Trecutul ascuns al lui Sorin Ovidiu Vântu. Povestea informatorului Nuş

Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu a semnat un angajament de informator cu fosta Securitate în 1983, dosarul figurind ca inchis in 1988, cu numele conspirativ “Nuş”, după cum rezultă dintr-o serie de documente din ceea ce pare să fie dosarul personal. Un fost ofiţer de Securitate confirmă că Vântu a fost racolat în penitenciar, unde executa o pedeapsă pentru delapidare, şi preluat după eliberare în reţeaua unui ofiţer din Roman, oraşul unde SOV locuia înainte de 89.

•  HotNews.ro şi Revista Kamikaze au realizat o incursiune în trecutul ascuns al celui despre care se spune că a schimbat soarta alegerilor prezidenţiale din 2009. Din documente şi mărturii rezultă că SOV a fost infractor de drept comun arestat în ’82 pentru delapidare, turnător la Securitate racolat în ’83 şi bişniţar pitoresc în Roman după eliberare, din ’85, până la Revoluţie. După, îl găsim tot aproape de foşti ofiţeri de Securitate, antrenaţi în afaceri complexe.

Contactat în două rânduri, la începutul şi la sfârşitul investigaţiei, Sorin Ovidiu Vântu a precizat că îşi rezervă dreptul de a avea o reacţie după publicarea materialului.

O serie de documente din Dosarul Personal arată că Sorin Ovidiu Vântu a fost racolat de Securitate la 28 de ani, în aprilie 1983, în timp ce executa, la penitenciarul Bacău, o pedeapsă de cinci ani de închisoare pentru delapidare. Direcţia a IV-a Contrainformaţii i-a deschis Dosarul Personal cu nr. 8046. Direcţia a IV-a se ocupa, între altele, cu recrutarea informatorilor din rândul puşcăriaşilor.

Potrivit raportului cu propunerea de recrutare, semnat de ofiţerul Constantin Stănescu, Vântu este ales dintr-un număr de patru candidaţi. Ofiţerul îl califică drept „cel mai corespunzător”, observă că „dispune de posibilităţi de informare în rândul deţinuţilor de pe punctul de lucru” şi notează că are „un dezvoltat spirit de sesizare şi discernământ”. Într-un alt raport de verificare, este descris ca „un element disciplinat care regretă fapta comisă, dovedindu-se recuperabil pentru societate”.

Angajamentul separat

Foto: Hotnews

În angajamentul de colaborare olograf, nedatat, semnat Vântu, scrie: „Informaţiile le voi furniza sub formă de note scrise pe care le voi semna sub numele de Nuş în locul numelui meu real”. În raportul referitor la modul cum a decurs recrutarea, datat 26.04.1983, semnat de acelaşi ofiţer Stănescu, se arată: „redactându-se angajamentul, prilej cu care i s-a fixat şi conspirativul de Nuş, s-a trecut la instruirea cu problemele pe care să le aibă în atenţie…” Ofiţerul mai scrie că „în procesul recrutării, candidatul a furnizat o serie de date de interes operativ, care au fost consemnate în scris sub forma unei note informative”. Este momentul în care deţinutul Vântu intră în reţea, având calitatea de informator, cu nume jucăuş: Nuş.

Misiunea lui Nuş în penitenciar

Turnătorul este, la rândul său, turnat. În procesul de recrutare şi verificare, securiştii culeg date despre Nuş. O notă de la sursa Măgureanu menţionează că „deţinutul Vântu Ovidiu lucrează la filele CEC ale deţinuţilor precum şi la tabelele de cumpărături”. Altfel spus, fostul contabil socoteşte şi după gratii. Primeşte la schimb bani, pachete, ţigări. Tot graţie meseriei, ajunge pentru scurt timp, prin transfer, la penitenciarul Iaşi, „pentru a fi folosit în profesie”. Odată cu el, se plimbă şi dosarul de informator.

