Trei medicamente folosite frecvent, sunt riscante dacă sunt administrate în exces sau fără o indicație medicală clară, arată studii recente din Statele Unite. Situația din România este descrisă de dr. Sandra Alexiu, medic de familie și președintele Asociației Medicilor de Familie București-Ilfov, într-un dialog cu HotNews.
Studii recente arată cât de greu se schimbă unele practici medicale. Chiar și atunci când cercetările demonstrează că anumite medicamente nu mai sunt necesare sau pot face mai mult rău decât bine.
Este vorba despre:
Benzodiazepine (Xanax, Valium și alte medicamente din aceeași clasă), utilizate pentru anxietate și insomnie.
Antibioticele prescrise pentru diverticulita necomplicată.
Aspirina luată zilnic de persoanele care nu au suferit niciodată un infarct sau un accident vascular cerebral, dar speră să prevină astfel de evenimente cu ajutorul ei.
Nu înseamnă că aceste medicamente sunt inutile în toate situațiile. Unele persoane au în continuare nevoie de ele. Dar există reguli.
Studiile au fost publicate în revistele medicale JAMA și Annals of Internal Medicine și reunite într-o analiză realizată de The New York Times. Problema apare atunci când tratamentele sunt administrate fără o indicație suficient de clară, sunt continuate mai mult decât este necesar sau sunt utilizate în condiții în care riscurile ajung să depășească beneficiile.
„Odată cu vârsta obosesc niște mecanisme de detoxifiere”
În România, excesul de medicamente nu este o problemă limitată la persoanele în vârstă și nici la cele trei categorii de medicamente analizate în studiile americane.
„Da, este o problemă, nu numai la vârstnici. În România este o problemă, pentru că sunt foarte multe medicamente care se iau mult în plus față de necesar. Există un abuz în toate cele trei categorii”, spune dr. Sandra Alexiu, medic de familie și președintele Asociației Medicilor de Familie București-Ilfov, într-un dialog cu HotNews.
Medicul Sandra Alexiu. Foto: Agerpres
În cazul vârstnicilor, lucrurile sunt și mai complicate, deoarece organismul nu mai metabolizează și nu mai elimină medicamentele la fel de eficient ca la vârste mai tinere. Dozele trebuie ajustate în funcție de vârstă, de funcția renală și de celelalte afecțiuni ale pacientului, subliniază dr. Sandra Alexiu.
„La vârstnic apar niște mecanisme, obosesc niște mecanisme de detoxifiere și trebuie ajustate dozele”, explică aceasta.
Există „prea multe medicamente”
Medicul atrage atenția și asupra fenomenului de polipragmazie, adică administrarea simultană a unui număr prea mare de medicamente, uneori în doze mai mari decât cele necesare.
În practica medicală există chiar o abordare numită deprescribing, care presupune reevaluarea tratamentelor și reducerea numărului de medicamente atunci când acestea nu mai sunt necesare sau când dozele trebuie ajustate.
„Există o politică numită deprescribing, deci să mai scazi din medicamentele pe care le iei, pentru că nu ai nevoie de doze mari, poate că trebuie ajustate chiar dozele, în funcție de ce boli mai ai”, spune dr. Sandra Alexiu.
Uneori, chiar medicii continuă să prescrie medicamente care nu mai sunt recomandate. De ce?
Cercetătorii analizează frecvent medicamente utilizate pe scară largă și descoperă că acestea nu sunt atât de eficiente pe cât se credea sau că prezintă riscuri mai mari pentru anumite categorii de pacienți, în special pentru vârstnici.
Ulterior, apar studii suplimentare care confirmă aceste concluzii, iar organizațiile medicale își modifică recomandările. Cu toate acestea, schimbarea practicii medicale se produce lent. Uneori, utilizarea medicamentelor scade, dar insuficient. Alteori, rămâne aproape neschimbată sau chiar crește.
„Medicamentele sunt precum scoicile care se prind de carenă. Este ușor să începi să le iei, dar poate fi greu să renunți la ele”, spune dr. Michael Steinman, geriatru la Universitatea din California, San Francisco, într-un articol din The New York Times.
Uneori, informațiile ajung greu
O explicație, potrivit medicului geriatru, este timpul necesar pentru ca noile descoperiri să ajungă la medici și să fie integrate în practica de zi cu zi. Medicii au numeroase informații de urmărit și responsabilități, iar uneori noile recomandări ajung la ei cu întârziere.
În plus, atât medicii, cât și pacienții se obișnuiesc cu anumite tratamente și tind să le continue din inerție. Găsirea unor alternative poate fi dificilă, astfel că este adesea mai simplu să fie păstrată o abordare deja cunoscută.
În România, fenomenul e „susținut și de partea comercială, de reclame”
În România, fenomenul este alimentat și de promovarea agresivă a medicamentelor și suplimentelor alimentare, subliniază dr. Sandra Alexiu.
„Tendința de a face polipragmazie, să iei medicamente în plus și în doze mai mari, este puternic susținută și de toată partea comercială, de reclame, de postări și de bonusurile pe care le primesc în farmacii.”
