TRU

Greu de imaginat ceva mai comic decat un TRU enervandu-si colegii din pozitia de candidat iar cititorii sa tina totusi cu proaspatul politician, nu cu ziarul. Uitati-va la reactii pe site-ul Cotidianului: un ropot de aplauze pentru Ungureanu si averse de saliva pentru restul. Iar ziarul, caz unic in istoria presei, persevereaza impotriva cititorilor sai. TRU exagereaza voit, ca de obicei, intinde coarda si rade. Ce-l salveaza oare pe TRU? Doar umorul si talentul sau? De ce-l iubesc cititorii lui chiar si atunci cand greseste? Ce are el si n-au cei care vor sa-l puna la punct?

N-au talentul lui Ungureanu. Ar fi raspunsul cel mai facil, dar partial valabil. E riscant sa te bati cu cineva care scrie cu acid si turnesol in loc de cerneala. E profund eronat sa-l ataci, sufocat de frustrare, cand tot ce ti-a ramas e o penita muiata in rahatii mancati de tine, printre glumite de salon. Catavencilor atat le-a ramas: un tipar imbibat cu o veselie tampa, dar indestulata.

TRU nu e jurnalist, pentru ca e mai mult scriitor. Nu e nici scriitor pur sange, pentru ca ii curge gazetarie prin vene. N-a fost niciodata om politic si nici nu va fi, cu toata candidatura lui la europarlamentare pe listele PDL. Acest mare scriitor despre politica va fi cel mai ratat politician.

Prin urmare, din ce specie face parte TRU? Are convingeri, idei, curaj si coerenta. Adica ceva pe cale de disparitie. Un ins periculos pentru o breasla populata cu impostori si devertebrati, cu ciutaci isterici, pentru care oportunismul e virtute, iar onestitatea semn de prostie. Luati, in schimb, ziarul: ba cu Basescu, ba cu liberalii, maine se aboneaza la PSD.

Toate pana la un punct. In presa n-ai cum sa minti, se simte repede. TRU n-a incalcat niciodata regula: nu a incercat sa pacaleasca. In schimb, adversarii lui si-au tras cititorii pe sfoara si cand i-au vandut lui Patriciu, si cand i-au vandut lui Vantu. Ii pacalesc si cand se dau jurnalisti, dar semneaza contracte cu statul. Si cand scuipa si ling in acelasi loc, vezi cazul Dinescu-Udrea.

La Traian, totul e la vedere: atitudinea pro-Basescu si PDL, discursul reformist si proocidental, fuga aproape sinucigasa de populism, dispretul fata de oligarhi. Incercati sa gasiti o contradictie in textele lui din ultimii zece ani. Nu va obositi.

Aflam ca a tainuit, totusi, ceva: consultanta platita pentru PDL. Doru Buscu insinueaza, deloc elegant, ca plata ar explica textele pro-Basescu si pro- PDL. Daca politicienii l-au platit intr-adevar pe TRU sa scrie ceea ce oricum scria, atunci sunt prosti gramada.

Daca Cotidianul i-a publicat in campania electorala, cum vad ca-i repreoseaza astazi, zeci de texte propagandistice semnate TRU, atunci Buscu si Vantu completeaza gramada. Trebuiau sa-i ceara taxa de publicitate. Imi amintesc ca lui Buscu ii trecuse si asta prin cap.

Facuse el niste socoteli in timpul campaniei, cand ziarul continua sa-l publice desi avea atunci toate motivele sa-l trimita la plimbare. TRU sustinea, total neinspirat, sinistre finguri din PDL, falsa aiurea. N-a avut atunci nimeni curaj sa-l interzica. L-au dat acum afara cu entuziasm invocand principii care, aplicate strict, ar inchide ziarul.

Ce ii desparte totusi pe TRU si Cotidianul? Cu TRU, cititorul e avertizat. Stie de unde sa-l ia. Ceilalti triseaza, fac jocuri pe ascuns. Joaca astazi comedia impartialitatii si echidistantei, dar maine ii vedeti guvernatori sau impusca un contract de un milion jumate de euro ca sa salveze pestii din Dunare.

TRU e liber. Isi ia libertatea sa sfideze, sa gandeasca autonom, sa critice cat, cum si pe cine vrea. Isi ia libertatea sa se arunce de pe bloc (pe Patriciu), sa candideze, sa faca ce crede el ca e bine. Ceilati fac ceea ce cred altii ca e bine si, evident, nu sunt liberi. Ura impotriva libertatii lui TRU de a gandi se naste din capete care urasc sa gandeasca liber. Care se tem de libertate si prefera robia profitabila.

Veti spune: coboara-l, domnule, de pe soclu! De acord, daca aveti ce pune in loc. Da, TRU intinde coarda cand sustine ca poti fi politician si jurnalist in acelasi timp. Evident, nu poti. Aici, TRU exagereaza. Dar o face obligandu-i pe ceilalti sa vorbeasca.

Efectul: fiecare argument chinuit pus pe masa de Buscu&co impotriva prezentei lui TRU la ziar se intoarce impotriva oamenilor lui Vantu. Dar acestia scriu bine-merci in continuare, asteptand noi ordine de la mogul. Degeaba le spui de Dinescu.

Iata de ce e comic ce se intampla la Cotidianul. Ziarul se lupta cu proprii cititori si se afunda in mocirla unor principii inchipuite. O imbatosare caraghioasa a unor filfizoni pusi pe afaceri.

Exagerarile si provocarile lui TRU cer contraargumente de bun simt. Nu are cine sa le sustina in mod credibil, iar TRU stie si se bucura. E metoda lui preferata de aparare: asaltul total fara scut. La fel i s-a intamplat in 2003. Traian apasase pedala anti-PSD pana la podea. L-au dat afara de la BBC, dupa 20 de ani de radio, pe motiv ca n-avea voce.

Vesnic exilat, Traian n-a venit niciodata acasa pentru ca, in tara dezbaterilor eterne, ai lui pot fi numarati pe degete. Ceilalti nu se bat pentru nimeni, n-au idei, nu-si asuma nimic pentru ca nu sunt nimic.

Iar marea dezbatere pe care o rateaza ziarul e despre statutul intelectualilor in politica, in partidele romanesti rezistente la reforma interna, despre sansele lor aproape nule de a misca ceva din interior, despre perplexitatea unor Preda, Ungureanu si, daca o fi cazul, Macovei in fata Elenei Basescu.