Tacerea lui Mugur Isarescu

Mugur Isarescu nu mai are dreptul sa taca. Conduce o institutie mult prea importanta. Scandalul iscat de acuzatiile ca a fost ofiter acoperit nu va trece fara sa lase urme adinci asupra credibilitatii lui si a BNR. E important pentru toti sa stim daca deciziile luate de Mugur Isarescu ca guvernor al BNR, premier sau candidat la presedintia Romaniei au fost deciziile sale sau ale altora.

Tacerea din acest moment e o confirmare implicita a acuzatiilor aduse mai intii de „Romania Libera” (ca a semnat note informative la Securitate), apoi de PressOne.ro (ca a fost ofiter acoperit, informatie „pe surse”). Nu se poate sa taci cind asupra ta planeaza acuzatia ca ai fost ofiter acoperit al DIE (precursorul comunist al SIE). Acuzatia, atit de dura, merita o confruntare barbateasca.

Mugur Isarescu e un garant al stabilitatii financiare in Romania. A dovedit in momente de criza, dar si in momente de acalmie, ca poate tine in echilibru politica monetara a tarii. Stiu ca o zdruncinare a pozitiei sale in aceste momente poate echivala cu o dezechilibrare a BNR, in conducerea careia stau la pinda sa ii ia locul personaje precum Liviu Voinea sau Florin Georgescu, evident mai putin inzestrate pentru acest job. Stiu ca intr-un colt al societatii stau pitite personaje precum Lucian Isar, Daniel Zamfir si Gheorghe Piperea, care l-au atacat constant in ultimul an pentru ca s-a impotrivit unor legi cu dedicatie.

Dar pozitia BNR va fi oricum zdruncinata daca Mugur Isarescu nu lamureste acuzatiile serioase aduse in aceste zile. Credibilitatea guvernatorului e egala cu cea a bancii centrale, iar, daca asupra lui Mugur Isarescu planeaza suspiciuni majore, si BNR e afectata.

Iar cea mai mare problema ridicata de acuzatii este autonomia de actiune a lui Isarescu. Un ofiter acoperit are toata viata lui dependenta de ofiterul de legatura si de cei care stiu despre angajamentul lui. E o problema similara cu cea a lui Victor Ponta, si el acuzat de Traian Basescu ca a fost ofiter acoperit al SIE. Cind ai o asemenea dependenta, autonomia scade automat. Cind un asemenea personaj ia decizii, ne intrebam legitim ale cui interese le apara: ale institutiei la care lucreaza sau ale serviciului secret/ofiterului de legatura?

Isarescu a navigat la cirma BNR 27 de ani, in ape tulburi. A luat decizii majore care au influentat toata populatia Romaniei. Probabil ca bilantul lui e pozitiv, tinind seama de contextul in care a condus Banca Nationala: tranzitie de la comunism la capitalism, salbaticii ani ’90 fara reguli si fara justitie, atacurile miliardarilor de carton la bunurile statului, devalizarea conturilor statului de catre degraba-imbogatitii post-revolutionari.

La pasive insa, lui Isarescu i se pot imputa citeva afaceri serioase: devalizarea sub privirea ingaduitoare a BNR a unor banci precum Bancorex, Banca Dacia Felix, Banca Columna, Banca Internationala a Religiilor, Banca Romana de Scont si Banca de Investitii si Dezvoltare.

Si tot la pasive, un mare semn de intrebare niciodata rezolvat de Mugur Isarescu: candidatura la prezidentialele din 2000. Atunci, impotriva tuturor evidentelor, Isarescu a decis sa candideze, desi sondajele nu-i dadeau nici o sansa. A reusit insa sa rupa in doua electoratul dreptei si sa-l scufunde pe Theodor Stolojan pe locul trei, astfel incit finala a fost intre Ion Iliescu si Corneliu Vadim Tudor. A cistigat lejer Ion Iliescu, iar Mugur Isarescu s-a intors la BNR, cu ajutorul partidului lui Iliescu. A fost atunci o decizie a lui Isarescu sau a altcuiva, care a avut interesul sa distruga dreapta si candidatul sau?

Oficialii BNR au raspuns indirect acuzatiilor aduse initial de Romania Libera, citind un interviu anterior din „Jurnalul National”. In interviu, Isarescu spunea ca „Institutul de Economie Mondiala avea intr-adevar o pozitie speciala in epoca… statutul neconventional al IEM impunea salariatilor o anumita rigoare. Cu atat mai mult, cu cat am avut multe intalniri in acea perioada cu cercetatori, cu jurnalisti straini, cu diplomati, si am plecat de mai multe ori in strainatate. Desigur, cu acceptul, asa cum era atunci, al institutiilor statului. Si cu referinte pe care angajatii le scriau intre ei ca garantii reciproce. .. Orice eventuala alta asa-zisa referinta nu poate fi decat un prefabricat, asa cum au fost multe pe aceasta tema din 1989 incoace. In 27 de ani, tot ce se facea acolo a fost verificat si rasverificat. Asa ca eventualele insinuari, care pot aparea, nu pot fi decat noi episoade din lunga lista de stradanii de a fi acuzat cu orice pret de catre aceeasi oameni care si-au facut un subiect cotidian din persoana mea”.

BNR e una dintre ultimele institutii-cheie necucerite de PSD+ALDE. BNR a fost dintotdeauna o tinta si pentru actori statali care isi doresc dezechilibrarea Romaniei. Unii apropiati ai lui Mugur Isarescu sustin ca alegatiile la adresa sa ar avea legatura cu aceasta realitate. Acum doar guvernatorul poate lamuri lucrurile. E momentul sa vorbeasca.