Pe cine turna Nus in penitenciar

Foto: Hotnews

Într-un raport din decembrie 1983 semnat de lt.col. Barzu Mihai se propune transferul lui Vântu, la pachet cu dosarul de informator, înapoi la penitenciarul Bacău, cu explicaţia vagă că n-a fost utilizat pe post de contabil, din cauză că asupra lui „s-au găsit bani”, că la Iaşi nu prea avea informaţii de dat. La Iaşi, Vântu stătea în cameră cu alţi 24 de deţinuţi din categoria „inapţi”. Securistul notează că solicita să fie trimis la spital să-şi repare proteza, o posibilă referire la afecţiunile lui SOV. Mai târziu, un raport din ’87, care propune încetarea legăturii cu SOV, reţine detaliul că ambele picioare sunt afectate în mod cronic de poliomelită.

Din alte note şi rapoarte reiese că informatorul NUŞ era activ şi scria note despre alţi deţinuţi. Ofiţerii de securitate îi apreciau calităţile de informator. La rândul lor, alţi turnători adaugă câteva tuşe la portretul din dosar: „deţinutul Vântu Sorin de la cam. 8 este un deţinut care se preocupa în permanenţă de ridicarea nivelului de cultură generală”. Uneori „este arogant” şi „se cam laudă”.

Dar care era, până la urmă, misiunea încredinţată lui SOV de Securitate în penitenciarul Bacău? O notă menţionează că informatorul Nuş „asigură informativ” punctul de lucru „Lăzi – Conserve” din interiorul penitenciarului. „În perioada cât a fost în legătură, a furnizat materiale care au stat la baza informării comandantului, o partea din acestea fiind exploatate şi în cunoaşterea şi documentarea activităţii elementelor din bază de lucru, aşa cum a fost obiectivul BUCU, TOADER, GELU, GEO şi alţii…”. Dintr-un raport semnat de ofiţerul CI cpt. Popescu Aurel, aflăm că, la data de 06.11.1984, informatorul NUŞ este transferat la Penitenciarul Spital Bucureşti „pentru tratament”.

Analiza informatorului Nus

Foto: Hotnews

Este preluat de Mr. Tudorache Dumitru, care raportează, un an mai târziu, într-o aşa numită notă de analiză datată 25.10.1985, că informatorul Nuş „a dovedit ataşament faţă de organul de contrainformaţii, a păstrat secretul colaborării, nu este deconspirat”. Maiorul informează, în raportul său, că Nuş „a fost dirijat în D.U.I. (n.r. Dosar de Urmărire Informativă) CORBU, DRĂGAN, şi TRAIAN, iar prin materialele furnizate a contribuit la cunoaşterea intenţiilor şi preocupărilor acestora atât în timpul executării pedepsei cât şi la punerea în libertate, informaţii verificate şi prin T.O. (n.red. – tehnică operativă) În prezent este dirijat cu sarcini concrete în S.I. TRAIAN (notă: “SI” înseamnă Supraveghere Informativă, o fază inferioară Dosarului de Urmărire Informativă, DUI) şi S.I. GEORGE pentru elucidarea suspiciunii de bază”.

Ofiţerul îşi încheie raportul cu propunerea menţinerii în reţeaua informativă.

Misiunea lui Nuş afară din penitenciar

Din decembrie 1985, Vântu este liber şi şomer . Securitatea se pregăteşte să-l folosească pe informatorul Nuş şi după eliberarea sa. O notă din februarie 1986, semnată de Mr. Tudorache Dumitru, care îl preluase la internarea în penitenciarul-spital Bucureşti, găseşte numai cuvinte de laudă despre fostul dentinut-turnător: „Pe parcursul colaborării cu organele de contrainformaţii din penitenciar, a dat dovadă de corectitudine şi sinceritate, a respectat instructajul şi linia de conduită stabilită pentru fiecare caz în care a fost dirijat, s-a preocupat de realizarea sarcinilor şi a manifestat curaj şi iniţiativă în determinarea elementelor respective să vină cu amănunte de natură a clarifica suspiciunile şi a se obţine noi date şi informaţii”.

Raportul arată că informatorul Nuş a fost menţinut în reţea „şi preluat în legătură de cpt. Popescu C-tin” din biroul C.I. nr 3″. Numele Popescu C-tin nu apare însă în opisul cu numele ofiţerilor de legătură. Aici găsim doar numele lui Popescu Aurel, ofiţerul de contrainformaţii care îl are în grijă pe Nuş de la începutul şi până la sfârşitul carierei sale de informator, cu excepţia episoadelor Iaşi şi Bucureşti.