Medicamentele pentru anxietate și insomnie dau risc de dependență și căderi
Benzodiazepinele sunt prescrise de mult timp pentru tratarea anxietății și a insomniei. Din această categorie fac parte medicamente cunoscute precum Valium, Xanax și Ativan. Există și medicamente înrudite, cunoscute sub denumirea de „medicamente Z”, precum Ambien și Lunesta, utilizate în special pentru tulburările de somn.
Specialiștii avertizează de peste două decenii asupra riscurilor asociate acestor tratamente, în special în cazul persoanelor în vârstă.
Benzodiazepinele au avantajul că oferă o ameliorare rapidă a simptomelor, explică dr. Mark Olfson, psihiatru la Universitatea Columbia, în The New York Times. Însă efectele lor asupra organismului pot deveni problematice odată cu înaintarea în vârstă.
Aceste medicamente pot afecta echilibrul, coordonarea și funcțiile cognitive, crescând riscul de căderi, fracturi și accidente rutiere. În plus, administrarea lor concomitentă cu opioide poate crește riscul unei supradoze.
Un alt pericol este dependența. După utilizarea îndelungată, organismul se poate obișnui cu medicamentul, iar întreruperea administrării poate provoca simptome de sevraj.
Xanax în România
În România, Xanax și celelalte benzodiazepine sunt medicamente care necesită un regim special de prescriere și eliberare. Acest lucru nu înseamnă însă că abuzul nu există, spune dr. Sandra Alexiu.
„Xanax este un medicament care face parte din grupa benzodiazepinelor și care dă o dependență înaltă. Este un medicament folosit pentru efectele lui anxiolitice, deci este mai degrabă util pentru anxietate decât pentru altceva. Are și niște efecte reziduale, poate să-ți dea somnolență, dar nu este un medicament pentru somn”, explică Sandra Alexiu.
Medicul spune că există situații în care oamenii iau Xanax pentru a face față unor momente de anxietate, de exemplu înaintea unui zbor cu avionul sau în timpul unei crize de panică. Problema apare atunci când utilizarea ocazională se transformă într-un obicei sau când medicamentul este prescris cu prea multă ușurință.
În România, benzodiazepinele sunt eliberate pe baza unor rețete speciale, care permit urmărirea prescrierii și a eliberării lor. Aceste rețete sunt utilizate de medicii cu drept de prescriere și sunt supuse unor reguli specifice de evidență și control, arată dr. Sandra Alexiu.
„Au apărut și aici hiperreglementări, dar orice hiperreglementare nu duce neapărat, cel puțin în România, la scăderea consumului, cu atât mai mult cu cât ne lipsesc sancțiunile”, spune dr. Alexiu.
Excesul de antibiotice, o problemă peste tot
Un al doilea exemplu este reprezentat de antibioticele prescrise pentru diverticulită, o afecțiune caracterizată prin inflamarea unor mici pungi care se formează la nivelul colonului.
Multă vreme, tratamentul standard a presupus administrarea de antibiotice, în special fluorochinolone, precum Cipro și Levaquin, sau amoxicilină asociată cu acid clavulanic, comercializată sub denumirea Augmentin.
Recomandările medicale s-au schimbat însă în 2015, când Asociația Americană de Gastroenterologie a recomandat să nu se mai prescrie în mod curent antibiotice pentru diverticulita necomplicată, forma care reprezintă marea majoritate a cazurilor. Ulterior, și alte organizații medicale au adoptat aceeași abordare.
Administrarea antibioticelor nu este lipsită de consecințe. Reacțiile adverse, precum greața, vărsăturile și diareea, pot determina prezentări la serviciile de urgență. În plus, aceste medicamente cresc riscul infecției cu bacteria Clostridium difficile (C. difficile), care poate provoca episoade severe de diaree și complicații.
Există și problema rezistenței la antibiotice. Cu cât aceste medicamente sunt utilizate mai frecvent și fără o indicație clară, cu atât crește riscul ca bacteriile să devină rezistente, iar tratamentele să își piardă eficiența.
Organizația Mondială a Sănătății consideră rezistența la antimicrobiene o amenințare majoră pentru sănătatea publică la nivel global.
Cum a încercat România să limiteze eliberarea antibioticelor
În România, consumul excesiv de antibiotice este o problemă recunoscută, iar autoritățile au încercat să limiteze eliberarea lor fără prescripție medicală.
Dr. Sandra Alexiu explică faptul că regulile au fost înăsprite, inclusiv prin introducerea unor condiții suplimentare pentru prescriere și eliberare. În anumite situații, farmaciile pot elibera totuși o doză de urgență pentru 48 de ore, în condiții strict reglementate.
Există o listă de diagnostice pentru care este permisă această eliberare și o listă de antibiotice care pot fi furnizate în acest regim. Farmacistul trebuie să verifice dacă simptomele pacientului se încadrează în criteriile prevăzute.
„Nu e chiar așa simplu, mă duc la farmacie și iau ce antibiotic m-am obișnuit eu, pentru câteva zile și gata, plec acasă”, explică medicul.
