Tehnica loviturii de stat: atacul catilinarilor impotriva Constitutiei

Este posibil să se pună în executare o lovitură de stat într-un stat democratic, membru al Uniunii Europene? Orice student la drept sau ştiinţe politice va răspunde că aşa ceva nu este posibil, trăim într-un sistem interdependent, buna guvernare este norma, instituţiile se auto – conservă şi pot menţine echilibrul, etc.

Iată însă că Romania demonstrează că este posibil să începi o lovitură de stat şi să o rafinezi într-un ritm alert, mai rapid decât lovitura de stat bolşevică ce a avut nevoie de câteva luni bune până a deveni efectivă. Este foarte greu să construieşti instituţii funcţionale dar a le distruge este, după cum se vede, mult mai simplu.

Care este tehnica loviturii de stat, în viziunea guvernului Ponta ? În celebra sa carte, Curzio Malaparte afirma că lovitura de stat este o problemă tehnică şi nu una politică. Avem de-a face cu o lovitură de stat tehnică ce s-a transformat într-una politică. O lovitură de stat în formă continuată care, tocmai pentru că nu respectă întru totul regulile de acaparare a puterii prin mijloace violente, va face din nou loc democraţiei mai curând decât se aşteaptă autorii ei.

Catilinarii, executanţii loviturii de stat, nici nu ştiu în totalitate ce trebuie să facă. Singurul care cunoaşte Planul este doar cel care conduce această lovitură şi şi-o asumă integral.

Primul pas al oricărei lovituri de stat este violent. Totul se tranşează în stradă. Nemulţumirea faţă de un politician sau altul este exacerbată. Mulţimea cere să se facă dreptate, devine violentă, imprevizibilă. Mulţimii i se face dreptate. Sacrificiul ritual are loc în aplauze, mulţimea se retrage. Cum lovitura de stat nu a avut încă loc, autorii ei trec impasibil la elementul următor.

Cum poţi ajunge la putere fără să existe alegeri democratice ? Cea mai eficientă cale este manipularea conştiinţelor. Manipularea duce inevitabil la frică. Nu este nevoie să dizolvi Parlamentul: acesta se auto-dizolvă, îşi suspendă rolul său de a fi un cadru de manifestare a Puterii şi a Opoziţiei în momentul în care majoritatea este fabricată nu înainte, nici după, ci chiar în timpul unui vot la o moţiune de cenzură. Astfel, nu mai este nevoie de alegeri, frica de pierderea unui loc eligibil îi face pe parlamentari să creeze o majoritate care se află într-o totală contradicţie cu guvernul. Guvernul demis este înlocuit cu un nou guvern, condus de cel care visează de multă vreme acapararea întregii puteri, nu doar exercitarea prerogativelor constituţionale.

Episodul următor al loviturii de stat este previzibil. Ocupaţi gările ! se traduce prin demiterea rapidă a reprezentanţilor guvernului în teritoriu, prefecţii. Nu are importanţă că aceştia sunt sau nu membri de partid, vital este ca reprezentanţii noii puteri să se instaleze cât mai rapid pe scaunul de comandă, să preia telefoanele, să organizeze video-conferinţe. Alegerile locale nu au făcut decât să încetinească ritmul loviturii de stat, rezultatul lor însă îi ambiţionează pe catilinari să continue punerea în aplicare a acesteia.

Ulterior, în logica anarhistă de inspiraţie marxistă, au loc atacuri la adresa instituţiilor culturale, întrucât acestea ar putea, în viziunea catilinarilor, transmite un mesaj ideologic, iar economia este, în această logică, doar ideologie. Odată ce ai controlul ideologic, economia se dezvoltă de la sine, ne învaţă catilinarii autohtoni. Anihilarea memoriei urmează de obicei loviturii de stat, în cazul de faţă ea a avut loc şi are loc în paralel.

Odată acaparate instituţiile statului care pot fi însuşite mecanic, doar prin intervenţie politică, a început lupta împotriva instituţiilor care au fost gândite în afara jocului politic: puterea judecătorească, ANI, Curtea Constituţională, Avocatul Poporului, televiziunea publică. Sunt atacate simultan instituţiile ce formează osatura statului de drept. Aşa cum revoluţionarii francezi luau cu asalt închisoarea Bastiliei sau bolşevicii palatul de iarnă din Sankt Petersburg, catilinarii lui Ponta iau cu asalt instituţiile în absenţa cărora statul de drept nu poate funcţiona. Nu mai este nevoie ca autorii loviturii de stat să intre efectiv fizic pe teritoriul instituţiilor, între timp tehnicile s-au rafinat. Nu se mai intră în TVR sub pretextul apărării democraţiei de terorişti, se ia cu asalt TVR de la distanţă – comenzile se transmit prin parlamentari, jurnalişti, în general prin oameni de încredere, verificaţi în mai multe rânduri de catilinari.

Etapa finală a loviturii de stat este transformarea instituţiilor care mai rezistă de pe urma atacului concertat prin suprimarea lor. Curtea Constituţională invalidează vreo măsură a guvernului, se trece imediat la represalii, se încearcă eliminarea judecătorilor. Ceeea ce în timpul papalităţii lui Borgia se numea otravă, astăzi se regăseşte sub numele de « incompatibilitate », « revocare », « antepronunţare ». Atunci când o altă instituţie a statului de drept, ANI, invalidează această etapă a loviturii de stat, catilinarii rămân în expectativă şi pregătesc cu siguranţă lichidarea celor două instituţii rebele prin legi, ordonanţe şi orice instrument care poate da aparenţa de legalitate şi ascunde lipsa de legitimitate.

Un element cheie în lovitura de stat este confuzia puterilor, contrară separării sau echilibrului lor. Monitorul Oficial este « vocea » puterii legislative, fiind marca felului în care aceasta se exprimă. De la Cuza până la regele Mihai, Monitorul Oficial a fost în subordinea puterii legislative pentru ca puterea executivă să nu încerce să hotărească ce şi când are forţă juridică constrângătoare. De acum înainte, catilinarii vor putea întârzia apariţia unor decizii ale instituţiilor statului de drept care se încumetă să mai rămână independente. Fixarea de criterii arbitrare de suspendare a curgerii timpului face diferenţa între statul poliţienesc şi statul de drept care acordă o valoare neutră trecerii timpului.

Citeste tot articolul si comenteaza peContributors.ro