Într-un alt raport, cpt Popescu prezintă „rezultatul investigaţiilor asupra numitului Sorin Ovidiu Vântu”. Câteva detalii i-au reţinut atenţia ofiţerului de securitate: „este pasionat de jocul de cărţi – recunoscut ca mare trişor la poker – are în anturaj persoane începând de la preoţi, ingineri, profesori şi terminând cu bişniţarii de rând”. Acest raport conţine o mică inadvertenţă, o posibilă eroare. Se menţionează că Vântu a ieşit din penitenciar în decembrie 1985, ceea ce este corect, însă data înscrisă pe raport este 27 iunie1985. Altfel spus, raportul despre viaţa în libertate a lui Vântu pare scris cu şase luni înainte de eliberarea sa. Este altă inadvertenţă, o posibilă eroare la momentul datării raportului.

Un an mai târziu, pe 1 iulie 1986, un alt raport semnat de ofiţerul CI, Popescu Aurel, propune „trecerea informatorului deţinut Nuş, real Sorin Ovidiu Vântu, în categoria informatori mediu”, aprobat de şeful serviciului, cpt Aioanei Constantin şi de către şeful biroului, Cepoi P. Raportul apreciază, la fel ca altele, comportamentul informatorului Nuş în perioada din penitenciar („a dat dovadă de tact şi de discernământ”), menţionează că după eliberare a fost contactat din nou, că „a furnizat un număr de 4 informaţii cu caracter de securitate care au fost exploatate” şi menţionează că Vântu „a solicitat să fie sprijinit în a se încadra în câmpul muncii, aspect care nu a fost realizat nici până în prezent intrucît judeţele Neamţ şi Bacău au forţă de muncă excedentară”. Ofiţerul de securitate constată însă că Vântu „are relaţii în diferite medii, posibilitatea de a pătrunde în diferite grupuri” şi „dispune de o cultură generală bine consolidată”.

În consecinţă, ofiţerul propune – şi i se aprobă – „menţinerea în cadrul reţelei informative a informatorului Nuş, pentru acoperirea informativă a mediului de relaţii al cadrelor militare active şi de rezervă, cât şi a membrilor lor de familie”. În acelaşi raport, ofiţerul pune şi o vorba bună, adică „intervenţia noastră ” pentru „rezolvarea problemei încadrării sursei în muncă”.

Trei săptămâni mai târziu, altă notă datată 18 iulie1986, stabileşte modul de lucru cu sursă Nuş reactivată: „Întâlnirile se vor face lunar, la domiciliul sursei – str. M.Eminescu 6/B/D/39, după ce în prealabil i se va comunică acest lucru la telefon parola: „sunt prof. Turcu din Bacău, mâine vin să vă aduc manualele promise la ora…”.

Informatorul “Nus” este scos din retea

Motivul scoaterii din retea

Foto: Hotnews

Un raport din 21 decembrie 1987, semnat de cpt Popescu Aurel, aprobat de către seful serviciului, maiorul Aioanei Constantin ăi de catre seful biroului, cpt P. Cepoi, propune „încetarea legăturii cu informatorul Nus si clasarea DP nr 8046/1983 la Securitatea jud. Neamt”.

Raportul sintetizează activitatea lui Nus din ultimii ani. Din text dispar referintele la calitătile sale de informator.

În schimb, apar observatii negative: „De la data punerii în libertate si preluării în legatură, informatorul a furnizat un număr de 13 materiale informative care au fost exploatate prin informarea altor organe de securitate. (…) În procesul verificării s-a stabilit că informatorul are un anturaj necorespunzător, format din tigani, bisnitari, elemente fără ocupatie cu care consumă frecvent băuturi alcoolice. În ultima perioadă de timp s-a preocupat de încadrarea sa în muncă, însă datorită afectiunilor pe care le are (ambele membre inferioare sunt afectate în mod cronic de poliomelită) nu a găsit loc de muncă. În procesul verificării nu a rezultat că informatorul să fi deconspirat legătura cu organele de CIM ori secretul sarcinilor încredintate. Avîndu-se în vedere situatia raportată mai sus cît si lipsa de posibilitate a informatorului de a culege si furniza date si informatii care ne interesează, propun si rog să aprobati încetarea legăturii cu informatorul Nus, clasarea DP 8046/83 la Securitatea jud Neamt – B.I.D. Mapa anexa va fi clasată la Serviciul 5A de Contrainformatii militare.”

