Tendințele industriei energetice în noua realitate geopolitică

Schimbarea[i] în geopolitica energiei este o necesitate după atacul Federației Ruse asupra Ucrainei din februarie 2022. Exporturile energetice rusești se transformau în banii care alimentau mașina de război rusească, astfel încât grupul țărilor democratice au impus sancțiuni economice severe Federației Ruse, reducând toate importurile. Conflictul s-a hibridizat, Rusia introducând noi „arme”, precum amorsarea de conflicte noi, care la prima vedere nu ar avea nici o legatură cu ea, având ca singur scop distrugerea ordinii mondiale. După doi ani de conflict armat în estul Europei și declanșarea unui nou conflict în Fâșia Gaza între Israel și forțele Hamas cu potențial de creștere, constatăm că există un crescut clivaj între blocul țărilor democrate și blocul autocrațiilor. Astfel au apărut tensiuni în zona Mării Roșii, în estul Asiei, în Africa și chiar și în America de Sud.

Uniunea Europeană și Statele Unite nu au renunțat la țintele proprii de decarbonare iar strategiile lor energetice nu au fost schimbate, mergând în continuare către renunțarea la tehnologiile poluante. Revigorarea energiei nucleare, accesarea resurselor de gaze naturale altele decât cele rusești, crearea de noi trasee de aprovizionare cu energie, schimbarea tehnologiilor și eficientizarea proceselor de consum energetic industrial și casnic au creat o nouă realitate energetică mondială.

Astfel s-a ajuns la noi tendințe clare în industria energetică europeană și mondială.

Tendințele geopolitice

• Economia Federației Ruse se deteriorează.

Aplicarea sancțiunilor asupra Federatiei Ruse a însemnat scăderea cantitaților de produse energetice importate. Pana in 2021 cel mai mare volum de produse energetice exportate de Rusia a fost îndreptat către Uniunea Europeana, care a redus apoi treptat importurile de carbune, petrol si produse petroliere si gaze naturale. (aici am facut o analiza)

La începutul aplicării sancțiunilor, prețurile tuturor produse energetice a crescut pe piata europeana, dar, in valori absolute, exporturile Rusiei catre toata Europa au fost comparabile cu cele dinaintea începerii războiului. In 2023 acestea au fost reduse mai mult de jumatate. Iar în acest moment preturile tuturor produse energetice s-au stabilizat si importurile cantitative au fost reduse pana la sub 10%. Federația Rusă s-a concentrat catre castigarea de noi piete in Asia, China si India fiind principalii sai parteneri comerciali.

• Destabilizare economică și jaf în Ucraina

Am aratat ca pe teritoriile ucrainiene ocupate de Federatia Rusa se afla importante resurse minerale si energetice. In Ucraina sunt rezerve a 117 minerale și metale utilizate de scară largă în noile tehnologii din cele 120 cele mai utilizate. Chinei ii convine situatia deoarece deține monopol pe o mare parte din acestea. Destabilizarea economiei ucrainiene prin atacurile asupra capacităților de productie si transport a energiei electrice si termice este parte a agresiune hibride rusesti la care se adauga blocarea coridoarelor de export de produse agricole.

• Conflictele înghețate din regiunea extinsă a Mării Negre

Tot in categoria agresiunilor hibride rusesti intra si initierea de conflicte armate si inghetarea lor ulterioara in zone aflate in apropierea resurselor sau traseelor energetice non-rusesti. (o analiza este facuta aici)

• Destabilizarea energetica a Republicii Moldova

Rusia a sistat furnizarea de gaze Moldovei, implicit și către centrala transnistreană de la Cuciurgan (cu capacitatea de 2500 MW) ceea ce a dus la închiderea ei. Aceasta termocentrala livra 85% din necesarul de energie electrica necesarului de consum a Republicii Moldova. Aceasta a ramas in iarna 2022 – 2023 fară soluții de aprovizionare cu energie. Starea sistemului energetic ucrainian nu a permis ca Republica Moldova sa poată să se aprovizioneze din est. Romania a incercat sa suplineasca lipsa de gaze si energie electrica prin eforturile de interconectare ale Transgaz si Transelectrica si legarea sistemelor moldovenesti de gaze si de energie electrică la rețelele europene și implicit la pietele europene.

