TIFF 2025. INTERVIU-EXPERIMENT cu Radu Jude despre filmul care vorbește despre una dintre cele mai acute probleme ale României de astăzi. ”O influență a fost Hitchcock”

Într-un dialog pentru publicul HotNews, Radu Jude vorbește despre noul său film, „Kontinental ’25”. Comedia dramatică a unui om evacuat de o ”dezvoltare imobiliară” a fost filmată doar cu un iPhone 15, în 11 zile, la Cluj-Napoca, orașul cu cele mai scumpe locuințe din țară. Despre regizorul român, The Guardian scria recent: ”Poate spiritul lui Jean-Luc Godard trăiește aici, în Radu Jude”.

• Corespondenta HotNews, Dana Coțovanu, transmite de la TIFF, cel mai mare festival de film din România, ajuns la a 24-a ediție, care se desfășoară în perioada 13-22 iunie la Cluj-Napoca.
• De ce a filmat Jude filmul său „Kontinental ’25” cu un iPhone? ”Creativitatea înseamnă să te descurci cu ce ai la îndemână, nu cu ce visezi să ai”.
• Despre ce consideră regizorul că este filmul: ”Este vorba, spune regizorul ”despre o crimă colectivă, invizibilă, săvârșită prin nepăsare”.
• La TIFF se mai poate vedea încă un film al lui Jude: Sleep #2, în care în care publicul poate vedea, timp de un an întreg, ce s-a petrecut pe mormântul lui Andy Warhol, prin intermediul unei camere web live. 
  

„Kontinental ’25” – cel mai recent film al lui Radu Jude – prezentat audienței internaționale la Berlinale 2025, unde a și fost premiat cu Ursul de Argint, a intrat în cinematografele din toată țara. Premiera sa națională a fost la TIFF, în cadrul Zilelor Filmului Românesc.

Povestea filmului este  despre „cei privilegiați și cei marginalizați” într-un oraș considerat a fi perfect într-o societate capitalistă. 

• „Kontinental ’25” va rula în cinematografele din România începând din 20 iunie 2025.

Minunata lume nouă imobiliară

Un bărbat fără adăpost, pe nume Ion, locuiește în beciul unei case din Cluj. Într-una din zile află de la executorul Orsolya (Eszter Tompa) că trebuie să evacueze spațiul, destinat unui nou ansamblu imobiliar. Din disperare, omul face un gest care naște în celelalte personaje dileme morale.

Distribuția îi include pe Gabriel Spahiu, Adonis Tanța, Șerban Pavlu, Oana Mardare, Annamária Biluska, Adrian Sitaru, Marius Damian, Nicodim Ungureanu și Ilinca Manolache. 

Filmul marchează revenirea lui Radu Jude după succesul de la Berlin cu „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” (2021), câștigător al Ursului de Aur, și după premiul special al juriului obținut la Locarno pentru „Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii” (2023).

„Kontinental ’25” este o satiră asupra a ceea ce acceptăm ca fiind normal în dezvoltarea imobiliară, despre capetele pe care le întoarcem când vedem cerșetori în centrul orașului, despre cum acceptăm marginalizarea socială.

În interviul realizat în scris pentru Hotnews, Radu Jude vorbește despre sursa de inspirație a filmului, de ce a ales să filmeze cu un telefon mobil în locul clasicei camere și dilemele ridicate de utilizarea inteligenței artificiale.

Radu Jude: ”O crimă colectivă, invizibilă, săvârșită prin nepăsare”

Hotnews.ro: Cum s-a născut acest scenariu, domnule Jude? A existat un moment anume, o întâmplare care v-a inspirat să-l scrieți?
Radu Jude: Ideea inițială a fost declanșată de o știre pe care am citit-o cu ani în urmă, legată de un caz real, asemănător cu ce aveam să dezvolt ulterior. Am notat-o atunci, am scris și un sinopsis pe care am încercat chiar să îl propun ca film de televiziune, însă proiectul nu a avansat. 

Totuși, tema a continuat să mă urmărească, în special pe măsură ce în România au devenit tot mai vizibile efectele polarizării sociale și ale dezvoltării imobiliare accelerate. Creșterea economică e reală, însă discrepanțele dintre cei privilegiați și cei marginalizați par să se adâncească tot mai mult – a se vedea și articolele recente ale lui Cornel Ban. 