Autenticitatea documentelor. Semnătura lui Vântu

HotNews.ro si Kamikaze au realizat o serie de demersuri pentru a verifica autenticitatea documentelor care atestă calitatea de colaborator a lui SOV. Singurul document olograf este angajamentul de colaborator. Am făcut rost de documente scrise sau semnate, făr dubiu, de Sorin Ovidiu Vântu după 1990 si le-am comparat cu cele două documente din dosarul personal: angajamentul de colaborare si declaratia dată la eliberarea din penitenciar. E vorba de procuri si diverse contracte autentificate la notariat, documente obtinute de HotNews.ro si Kamikaze.

Pentru compararea celor două documente – angajamentul de colaborare cu Securitatea si declaratia dată la eliberarea din penitenciar – am apelat la un expert în grafoscopie autorizat de Ministerul Justitiei. În urma analizei realizate la cererea HotNews.ro – Kamikaze, expertul în grafoscopie a constatat că semnaturile care apar pe documente ”sînt scrise de aceeasi mîna în proportie de peste 90%”. Potrivit expertului, o serie de elemente grafice si evolutia semnăturii în timp indică fără dubiu că autorul angajamentului la Securitate si cel care semnează declaratia de eliberare din penitenciar este una si aceeasi persoană care semnează contractele si procurile semnate de Sorin Ovidiu Vântu după 90, puse în copie la dispozitia expertului pentru verificare.

Chiar si la distantă de peste aproape două decenii, cele două iscălituri se aseamănă. Semnătura, cifrele si literele din declaratia-angajament sînt scrise de aceeasi mînă care a semnat documente după ’90, sustine expertul în grafoscopie autorizat de Ministerul Justitiei.

Compară semnăturile în documentele atasate.

Comparati semnaturile 1

Foto: Hotnews

Comparati semnaturile 2

Foto: Hotnews

Unde sînt notele informative, dacă mai sînt

De ce nu apar la dosar notele informative scrise de SOV si mentionate în opisul din Dosarul Personal? Potrivit specialistilor, notele se păstrează la asa numitele “mape anexă”, care însotesc dosarul personal. Spre deosebire de dosarul personal, mapele anexa nu erau microfilmate. Specialistii sustin că notele scrise de informatorul Nus ar putea exista în dosarele celor turnati. În lipsa lor, nu e clar pe cine a turnat informatorul Nus si dacă turnătoriile îl califică, potrivit legii, drept colaborator al Securitătii. Acest lucru îl va putea stabili doar CNSAS si, în eventualitatea unei decizii contestate, instantele de judecată.

Securitatea păstra notele informative din mapele anexă, potrivit regulilor de atunci, timp de cinci ani, după care le distrugea. Din comoditate, unii ofiteri nu făceau asta, prin urmare unele dosare personale păstreaza în mapele anexă note informative.

Din dosarul personal, unele informatii date de alti turnători despre activitatea lui Vântu din anii ’80 nu par să se confirme. De pildă, într-o notă informativă despre Vântu, o sursă pretinde că acesta s-ar fi întîlnit în 1981 la Bucuresti cu regizorul Sergiu Nicolaescu, de la care ar fi primit suma de 40.000 de lei contra unor bunuri. Sergiu Nicolaescu spune că în ’81 dispunea de suma pomenita – 40.000 de lei – dar că nu-si aminteste să-l fi cunoscut pe Vântu si nici să fi dat cuiva o sumă atît de mare: „Ce cumpăram eu… am cumpărat pînă în 81. Începînd cu ’74 am început să cumpăr lucruri, să-mi fac casa. (…) Suma e mare, e imensă, nu, exclus. Nici dacă îmi dîdea mobila nu dădeam banii ăstia. Nu era perioadă de cheltuit bani. În ’80 îmi făcusem deja casa si nu văd de ce as fi cheltuit.”

Regizorul admite că l-a întîlnit pe Vântu de două-trei ori după 1990. Ultima data l-ar fi păcălit că-i finanteaza un film, dar n-a mai văzut banii: „Pe urmă am aflat că ăstia de la Realitatea intraseră în alte filme, ale unui coleg de-al meu. Și asa am făcut filmul Carol. Era un scenariu început pentru Vântu. Pe urmă l-am definit si i-am adăugat filmările din ’77 pe care le făcusem eu”.

