Tripodul MRU-PDL-TB

In clipa de fata, cel mai interesant aspect legat de alegerile prezidentiale de anul viitor pare a fi indecizia din opozitie (prin care inteleg aici fostul ARD si MP, dar nu PPDD), scrie Bogdan Mateescu, pe blogul lui.

Avem un tripod. In ordine alfabetica:

• 1. Candidatul cel mai vizibil si singurul asumat ca atare: Mihai Razvan Ungureanu.
• 2. Organizatia cea mai puternica in teritoriu dintre cele de care vorbim: PDL.
• 3. Vectorul principal de legitimitate si detinatorul multor voturi: Traian Basescu si prin extensie Miscarea Populara. De vazut cat de mult si daca se va ciobi datorita coabitarii.

MRU si PDL nu colaboreaza la prezidentiale decat daca partidul lui MRU fuzioneaza cu PDL (sursa).

MRU si TB nu colaboreaza in momentul de fata – altfel Miscarea Populara n-ar mai fi existat.

PDL si TB nu colaboreaza in momentul de fata („Adio, PD! Adio, PDL!”).

Aparent totul e simplu. Am putea avea trei candidaturi:

• 1. MRU (ADA),
• 2. un candidat reprezentand PDL
• 3. un candidat prin care Traian Basescu sa-si poata concretiza sustinerea in vederea turului doi si testa MP in perspectiva anului 2016, subiect asupra caruia voi reveni poate alta data.

Cel mai probabil cei trei candidati s-ar „calca pe picioare” in primul tur. Exemplu de rezultat:

• Candidat sau candidati USL (nici nu mai conteaza) 48%
• Dan Diaconescu (PPDD) 14%
• Liviu Negoita (PDL) 12%
• MRU (ADA) 10%
• Cristian Diaconescu (independent sustinut de MP si parti din PDL) 10%

Din mai multe puncte de vedere, scenariul de mai sus este unul optimist pentru opozitie. Dan Diaconescu obtine acelasi scor ca PPDD la parlamentare (nu mai mult!) iar cei trei candidati ai opozitiei obtin impreuna de doua ori mai multe procente decat ARD la parlamentare – 32% fata de 16%.

Este posibil ca impartirea voturilor celor trei sa aiba cu totul alt aspect? In 1996, dreapta a avut trei candidati. Impreuna, Nicolae Manolescu si Radu Campeanu au luat 1% din voturi. Emil Constantinescu: 28%. Acum insa fortele sunt mult mai echilibrate: ce au unii nu au ceilalti. Tripodul de la inceputul postarii este o marturie in acest sens.

Modalitati de rezolvare a problemei (daca excludem o negociere rationala tripartita):

1. Schimbarea conducerii PDL dupa un esec la europarlamentare, schimbare care ar altera coordonatele situatiei. Probabilitate: redusa. Argumente de ce – aici.

2. TB/MP nu propun un candidat la prezidentiale. Probabilitate: considerabila.

3. Colaborari punctuale intre doi actori (probabilitate: medie):

a. MRU si TB colaboreaza prin forta circumstantelor pentru a izola candidatul PDL.

b. PDL isi schimba parerea si il sustine pe MRU.

c. In cazul unei candidaturi gen Emil Boc, TB decide sa sustina candidatul PDL.

Macar atunci voturile s-ar imparti intre doi candidati. Nu-i perfect dar e mai putin rau. Oricare din colaborari pune al treilea actor intr-o pozitie dificila si greu de aparat. Situatiile b. si c. arunca pe Traian Basescu si respectiv pe MRU in corzi („de ce divizezi voturile ‘dreptei’?”). O astfel de paradigma ar fi totusi inteligibila, dar nu scuzabila, in perspectiva alegerilor din 2016. Voi reveni asupra acestui subiect maine.

O multime de variabile (europarlamentarele, situatia economiei, perceptii create de sondajele de opinie, etc.) pot schimba situatia in mod semnificativ in anul care urmeaza. Legat de primul aspect, as dori sa reamintesc ca imediat dupa europarlamentare… vine vara, iar in septembrie 2014 suntem aproape in campanie. Acum cinci ani, cand am avut europarlamentare si prezidentiale in acelasi an, toate candidaturile principale au fost anuntate cu cel putin doua luni inainte de europarlamentare.

Nota de subsol: acum doua luni scriam despre cum miza centrala a urmatorilor doi ani este daca Antonescu ajunge presedinte (sau nu). Recent s-a prins si presa, doar doua dintre exemple putand fi gasite aici sau aici.

Comenteaza pe Sociollogica.