Un punct de cotitură a fost însă cînd am citit un articol scris de criticul Andrei Gorzo despre Europa ’51, filmul lui Roberto Rossellini. Lectura eseului m-a determinat să revăd filmul și l-am perceput printr-o lentilă nouă – una care a revelat anumite conexiuni cu povestea ce prindea contur în mintea mea. 

Așa am decis să explorez teme similare, dar într-un mod mai ancorat în prezent, și în context românesc, bineînțeles.  

Am mai spus-o, filmul meu e un fel de caricatură a filmului lui Rossellini – în sensul că nu am reușit să ating adîncimile lui, dar nici nu mi-am propus, ci doar să schițez un film în siajul capodoperei lui. 

O altă influență importantă a fost Psycho (1960) al lui Hitchcock, deși influența rămâne doar la suprafață, la nivel superficial. Dar adevărul e că Psycho mi-a sugerat o posibilă structură narativă și pentru asta e important: acel moment radical în care filmul schimbă brusc perspectiva, după uciderea protagonistei. 

• „Psycho” (1960), regizat de Alfred Hitchcock, este un film revoluționar care a redefinit genul thrillerului psihologic și a influențat profund filmul de groază modern. Cu patru nominalizări la Oscar, a rămas memorabil prin celebra scenă a crimei din duș, unde muzica stridentă compusă de Bernard Herrmann amplifică tensiunea. La o analiză mai atentă, Psycho se impune ca un reper cinematografic prin regie, montaj și modul subtil în care explorează tema vinovăției.

Mi s-a părut un model fertil, așa că l-am adaptat: filmul nostru începe prin a urmări viața unui om fără adăpost dar, pe parcurs, atenția se deplasează asupra personajului Orsolya. În esență, e tot un film despre o crimă – nu una explicită, ci o crimă colectivă, invizibilă, săvârșită prin nepăsare. 

Iar din punct de vedere formal, filmul e construit ca un soi de film noir care nu începe niciodată în mod convențional, dar e undeva în spate, cred, de aici și micul omagiu pe care îl aduc filmului Detour (1945) al unui alt cineast pe care-l admir, Edgar G. Ulmer.

• O altă inspirație pentru „Kontinental ’25” a fost „Detour” (1945), regizat de Edgar G. Ulmer, este un film noir clasic. Un alt film făcut cu un  buget extrem de mic în 6 zile  a devenit un cult absolut în istoria cinematografiei americane.

”Creativitatea înseamnă să te descurci cu ce ai la îndemână, nu cu ce visezi să ai”

-De ce ați ales filmarea cu telefonul și într-un timp atât de scurt?
-Răspunsul scurt: din motive financiare. Dar am ales să filmez cu un iPhone din mai multe motive – care țin de estetică, de logică a producției, dar și de o anumită poziționare față de realitate și de cinemaul de azi. 

Minimalismul tehnologic reprezintă pentru mine (și) o formă de libertate. Folosirea unui iPhone, în locul unei camere de cinema clasice, e un gest deliberat – o formă de „democratizare” a imaginii. 

Trăim într-o epocă în care aproape oricine poate filma, oricând, cu mijloace la îndemână. Asta schimbă fundamental raportul nostru cu imaginea, cu cinematograful, și distribuția ar trebui să țină seama și de asta, poate. 

Am încercat și să evit convențiile legate de „imaginea frumoasă” și să aleg o estetică mai directă, mai brutală, care să corespundă temelor filmului și bugetului mic. 

Filmarea cu iPhone-ul mi-a permis o libertate logistică enormă: mobilitate crescută, o echipă foarte restrânsă, costuri minime. Am putut filma rapid, în locuri greu accesibile sau pe stradă, fără să depind de infrastructura greoaie a producției clasice și fără să atragem atenția. 

Oricum, am mai făcut filme foarte ieftine, am lucrat cu materiale de arhivă, cu fotografii, cu screen recordings, cum s-a întâmplat în „Ieșirea trenurilor din gară” sau în „Sleep #2”. iPhone-ul se înscrie firesc în această direcție, pentru că susține ideea că filmul înseamnă în primul rând creativitate, atâta cât o fi în cazul meu, nu performanță tehnică; sau mai bine zis creativitatea înseamnă să te descurci cu ce ai la îndemână, nu cu ce visezi să ai.

