Tot romanul este finantist

“Tot romanul este finantist” – acesta era titlul comentariului ironic al unui cititor al hotnews.ro la adresa altui cititor care isi dadea cu parerea la interviul luat de Dan Tapalaga economistului-sef al BNR, Valentin Lazea.

Ceea ce este important insa este altceva. Si anume ca exista din ce in ce mai multi romani care sunt interesati si de alte subiecte decat asa-zisul “razboi” intre palate. Sunt din ce in ce mai multi romani care inteleg sa critice actiunea sau inactiunea guvernantilor si care cer transparenta si responsabilitate decizionala. Iar o astfel de atitudine, civica, nu face decat sa ma bucure, scrie Emil Stoica pe blogul sau.

Cititorii hotnews.ro au dorinta si capacitatea sa inteleaga ca BNR si Guvernul trebuie sa lucreze impreuna pentru ca indicatorii macro sa nu deraieze economia. Ajuta, desigur, faptul ca BNR este o institutie independenta.

Cititorii au capacitatea sa inteleaga care sunt avantajele – dar si dezavantajele – maririi dobanzii de referinta a BNR. Ei stiu ca o marire a dobanzii duce la reducerea inflatiei (care este pericolul numarul 1 al economiei la aceasta ora), dar duce si la intarirea leului si la reducerea investitiilor in economie, lucru care nu ajuta competitivitatii economiei romanesti, mai ales in conditiile unui deficit de cont curent de peste 10%.

Cititorii inteleg ca un deficit de cont curent urias, corelat cu o inflatie peste cea din zona euro, nu poate duce pe termen lung decat la deprecierea leului. Asadar, o crestere a dobanzii de referinta nu poate duce, pe termen lung, la diminuarea acestor dezechilibre, din contra. In plus ar fi daunator investitiilor in economie si producatorilor interni.

Cititorii inteleg ca nu doar BNR este responsabil cu mentinerea inflatiei in limitele dorite, ci ca si Guvernul este la fel de responsabil, iar solutiile sunt destul de simple, prima dintre ele fiind echilibrarea bugetului public.

Si poate chiar aceasta presiune a publicului a determinat guvernul sa recunoasca faptul ca se gandeste la o reducere semnificativa de cheltuieli de la buget. Iar asta inseamna intr-o oarecare masura o responsabilizare a guvernului intr-un an in care, datorita mizei electorale, l-ar face mai putin atent la dezechilibrele macro-economice.

Cititorii mai stiu si faptul ca orice deficit bugetar trebuie finantat. Iar guvernul a reusit sa se imprumute cu dobanzi chiar de aproape 10%. Sa ne gandim un pic ce s-ar intampla cu bugetul Romaniei daca Guvernul ar folosi capacitatea maxima de finantare conform normelor UE si anume de 60% din PIB. Asta ar insemna ca la o dobanda de 10%, 6% din PIB se duce pe plata dobanzilor (ca sa nu mai vorbim de rambursarea datoriei publice). Tin sa reamintesc ca bugetul educatiei pe 2008 este fix de 6%.

Fluctuatiile leului fata de euro nu plac intreprinderilor, fie ca este vorba de importatori sau producatori locali; nu plac nici cetatenilor datorita costurilor de finantare mai mari; nu plac nici economiei in general, datorita aceluiasi cost de finantare mai mare.

Aderarea la euro trebuie sa devina asadar o prioritate, iar guvernul si BNR-ul trebuie sa vina cu un plan credibil de aderare la zona euro cat de repede posibil. Sunt, desigur, si avantaje ale intarzierii intrarii in zona euro (de exemplu posibilitatea de a deprecia leul pentru a creste competitivitatea) insa turbulentele din ultimele luni arata destul de clar ca riscurile intarzierii aderarii la euro sunt mult mai mari.

Pe termen scurt, Guvernul trebuie sa echilibreze bugetul. In acest fel ajuta BNR-ul sa mentina inflatia sub control, ajuta la controlul consumului si, indirect, la diminuarea deficitului de cont curent, ajuta la mentinerea nivelului de indatorare publica si deci a platii de dobanzi in viitor.

Pe termen mediu, planul Guvernului si al BNR trebuie sa includa clar pasii catre aderarea cat mai rapida la zona euro si anume actiunile pentru eliminarea dezechilibrelor din economie. Desigur, intrebarea de 1 milion de RON este daca actualul guvern ar avea capacitatea de a implementa un astfel de plan.

Comenteaza acest subiect pe blogul lui Emil Stoica.