Mărturia unui fost ofiter din Roman

În penitenciar, racolarea lui Vântu pare să aibă logică. Dar, după eliberarea sa, ce nevoie avea Securitatea de un somer oarecare în Roman? Ce sens avea dirirjarea sa, ca informator, în mediul familiilor de militari sau chiar de pompieri, cum apare în altă notă? La prima vedere, pare o optiune stranie a Securitătii. Ce legatură avea Vântu cu mediul militar, el fiind un fost contabil cu relatii mai degrabă în lumea comerciantilor? O cercetare mai amănuntită la fata locului face lumină. După cîteva usi trîntite în nas, ajungem totusi la un fost ofiter de securitate din Roman, cu functii importante în sistem si după ’89, dispus să vorbească. Acum s-a retras la pensie. Vecinii îi spun “Dinamo”.

Se uită peste hîrtii cu ochi de expert, descifrează indicative si traduce cifre notate în coltul paginii: „Ma mir că mai există asa ceva. Dosarul său a fost periat după ’89 de mai multe ori”. Exclamă, încă de la vederea copertii Dosarului Personal: „Da, dom’le, Vântu a fost turnător!”. Explică de ce a fost păstrat ca informator în Roman, după eliberare, si dirijat către mediul militar: „Roman era printre cele mai mari garnizoane din România. La 80.000 de locuitori, 20.000 erau militari si membri ai familiilor lor, adică la 4 locuitori, unul era militar. „Vântu avea si timp, era cultivat, era frecventat de multă lume. Putea ajunge usor în anturajul lor”.

“Dinamo” îsi aminteste si alte nume de ofiteri care-l aveau în grijă dupa eliberare, la Roman, altele decît Popescu, Tudorache si alti ofiteri mentionati în dosarul 8046. Îsi aminteste că Vântu a fost preluat ca informator pentru civili de Toma Polak, fost adjunct al Securitătii Roman, decedat în ’97. Presupune că există si un al doilea dosar, sub alt nume conspirativ decît “Nus”, deschis de Securitatea din Roman după eliberarea din penitenciar.

Sustine că a aflat despre cariera de informator a lui Vântu după 1990, de la colegii din SRI. Povesteste ca, prin ’92-’93, telefonul lui SOV era ascultat, însă au abandonat operatiunea după ce Vântu i-ar fi spus celui cu care se conversa: „Nu mă mai suna pe numărul ăsta, e ascultat de trei zile”. Fostul informator era deja un om puternic. Acum îl informau chiar cei cărora le dăduse raportul înainte de ’89. Din povestirile sale si ale altor apropiati, unul dintre oamenii cheie ar fi fost Radu Timofte, fost sef SRI, decedat în octombrie 2009. Înainte de ’89, fostul sef SRI fusese cadru MApN. “Dinamo” sustine că Timofte fusese trecut în rezervă din MApN, înainte de ’89, „pentru că fura linguri” (se ocupa de aprovizionare) si că dupa ’90, „primea, la fel ca altii, bani de la Vântu”. Îsi aminteste de începuturile lui Vântu ca om de afaceri, „cînd căra genti cu bani scosi de la Caritas, dar banii nu erau ai lui, ci ai lui Timofte si ai altor securisti din garda veche”. În folclorul despre Vântu include si un episod cu episcopul de Roman, cu banii căruia ar fi deschis, după 1990, primul ziar din oras. Plus încă un episod cu aranjarea cărtilor sfinte în biblioteca Episcopiei.

Gelsor, FNI si fostii ofiteri de securitate angajati de Vantu

Relatiile lui Sorin Ovidiu Vîntu cu ofiteri de Securitate au început înainte de ’89, dar au continuat multi ani după. Conform unei analize a Europei Libere din iunie 2000, “încă din 1997, seful SRI, Costin Georgescu, afirma în Parlament că grupul GELSOR, care cuprinde 27 de firme, lucrează în proportie de 90% cu ofiteri ai fostei Securităti sau ai actualului SRI. Imperiul GELSOR s-a constituit dintr-un SRL, numit Societatea Generală de Investitii, condusă de colonelul Rudăreanu.”