-Este alegerea de a filma cu telefonul vreo legătură cu tema socială a filmului, adică a fost pus profitul mai presus de producție?
-Nu am nici un fel de problemă cu cei care fac artă pentru bani, dacă ea e bună – cam toată istoria picturii o demonstrează și nu numai. În cazul nostru nu prea se potrivește, noi am vrut să facem filmul fără să așteptăm cu anii pentru eventuale finanțări, așa că l-am gândit și făcut la limita de jos a oricărui buget de film de lung-metraj. 

În plus, mă interesează să lucrez repede, cel puțin anumite filme, și tocmai am dat peste acest pasaj într-un text de Daney despre Fassbinder, un alt mare model pentru mine: „Trăim într-o epocă în care prea mulți autori coc opere mărețe ani întregi. Totuși, când acel magnum opus apare, este adesea un monstru dezamăgitor, defazat, prea târziu pentru public, prea târziu pentru autorul său. Fassbinder are destulă vitalitate, muncește ca un catâr, și destulă generozitate, de asemenea, care să-i permită să facă mai multe filme pe an, chiar și cu riscul de a o da în bară.” 

Sigur, e doar un posibil mod de a lucra, asta nu înseamnă că toate filmele trebuie să fie făcute așa, nici măcar ale mele nu sînt toate așa.

-Dacă putem face filme de lungmetraj cu telefonul, credeți că, în curând, inteligența artificială ne va scrie și scenariile?
-Am pus întrebarea dvs. chiar inteligenței artificiale, lui Chat GPT, iată ce zice: „Da, este foarte probabil. Deja inteligența artificială poate genera idei de scenarii, structuri narative și chiar dialoguri convingătoare. Așa cum telefoanele au democratizat producția de film, AI-ul democratizează scrisul creativ. Totuși, valoarea artistică rămâne în viziunea umană — AI-ul poate fi un instrument, nu un înlocuitor total. Creativitatea autentică vine din experiență, emoție și intuiție, lucruri greu de reprodus algoritmic.” În ce mă privește, eu am folosit deja imagini generate cu AI (cu ajutorul lui Vlaicu Golcea) în noul meu film, Dracula, deci eu sînt în favoarea folosirii inteligenței artificiale. Depinde cum, pentru ce, care sînt consecințele etc și, deci, cred că trebuie judecat în fiecare caz în parte.

-Ne puteți explica, fără să stricăm curiozitatea publicului, scena avocatei din parcul cu dinozauri?

-Dacă aș putea-o eu explica mai bine decât spectatorii, cu mare plăcere, doar că nu pot. Scena aceea ar fi trebuit să aibă loc într-o pădure însă, când am descoperit acest Dino Park în complexul Wonderland, care ne-a oferit cazare gratis, încă o dată, le mulțumim pentru ajutor. Am hotărât să mut acolo scena și astfel, personajele se plimbă pe lângă acești dinozauri mecanici. Ce semnificație are asta, dacă are vreuna sau mai multe, ca într-o operă deschisă, va decide fiecare spectator în parte.

Sâmbătă, la TIFF, un alt film al lui Jude

Scenariul filmului a fost publicat și de Matca  sub formă de carte. Andrei Gorzo scrie în postfața volumului: ,,Kontinental ’25 nu e deloc un film cinic, deși e unul sardonic (ca tot ce face Jude, e funny (n.r. amuzant) și complet lipsit de speranță.”

Filmul „Kontinental ’25 este produs de Alex Teodorescu și Rodrigo Teixeira, cu o echipă de producători executivi din care fac parte Ramona Grama, Andreas Roald, Dan Wechsler, Jamal Zeinal-Zade, Berta Marchiori, Fernanda Frotté, Paul Thiltges și Adrien Chef, este o producție Saga Film, realizată în coproducție cu RT Features, Bord Cadre Films și Paul Thiltges Distributions, vânzările internaționale fiind gestionate de Luxbox.

Un alt film recent al său este Sleep #2 – „a desktop film by Radu Jude”, un film-eseu experimental în care publicul poate vedea, timp de un an întreg, ce s-a petrecut pe mormântul lui Andy Warhol, prin intermediul unei camere web live. Sleep #2 poate fi vizionat la sâmbătă, 21 iunie, ora 23:00 – la Universitatea Sapientia la TIFF.