• Turcia un hub energetic al autocrațiilor oligarhice

Turcia adevenit un hub energetic regional (cum am demonstrat aici), pe teritoriul sau intrand cateva trasee energetice importante, pe care in parte a reusit să le redistribuie catre Europa. În Turcia în acest moment capacitatea de import de gaze naturale prin conducte este după cum urmează: TANAP – 23 mmc/an, BTE – 24 mmc/an, Turk Stream – 31,5 mmc/an și Blue Stream – 16 mmc/an. Total: 94,5 mmc/an, din care 47,5 mmc provin din Federatia Rusa. Restul provin din Azerbaijan, stat autocrat, aliat și cu Turcia și cu Federatia Rusa. Capacitățile de export spre Europa sunt limitate: 10 mmc/an (ITB Interconnector spre Bulgaria – 3 mmc/an și ITGI Interconnector spre Grecia – 7 mmc/an). Turcia deține rezerve de gaze naturale off-shore în Marea Neagră (rezerva estimată de 320 mmc și extracție de 10 mmc/an) din care a început să extragă, iar în Marea Mediterană sunt descoperite rezerve în zonele aflate în disputa cu Cipru și din care Turcia speră să înceapă să extragă până în anul 2025, ceea ce este puțin probabil din cauza nerezolvării diferendelor.

Hubul de gaze nu este greu de realizat, iar Kremlinul a propus sa preia administrarea acestui hub. O potentială preluare a managementului unui asemenea hub si faptul ca Turcia este dependentă de gazele rusești, la care mai adaugam viitoarea dependență față de tehnologia nucleară rusească si față de combustibilul nuclear rusesc, ar crea o dependență energetică față de Federația Rusă de care nu va mai putea scapa.

• Conflictului Israel – Hamas, potentialul de contaminare si piața energiei

Conflictul Israel – Hamas poate contamina zona și ar putea genera o furtună pe piața energetică mondială, piața în care intră atât petrolul cât și gazele naturale lichefiate. Piața petrolului poate fi perturbată, în cazul agravării tensiunilor din proximitatea Stramtorii Urmuz, pe unde trece 20% din consumul zilnic de petrol si de LNG. Mult mai aproape se află Canalul Suez și conducta Suez – Mediteranian (SUMED), declarate puncte critice de tranzit. Prin Canalul Suez trec aproximativ 1,75 milioane de barili de petrol și rafinate din petrol / zi în timp ce prin conducta SUMED trec 2,5 milioane barili / zi. De asemenea, prin Canalul Suez trece aproximativ 25% din producția mondială de LNG, care se îndreaptă în special spre Europa.

În anul 2022 Israelul a produs 21,9 miliarde mc (mmc) de gaze, 11,4 mmc din depozitul Leviathan și 10,2 mmc din depozitul Tanar. Din aceștia 12,7 mmc au fost consumați intern și restul au fost exportați în Egipt (5,8 mmc) și Iordania (3,4 mmc). În 2023 se preconizează să fie dată în funcțiune încă o conductă care se va alimenta din depozitul Kadishsi care va suplimenta producția cu 6,5 mmc[1].

Trebuie amintit că în 2023 Israelul a semnat cu Uniunea Europeană un contract de export de LNG. Traseul este prin ramura EMG a Arab Gas Pipeline până în Egipt, unde se lichefiază la Port Said și este transbordat în tancurile specifice LNG care ajung pe coasta europeană.

Și Egiptul este un producător de gaze provenite din marele depozit generic numit Leviathan (din care extrage și Israelul), o parte din aceste gaze fiind folosite pe plan intern și o parte fiind destinate exportului prin Arab Gas Pipeline și lichefiate prin Port Said. Exporturile Egiptului către UE în 2022 au fost de aproape 10 mmc. Observăm că în eventualitatea contaminării și extinderii conflictului din zonă toate rezervele și traseele energetice de petrol și gaze ce străbat zona vor fi afectate. Acest lucru înseamnă apariția unor crize energetice în Israel și țările riverane, în Europa și în Asia.

• Republica Populară Chineză în război hibrid pentru energie

Aratam acum un an ca traseele tuturor produselor energetice se indreapta catre China si catre India.

Uraniul este o resursă minerală cu o componetă geopolitică iar tehnologia de obținere a combustibililor nucleari și a transformării acestora în energie electrică are deasemenea o componentă geopolitică prin care se crează dependențe. Rusia și China sunt jucători importanți în lanțurile de aprovizionare cu combustibili nucleari, deținînd peste 57% din piață.

Aproape 100% din tehnologia panourilor fotovoltaice și peste 50% din tehnologia obținerii energiei din eolian folosesc pământuri rare. China deține monopol asupra a peste 90% din rafinarea pământurilor și metalelor rare și a peste 80% din zăcăminte, acestea aflânduse pe teritoriul său în alte regiuni ale globului, în special în Africa, zăcăminte ce au fost concesionate. China și-a dezvoltat capacități de extracție și rafinare a acestor elemente la niște prețuri mici, țărilor deținătoare de resurse fiindu-le mai ieftin să transporte minereul extras în China, unde acesta este prelucrat și din care se extrag și se prelucreaza metalele și pământurile rare. De asemenea China a început să fabrice de la componente până la capacități de producție mari, livrate le cheie, asigurând peste 90% din cererea de pe piața mondială de panouri fotovoltaice și turbine eoliene.

