Trasul scaritei la romani

Degeaba v-ati oparit pe Dumnezeul descris in cartile de religie, cel cu scarita trasa de sub fundul lui Vasilica pus pe casapit randunele. Ne seamana. Leit. Cum nu ne place fata cuiva, tac! Ii tragem scarita. Cum ar putea fi, atunci, Dumnezeul nostru altfel decat noi? Ne-am revoltat aiurea pe Cel de Sus, imaginat dupa chipul si asemanarea noastra. Dumnezeul odios predat in scoli are o singura scuza: razbuna cumplit doar fapte rele. Noi ne tragem scarite si rupem gaturi la fel ca El, cu urmatoarea diferenta de stil: pedepsim exemplar fapte bune si muritori cuminti.

Si acum, sa-i cautam pe demiurgii cei rai, micii dumnezei intorsi pe dos, suciti in rele si gata oricand sa traga scarita cuiva.

Primul care ne vine in minte este cel caruia i se spunea Insusi pe vremea cand se purta ca Dumnezeu pe pamant. Cum, nu-l stiti? Cel care s-a cocotat pana sus, in varf, a dibuit ouale de aur in cuibul matusii Tamara si le-a numarat linistit in opozitie. Degeaba l-au scuturat alegatorii, degeaba i-au tras scarita in partid. Insusi a ramas atarnat in crengile unui sistem care nu l-a lasat, ca pe bietul Vasilica din poveste, sa-si rupa gatul.

Corul celor 322 de heruvimi baltati canta epopei despre Zeus cu chelie si trident made in Piata Universitatii care a zgaltit cu mana procurorilor DNA scarita lui Insusi. Ei, si? Iata-l astazi, mai arogant ca niciodata. Viu si nevatamat, saltand vioi pe scarita partidului, tintind punctul fix din varful copacului unde viseaza alte oua de aur, alte matusi.

Si acum, veti carti: bine, bine, dar Zeus ce cusur are ma rog? Nu zgaltaie si el, de trei ani incoace, saua Primului-Motociclist cu numar de inmatirculare la Guvern? A tras-o, poate, dar n-a cazut. Adica a cazut o singura data, intr-o curba, in drum spre Snagov. Dar, dupa descrierea din cartile de religie, a fost clar mana adevaratului Dumnezeu, specialist in corectii sub forma unor accidente usoare. Cunoasteti pilda din Abcedarul Micului Crestin: “Alina, a mea colega. E-n spital de-o saptamana/ Jucandu-se fara grija/ Ea, cazand, si-a rupt o mana.” Tariceanu, logic, un picior. Fapta rea, numai bunul Dumneze o stie.

Veti carti din nou: bine, bine, nu zgaltaie Zeus, de trei ani incoace, toata Romania? Si daca o zgaltaie, ce? Romania refuza sa se trezeasca. Motaie, ca o gaina suverana pe scarita ei. Adevarat, Zeus trage pe scarita, spre inaltimea sondajelor, un partid. Dar si Lui, cei 322 de heruvimi baltati, au avut grija sa-i traga de sub picioare scarita referendumului. Va mai amintiti, poate, cum Parlamentul a tras scarita procurorilor cand sa intre prin termopanul ferestrelor din Zambaccian. Ulterior, Guvernul insusi le-a dat un barnci pe scari cand sa puna piciorul in pragul unor ministri iar Parlamentul le-a taiat suplimentar cateva trepte modificand Codul Penal.

Nu stiu altii cum fac, dar nu pica. Degeaba i-a tras CNSAS scarita de sub patinele motanului Felix, ca judecatorii Curtii Constitutionale l-au prins iute de coada si l-au tras la loc, in copac. In schimb, Mona Musca si Carol Sebastian s-au zdrobit de pamant, impinsi de maini viclene. Acum, Antenele lui Felix cauta sa-l traga in jos si pe TRU, ca prea si-a lungit gatul si scurma la radacina raului. Scaritele, vedeti bine, s-au intors cu susul in jos. Cei care ar trebui sa fie sus, sunt coborati absurd de cei care, jos fiind, le-au tras scarita si se urca vioi pe spatele nostru. Iar adevaratul Dumnezeu vede si tace. Atat.