Unul dintre mecanismele prevăzute de reglementări era introducerea medicamentelor eliberate în farmacii într-o bază de date electronică, astfel încât același pacient să nu poată obține doze de urgență succesive din mai multe farmacii.
În practică, însă, acest sistem nu a fost pus la punct, spune dr. Alexiu.
„Era nevoie de un soft pentru asta, de o bază de date, de un soft care să funcționeze. La softuri medicale care să funcționeze, nu suntem tocmai campioni”, afirmă medicul.
În lipsa unei baze de date funcționale, un pacient poate merge dintr-o farmacie în alta și poate solicita mai multe doze „de urgență” pentru 48 de ore, folosind aceeași justificare.
„În acest moment este reglementat doar parțial și doar pe hârtie. În mare parte s-a redus un pic consumul, dar dacă vă uitați pe cifre, o să vedeți că nu e foarte mare diferență. Teoria a fost foarte bună, dar practica ne omoară”, spune dr. Sandra Alexiu.
Când aspirina nu este soluția
Aspirina este un caz diferit de celelalte două medicamente, deoarece poate fi cumpărată fără rețetă și este utilizată de milioane de persoane în vârstă care speră să prevină un infarct sau un accident vascular cerebral.
Problema este că beneficiile administrării zilnice depind foarte mult de istoricul medical al pacientului.
În cazul persoanelor care au suferit deja un infarct, un accident vascular cerebral sau au trecut printr-o intervenție cardiacă, precum montarea unui stent ori o operație de bypass, administrarea zilnică a unei doze mici de aspirină poate reduce riscul unui nou eveniment cardiovascular. Aceasta este așa-numita prevenție secundară.
Situația este însă diferită în cazul persoanelor care nu au avut niciodată un astfel de eveniment și iau aspirină doar pentru a preveni apariția unuia. Aceasta este prevenția primară.
În 2019, Colegiul American de Cardiologie și Asociația Americană a Inimii au recomandat evitarea administrării aspirinei în scop de prevenție primară la persoanele cu vârsta de 70 de ani și peste.
Grupul de lucru pentru servicii preventive din SUA (U.S. Preventive Services Task Force) a mers și mai departe, recomandând să nu se înceapă administrarea aspirinei pentru prevenția primară după vârsta de 60 de ani.
Motivul este că studiile clinice de amploare au arătat beneficii reduse ale aspirinei în prevenirea primului infarct sau accident vascular cerebral, în timp ce riscurile de sângerări și hemoragii sunt reale.
Cele mai frecvente preocupări vizează hemoragiile gastrointestinale. Riscul acestora crește odată cu vârsta. În cazuri mai rare, dar cu potențial mult mai grav, aspirina poate provoca și sângerări la nivelul creierului.
„Pe măsură ce înaintăm în vârstă, riscul de sângerare crește”, explică dr. Timothy Anderson, medic internist la Universitatea din Pittsburgh și coordonator al laboratorului Prescribing Wisely Lab, dedicat prescrierii prudente a medicamentelor.
„Este util să avem o limită în orice”
În România, aspirina este și ea un medicament utilizat uneori fără o evaluare medicală suficientă, avertizează dr. Sandra Alexiu. Medicul atrage atenția că faptul că vorbim despre un medicament vechi și cunoscut nu înseamnă că poate fi luat fără riscuri.
„Aspirina este un medicament foarte vechi și foarte util. Este extrem de bun pentru anumite situații, dar face și foarte rău. Nu face doar rău la stomac, așa cum este cunoscut deja în populație, ci și în alte situații”, spune medicul.
Potrivit acesteia, utilizarea aspirinei în prevenția cardiovasculară a fost reevaluată în mai multe țări, iar recomandările au devenit mai restrictive în cazul anumitor categorii de pacienți.
„Este util să avem o limită în orice”, spune dr. Alexiu.
Înăsprirea regulilor nu e suficientă
Experiența din România arată că introducerea unor restricții nu garantează automat reducerea consumului de medicamente. Este nevoie și de mecanisme prin care regulile să fie aplicate și verificate.
Dr. Sandra Alexiu amintește că au existat situații în care restricționarea eliberării unui medicament nu a dus la scăderea consumului, iar pacienții au ajuns să solicite alte produse cu efecte similare.
„Nu e suficient doar să dai un ordin și să-l faci mai aspru data viitoare. Trebuie să se ocupe cineva și de partea cealaltă, să verifice și să îi sancționeze pe cei care fac abuzuri”, spune medicul.
În cazul persoanelor vârstnice, problema este cu atât mai importantă.Administrarea simultană a mai multor medicamente, în doze care nu sunt adaptate vârstei și bolilor asociate, poate crește riscul de reacții adverse și de interacțiuni între tratamente, adaugă Sandra Alexiu.
Concluzia specialiștilor este că un medicament utilizat de mult timp și considerat familiar nu este automat lipsit de riscuri. Odată cu înaintarea în vârstă, beneficiile și riscurile tratamentelor trebuie reevaluate, iar pacienții ar trebui să discute periodic cu medicul despre medicamentele pe care le iau și despre necesitatea continuării lor.