârsta reproductivă este afectată de infertilitate, o boală recunoscută ca atare de Organizația Mondială a Sănătății. FIV este o procedură-tratament scumpă și implică, pe lângă costurile financiare, și pe cele emoționale, deloc de neglijat. 

Economia de 30 de milioane de euro

În actualul context demografic, de scădere dramatică a natalității, multe dintre statele europene sprijină financiar cuplurile infertile pentru acoperirea costurilor FIV. Până de curând și România avea un program prin care acoperea 15.000 de lei din totalul costurilor unei proceduri FIV, care sunt mult mai mari decât atât, dar l-a suspendat pe motiv de criză bugetară. 

Guvernul a tăiat practic 30.000.000 de euro cât ar fi costat bugetul pentru 10.000 de vouchere FIV, neluând în calcul că banii aceștia i-ar fi putut recupera de 26 de ori.

Dar acestea sunt lucrurile despre care s-a discutat și sunt știute la nivel public într-o oarecare măsură.

Există și o altă latură, care iese de sub umbra relației dintre stat și mamă, ceva ce rămâne aici, la tine, ca femeie. 

Doar ideea în sine îmi provoacă suferința unei pierderi ireparabile

Cum spuneam, aș vrea să vorbesc și despre lucrurile mai puțin știute, dar care afectează mii de femei/cupluri din România, punându-le în fața unei alegeri dramatice.

În urma unei proceduri de fertilizare în vitro pot rezulta unul, mai mulți sau niciun embrion care să poată fi implantat. În cazul obținerii mai multor embrioni, ghidurile medicale recomandă transferul unuia singur pentru a evita sarcinile multiple. Embrionii care rămân se numesc embrioni supranumerari și au fost de-a lungul timpului subiectul unor controverse legate de FIV.

Însă dincolo de controversă ei vin cu o încărcătură emoțională uriașă.

Ce spune legea acum, în România

Potrivit legii actuale din România, acești embrioni pot fi crioprezervați sau distruși în funcție de dorința pacienților și de legislația națională în vigoare. În general, aceștia sunt vitrificați, un termen glacial, potrivit cu eficiența procesului și nepotrivit cu temerea mamei pentru ce urmează. 

Practic, embrionii viabili sunt păstrați, pentru că nu ai niciodată garanția că la nouă luni după un embriotransfer îți vei ține copilul în brațe.

Sunt cupluri care au șansa ca acest lucru să se întâmple și care mai vor și al doilea sau chiar al treilea copil. Există însă femei care au devenit mame, și-ar mai dori și alți copii, însă viața lor ar fi pusă în pericol în cazul unei nașteri.

Acesta este și cazul meu. 

Fiica mea

În urmă cu doi ani, în urma unei proceduri de fertilizare în vitro au fost obținuti șase embrioni. Unul a fost implantat și s-a oprit din evoluția la nici șase săptămâni de sarcină. În urma unui al doilea embriotransfer s-a născut fiica mea.

Înaintea embriotransferului, medicul vine și îți arată o imagine cu embrionul care va fi transferat în uterul tău. Emoția pe care am simțit-o și care a crescut cu fiecare zi în care fiica mea a crescut în mine a făcut ca legătura dintre noi să fie cu fiecare moment mai puternică. Am știut din prima, cum s-ar zice, că ea va fi copilul meu.

Emailul

Dar în primele zile ale fiecărui nou an, primesc de la clinică un e-mail în care sunt înștiințată că perioada de stocare a embrionilor vitrificați expiră, iar eu am două variante: o prelungesc sau sunt de acord cu distrugerea lor.

Impactul acestui e-mail este pentru mine devastator emoțional. Pe de o parte, al dorinței imposibil de împlinit de a mai face un copil, pe de altă parte al deciziei de a nu da o șansă embrionilor rămași, privindu-mi copilul pe care îl țin în fiecare zi în brațe. 

De doi ani aleg să prelungesc „perioada de stocare” pentru că nici eu, nici soțul meu nu putem să renunțăm la ei. Doar ideea în sine îmi provoacă suferința unei pierderi ireparabile.

În fiecare an sunt pusă în situația acestei alegeri dramatice, pentru că, din păcate, în acest moment, în țara noastră nu există și altă posibilitate cum ar fi cea de donare a embrionilor rămași în urma procedurilor FIV cuplurilor care își doresc să aibă copii, însă nu pot face cu propriul material genetic.

Soluția „bebelușilor fulg de zăpadă”

Discuția despre embrioadopție nu este nouă, implică o puternică latură ideologică și etică și este subiectul unor controverse aprige. Cu timpul, donarea embrionilor s-a considerat a fi preferabilă distrugerii lor. Multe țări din Uniunea Europeană permit această procedură. Printre ele, Belgia, Croatia, Finlanda, Germania, Olanda, Spania sau Ungaria.

În din ce în ce mai conservatoarea Americă, „bebelușii fulg de zăpadă”, denumire care vine de la procesul de stocare la temperaturi extrem de scăzute, îi ajută pe oamenii de stânga să devină părinți și pe cei de dreapta să se împace cu problemele etice spinoase legate de fertilizarea in vitro, notează Politico, într-un amplu material pe tema embrioadopției.

Timp de două decenii, „bebelușii fulg de zăpadă” au fost simboluri politice, folosite pentru a susține argumentele despre începutul vieții, însă acum oamenii din ambele tabere ale războiului avortului îmbrățișează donarea de embrioni – nu ca pe o armă, ci ca pe o forță unificatoare, notează sursa citată. 

Practica a fost mult timp îmbrățișată de familiile creștine, care altfel ar fi avut rețineri în privința FIV, deoarece poate fi văzută ca o soluție la cea mai problematică parte a procesului: distrugerea embrionilor congelați, vitrificați. 

În ultima vreme, însă, susținătorii au încercat să ducă ideea donării de embrioni dincolo de comunitățile religioase. Atragerea familiilor netradiționale ar crește speranțele potențialilor părinți și ar promova o opțiune mult mai accesibilă financiar decât FIV, mai scrie Politico.

Legea reproducerii umane asistate medical

În Statele Unite se estimează că numărul embrionilor vitrificați este de 1,6 milioane, în timp ce în Uniunea Europeană cele mai multe situații sunt raportate în Italia și Spania.

În România, numărul de embrioni vitrificati a fost de peste 17.000, potrivit ultimelor date oficiale, din 2024.

Spre deosebire de țările mai sus menționate, România nu are însă, nici după 36 de ani de la Revoluție, o lege a reproducerii umane asistate medical (RUAM). De-a lungul timpului au fost patru tentative, care însă au eșuat în Parlament. Una dintre ele, de acum peste 10 ani, prevedea și posibilitatea donării de embrioni cuplurilor care suferă de infertilitate severă.

În 2025, încă mai așteptăm, visând la cei care vor fi copiii noștri. Sau care pot fi.

Articolul de opinie a fost publicat inițial în totuldespremame.ro.