Energia este o unealta în războiul hibrid al Republicii Populare Chineze dus cu restul lumii.

• Noi trasee energetice pentru UE

Țările estice ale UE, care în majoritatea lor sunt țări foste comuniste care cunosc mai bine comportamentul Federației Ruse, își coagulează forțele pentru a creea noi coridoare energetice. Astfel „Inițiativa celor trei mări” (3SI) încearcă să atragă fonduri de construcție a traseelor energetice verticale.

Aceste noi trasee energetice se referă la transportul de energie și la micșorarea consumurilor de energie din transporturi.

Am amintit mai sus de: BRUA, conducta de gaze care transportă gaze din Azerbaijan este în stadiul de a fi finalizată și de proiectul cablului submarin de curent continuu care va aduce energie electrică tot din Azerbaijan.

La acestea se adaugă „Culoarul Verde” Grecia – Polonia, care își propune să transfere energia regenerabilă ce se află în abundență în sudul Europei către Nord, în Polonia.

Trebuie să amintim și conducta de petrol Alexandroupoli – Burgas, cu potențial de extindere către România și Republica Moldova, având ca scop reducerea dependenței față de petrolul rusesc al acestor țări.

Nu trebuie să neglijăm și potențialul energetic reprezentat de depozitele de gaze din Marea Neagră, aflat în zonele continentale ale teritoriilor ucrainiene ocupate de Rusia, României, Bulgariei și Turciei.

Dacă Turcia, care se află la o distanță considerabilă de conflictul naval din Marea Neagră, a făcut pași considerabili în extracția acestor resurse de gaze naturale, resursele din dreptul Bulgariei nu sunt luate în calcul deocamdată. O situație aparte este în Romania: Black Sea Oil and Gas a început exploatarea unui zăcământ de mică adâncime, ceea ce a asigurat în 2023 peste 10% din producția națională. Autoritățile române doresc începerea exploatării resurselor de gaze aflate la mare adancime, dar având în vedere că acestea se află în proximitatea zonei de conflict de pe coastele Crimeei și unde sunt plantate mine navale, este posibil ca acest proiect să fie amânat până la încheierea conflictului și îndepărtării pericolelor.

Pentru o eficiență a transporturilor s-a proiectat Rail-2-Sea, un proiect important ce leaga porturile sudice europene din Thesalonik și Constanța de porturile nordice din Polonia și țările baltice pe cale ferată. Specificăm că ramura românesca se numeste „Via Carpathia”.

Tot pentru eficientizarea transporturilor a fost creeat FairWay Danube, un program care prevede reabilitarea și întreținerea căilor navigabile pe Dunăre

Tendințe tehnologice

Uniunea Europeană între birocrații inconștienți și realitatea energetică

În furtuna geopolitică în care se află, Uniunea Europeană ce are un război la graniță și o creștere a prețurilor la energie, este preocupată de interzicerea sclipiciului.

Toate strategiile rusești și chinezești au în vedere acapararea de teritorii, de putere economică, de putere militară și de putere informațională. Astfel UE este astăzi prizonieră între monopolul rusesc de gaze și monopolul chinezesc asupra instalațiilor și tehnologiilor de obținere de energie regenerabilă și se expune monopolului asupra combustibilului nuclear sino – rus. Și mai mult decât atât, continuând „tranzitia energetică”, este nepregatită de a dezvolta rețelele de energie electrică ce deja sunt supuse șocurilor generate de intermitența energiei regenerabile și lipsa capacităților de stocare a acesteia.

Mai mult decât atât, în loc să se aplece asupra tehnologiilor de obținere de energie regenerabilă și de stocare a acesteia, ce nu necesită folosirea metalelor și pământurilor rare chinezesti, UE insistă în dezvoltarea eolienelor și fotovoltaicelor.

Singura variantă tehnologică de stocare fară a folosi metalele și pământurile rare este cea cu hidrocentrale cu pompare. Deci stocarea gravitațională ar fi tendința în materie de stocare.

În ultima perioadă decidenții UE se gândesc să abandoneze direcțiile date de documentele privind decarbonarea.

Motivarea ar putea fi, pe de o parte, oricât s-ar reduce consumul de energie în UE și SUA, în Asia și în special în China… Citeste restul articolului pe Contributors.ro