Conform sursei citate, Costin Georgescu stia ce spune. Iată cîteva exemple: directorul FNI Mures era Alexandru Pogăceanu, ofiter SRI pînă în 1998; director al FNI Cluj a fost Viorel Șopterean, ofiter al SRI pînă la 1 martie 1999; agentia GELSOR Ialomita a fost condusă pînă în decembrie 1999 de Constantin Panait, fost ofiter de Securitate; FNI Constanta era condusă de Dan Hornea, fost sef al serviciului de contrainformatii din marina militară; directorul FNI Covasna, Gheorghe Cornea, fusese pînă în 1990 ofiter de contrainformatii economice la Buzău.

Fondul National de Investitii a fost unul dintre cele mai mari jocuri piramidale din anii ’90, realizat în complicitate cu institutii ale statululi: CEC si CNVM. Afacerea s-a prăbusit în 1999 si a lăsat în urmă peste 300.000 de păgubiti.

Un anume ofiter de Securitate, fost sef al unei structuri teritoriale a FNI, are o relevantă aparte. Este vorba despre actualul general în rezervă Vasile Alexoae, sef al Securitătii Roman în 1989. În anii ’90, Alexoae a fost directorul FNI Iasi iar acum este angajat al Iulius Group, societate de dezvoltare imobiliară de la Iasi detinută de afaceristul Iulian Dascălu. Conform CNSAS (prin decizia 2.431, rămasă definitivă si irevocabilă, prin necontestare de către Alexoae), fostul sef al Securitătii Roman a făcut politie politică.

Mărturiile vecinilor despre bisnitarul politicos

Fostii vecini ai lui SOV de pe strada Mihai Eminescu din Roman spun cam ce aflase si Securitatea despre Nus: „la domiciliu este cunoscut ca o fire manierată, nu deranjează vecinii si nu este căutat de cetăteni străini”. Sotii Tătaru, vecini usă în usă cu Vântu înainte de ’89, afirmă că n-au auzit si n-au bănuit ca SOV să fi colaborat cu Securitatea.

”Mai venea pe la noi să dea cîte un telefon, în rest nu stim mai nimic. Știm că juca cărti, venea multă lume pe la el. Se ocupa si cu aur, din ce am auzit”, spun cei doi, azi pensionari.

Vecinul de la etajul 1, M. Ștefan, profesor de sport la o scoală specială, e ceva mai slobod la gură. Cuvintele cheie: bisnită si securisti: “Cărti voia, argintărie, monezi, dar eu nu puteam să-l ajut. A împrumutat unei vecine de la etajul doi niste bani, 5.000 de lei. Femeia nu a avut să-i dea banii înapoi, asa că, în contul banilor, femeia a coborît la parter (două camere) si el a urcat la doi (apartament cu patru camere). Foarte multă lume venea la el. Oricum, Polak nu putea să vină, că venea la noi la scoală si ne făcea capul mare, pe Polak, colonelul, îl cunosteam. Îl frecventa multă lume, după ce a iesit din puscărie. După ce a iesit din puscărie a avut o perioadă de lipsuri. Pe mine m-a contactat să-mi ceară icoane, argintărie din satul unde lucram, că el plăteste bine, că e colectionar. I-a mers bine de la Revolutie. Zvonul din Roman era că a înmultit banii Securitătii, ai lui Smîntînă, seful IAS-ului. Polak a murit.” Momentul arestarii vecinului SOV si-l aminteste romantat, ca în filmele americane: ”În ’79 lucra la un debit de tigări, la gară. După aia a avut probleme cu o delapidare, cu niste facturi, le multiplica, ceva, nu-i mai dădeau de capăt. El era un om prosper, de atunci, cîstiga niste bani, în ’79-’80. (n.r. – Vântu a fost arestat în ’82) Știu cînd l-au arestat, că a ars facturile false în budă si mi-a umplut apartamentul de fum. Nu a trecut mult si, la vreo trei minute, au venit băietii, au spart usa si l-au arestat.”

La vecinul Năstase de la 4, Vântu obisnuia să ia masa. Este ce-si aminteste Ștefan de la unu. Năstase de la patru, angajat la fostul RENEL si cu facultatea terminată tîrziu, a uitat mesele împreuna cu Vântu, dar îsi aminteste de ceva cărti cumpărate de la vecinul bibliofil: “El a locuit la parter. Era un om ok, cultivat, am cumpărat niste cărti de la el. Beletristică. El era imobil, ce informatii să dea el la Securitate? El, săracu’, de-abia se misca. De unde să stiu eu cine erau băietii care-l vizitau? A fost o singură dată la mine, avea dubluri la cărti si am cumpărat si eu de la el.”

