Televizorul din batatura (de Ovidiu Nahoi)

De ce ai nostri sunt credinciosi si patrioti, iar ai lor, nu. Se pare ca noi, romanii, suntem un popor de batatura. Ne simtim bine in propriul univers mic si avem probleme de adaptare odata scosi din mediul obisnuit.

Exista, desigur, cazuri si cazuri, experiente si experiente. Dar avem o intreaga literatura consacrata dezradacinarii taranului in contact cu lumea urbana.

Venit de la tara la oras, romanul traditional creste pasari in balcon si purcel in spatele blocului – doar n-o sa dea el orataniile lui pe carnea congelata a alora.

Intram in viata cu un intreg bagaj educational centrat in jurul valorilor autohtone: nu am atacat pe nimeni, am stat aici, in codrii nostri; avem toate formele de relief, avem toate bogatiile solului si subsolului; istoria ne este plina numai de fapte luminoase; strainii au jinduit tot timpul la bogatiile si frumusetile noastre; ne suntem suficienti noua insine.

In ultimii ani, televizorul si-a gasit, la randu-i, locul privilegiat in gospodaria romaneasca. Mobila ce prindea suflet doua ore pe zi s-a transformat in principalul obiect de divertisment si aproape singura sursa de informare.

Potrivit sondajului privind imaginea politicului in programele de stiri, realizat de CURS la cererea CNA, 87 la suta dintre romani se informeaza de la televizor in legatura cu evenimentele politice. Enorm. Televizorul a intrat in constiinta neamului alaturi de codru, de tarina si de batatura cu oratanii.

E de-al nostru si-i suficient. Valorile noastre si aprecierile date celor care ne reprezinta sau ne cer mandatul sunt filtrate si colorate prin dreptunghiul de sticla. Restul aproape ca nici nu mai conteaza.

Telespectatorul roman il vede pe Gigi Becali cel mai mare credincios – doar a fost aratat de atatea si atatea ori inchinandu-se si cantand alaturi de soboare de preoti. Vadim Tudor si Gigi Becali sunt cei mai patrioti, si nu stau rau nici in topul celor cinstiti, cata vreme discursurile lor justitiare si bombastice sunt supramediatizate.

Ion Iliescu apare drept „cel mai bine pregatit” – impresia data de limbajul sau amintind de discursurile tovarasilor de altadata. Basescu e „cel mai simpatic”, dar Becali si Vadim vin dupa el.

Mircea Geoana si Traian Basescu sunt „cei mai europeni” – doar au fost sau sunt vazuti cel mai adesea in preajma personalitatilor din strainatate. Si exemplele de imagini fabricate pe sticla pot continua.

Mai mult ca oricand si ca oriunde, televiziunea din Romania te poate face patriot, cinstit, credincios, expert si, daca ai putin tupeu, chiar simpatic. Sau te poate desfiinta. De aici imensa responsabilitate care apasa pe umerii celor care gestioneaza programele de stiri din tot mai numeroasele televiziuni romanesti.

Si, daca tot am ajuns la ei, un element din sondaj ar trebui sa le dea de gandit: pe cand telespectatorii au imagini bine conturate referitoare la grupul – destul de restrans! – de politicieni care se perinda prin studiouri, gradul de informare a publicului in legatura cu institutiile Uniunii Europene se situeaza undeva intre jalnic si dezastruos.

Peste 70 la suta nu cunosc nicio institutie UE. In timp ce 10, respectiv 2 procente, nominalizeaza Consiliul Europei si CEDO, care in realitate nu apartin sistemului Uniunii. Este adevarat, liderii politici europeni si functionarii de la Bruxelles nu sunt nici credinciosi, nici patrioti si cu atat mai putin simpatici.

Stiu asta foarte bine telespectatorii romani. Doar aproape 60a dintre ei spun ca primesc la TV suficiente informatii din actualitatea internationala, iar 40a sunt multumiti cu ceea ce se transmite despre Uniunea Europeana…