În folclorul scării D din Blocul B6 de pe Mihai Eminescu din Roman, SOV trece drept fost bisnitar, dar unul discret, politicos si cultivat. În apartamentul de la etajul doi stau astăzi cu chirie, după spusele vecinilor, doi profesori de matematică.

Și familia Tătaru si Ștefan de la etajul unu sustin că nu au observat ca apartamentul lui Vântu să fi fost folosit ca loc de întîlnire cu securistii, asa cum apare în rapoartele securistilor din dosarul personal. Un fost coleg de liceu cu Vântu evocă aceleasi povesti locale, niciodata probate: Vântu păcălea polonezi cumpărînd zloti cu bancnote iesite din uz, Vântu angajat temporar la un debit de tutun si apoi bisnitar. O poveste recurentă se referă la primii bani scosi după ’90 de la Caritas-ul din Cluj, unul dintre primele jocuri piramidale de anvergură de la începutul anilor ’90: ”Însă nu erau banii lui, bani făcuti din consignatiile deschise după ’90. Erau banii băietilor”. În relatările localnicilor apare des numele fostului director SRI, Radu Timofte, cu care Sorin Ovidiu Vântu s-ar fi aflat în relatii bune după ’90. Vecinii Tătaru, de pildă, sustin că o fostă menajeră a lui SOV le-ar fi declarat ca n-ar fi văzut atîtia bani la un loc în viata ei, ”bani de la Caritas”.

Vantu, verificat la CNSAS

HotNews.ro si revista Kamikaze au intrat la începutul lunii iunie în posesia unui set de documente din ceea ce pare a fi dosarul personal al lui Sorin Ovidiu Vântu. Toate verificările întreprinse de atunci si pînă azi confirmă existenta unui dosar pe numele său si a unui microfilm. Unele surse sustin că dosarul ar fi fost distrus fizic după ’90, dar că s-a păstrat microfilmul. Potrivit datelor de pe copertă, dosarul a fost microfilmat la Piatra Neamt.

Constatarea oficială a calitătii de colaborator o poate face, însă, doar Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii. HotNews.ro a solicitat CNSAS, în data de 15 iunie 2010, să verifice calitatea de fost colaborator al lui Sorin Ovidiu Vântu.

Cererea se întemeiază pe art p. din OUG 24/2008. Potrivit acestui articol, pot fi supuse verificarii persoanele care detin următoarele functii : „membru în consiliile de administraţie ale societăţilor publice de radio şi de televiziune, acţionar, administrator, director, redactor-şef, redactor în serviciile publice ori private de televiziune, radio sau presa scrisă, analiştii politici şi asimilaţii acestora”.

Potrivit datelor de la Registrul Comertului disponibile la data solicitarii trimise CNSAS, Sorin Sorin Ovidiu Vântu detine calitatea de actionar cu 90% la Romanian News SRL. Compania are în obiectul de activitate „activităti ale agentiilor de presă”, astfel că se încadrează în articolul p. din ordonanta 24/2008. Este singura companie care are ca activitate presa în care Vântu mai figurează ca actionar. În trustul Realitatea – Catavencu nu figurează ca actionar iar în declaratiile publice sustine că si-a trecut afacerile pe numele copiilor.

Pe numele lui Vântu mai există o solicitare de verificare transmisă CNSAS în 2009 de către ziarista Mirela Corlătan de la Evenimentul Zilei. Pînă la data publicării anchetei, CNSAS nu a dat nici un raspuns, la nici una dintre cereri. Mircea Dinescu, membru în Colegiul CNSAS, ne-a declarat la începutul lunii iunie că institutia nu a avut în studiu pînă acum nici un dosar referitor la Sorin Ovidiu Vântu.

Contactat în două rânduri, la începutul şi la sfârşitul investigaţiei, Sorin Ovidiu Vântu a precizat că îşi rezervă dreptul de a avea o reacţie după publicarea materialului.

Ancheta realizata de Dan Tapalaga (HotNews.ro) si Catalin Prisacariu (Kamikaze)