Tu, război, javră și nenorocire faci nebuni din cuci și-mi faci creierii muci / Pe mine cine mă apără?

Tone de analiști, Pieleni, Lilii Ruse, istorici, generali, politicieni. Armată care se mută de la un tv la altul, ca ciorapii. Sunt derutat. Kile de jurnaliști sculați din somnul umorilor personale, vorbind în dodii. Luați ca din oală. Sunt enervat. Mulțime de întrebări cu răspuns imediat. Certitudini. Sunt frapat. Noi nu suntem doar într-un război, ci într-o mare hemoragie cognitivă. Nu mai știm bine, clar, care e adevărul și binele. Cu cine ținem? Da, eu țin cu Israelul, nu cu Hamas-ul. Dar nu țin cu invazia Gazei. Eu țin cu Israelul, nu cu Hamasul, dar nu pot să nu văd aberația celor câteva ore date populației de a pleca din Gaza, unde? Unde? Nu știe nimeni. Granițele Gazei sunt închise de jur împrejur.

Eu țin cu Israelul, nu cu teroriștii, dar nu pot să nu văd cum Europa și America sunt împânzite de proteste. Dar și de atacuri teroriste. Sunt mut de spaimă. Atacurile teroriste sunt Răul. Protestele sunt bune. Face cineva diferența? Protestele la Paris sunt interzise.

Încă un război. În Israel acum. Departe, pare. Atât de aproape, atât de îngrozitor prin potențialul lui de a stârni revolte peste tot.

Dar ce facem, domle, cu Putin în Ucraina? Cum de am uitat fiara de aproape? De care să-mi fie mai teamă? Și, nu cumva politica lui Putin, aia idioată cu boți și fake-uri a prins rădăcini? Nu cumva modelul fiarei pe care nimeni n-o stârpește a dat idei hamasului? Nu cumva mulți dictatori, după pandemie, au pus la cale răzbunări idioate? Întrebări fără răspuns. Creier pe marginea conspirației. Gata să se prăbușească.

Apoi, înțeleg, Hamas a căsăpit oameni nevinovați în Israel. Israelul a reacționat în oglindă. Apoi, Israelul s-a oprit la graniță și așteaptă un semn să facă ruine Gaza, să prindă hamașii.

Dar cum alegi binele de rău, cum alegi hamașii de nevinovați, în cazul unei invazii. Dar faptul că populația n-are apă, lumină, n-are mâncare? Cum așa? Cum nu se dă drumul coridoarelor umanitare? Cum? Cum?

Și, în așteptarea nebună a războiului, un spital e aruncat în aer. Care sunt dovezile că bomba e a criminalilor? Logica noastră? Poze, comparații tehnice? Cum așa, în lumea deep fakeurilor se vine cu astfel de argumente?

Suntem în realitatea crudă, în măcelărie, în Iad. Țin cu Israelul, dar nu cumva nu mă pot abține să nu mă întreb: de ce fac asta, dar ailaltă?

Suntem în secolul 21, secolul device-urilor, secolul celor mai tari tehnologii și ne ucidem ca-n secolul 15. Și tonele de explicații întăresc faptul că acest sângeros măcel este normalitate. Că suntem niște barbari, că ideea “națiunii” este o cretinătate, dacă ea permite așa ceva, că sunt analfabeți, nepricepuți printre Liderii lumii. Am ajuns, în doze mai mici sau mai mari, să justificăm atâta sânge.

Se vede bine acum ca niciodată cât de multe sunt barierele care ne despart între noi în a lupta pentru bine, pentru a afla adevărul, pentru a impune pacea între dobitoace.

Suntem postpandemici, suntem postadevăr, suntem în secolul rețelelor de socializare care ne umezesc chiloții și ochii. A vedea, a înțelege un eveniment (fake/nu) depinde de o mulțime de conjuncturi, de stări. Nu polarizarea este soluția. Nu teroarea este viziunea. Suntem obsedați că știm adevărul, știm ce e binele? Suntem orbi. E clar că suntem obsedați să-l convingem pe celălalt că noi avem dreptate.

Dar, cum să trecem, repet, peste palestinienii civili care sunt lăsați ai nimănui în Gaza? Nu-i așa că suntem praf?

Nu-i așa că suntem terminați emoțional în problema acestui război? Cum să convingi pe cineva, când tu singur rămâi “de căruță”. Dacă intră Israelul în Gaza și rămâne acolo, cum justifici? Nu devii tu însuți un biet criminal? Cum justifici? Cum? Doamne? Cum?

Suntem niște bieți Isuși, răstigniți pe granița aia cu Gaza.

Oare nu s-a vărsat destul sânge? Oare nu se pot vâna teroriștii și altfel, fără a omorâ civilii, fără a-i lăsa fără apă, fără adăpost atâta timp? Suntem în Vechiul Testament? „Ochi pentru ochi’? Suntem în Noul Testament? „Ne sacrificăm pe noi înșine chiar dacă dușmanul are dreptate”? Suntem în plină tehnologie? Cum de trăim timpul Hamașilor și a clovnului Putin?

Dar cum am ajuns să se arate, să se numere morți nevinovați și să se spună Nu e destul. N-am înnebunit cu toții? URLU! Domle, războiul e rău! E abject! Orice om omorât e o crimă abominabilă, iar pe tine ca om, chiar dacă ucizi, chiar dacă nu, taci, te face abject.

Sunt mișcările de protest de peste tot mișcări care acreditează Hamasul? Sunt ele de condamnat în masă? Sunt ele de interzis ca la Paris?

Nu cumva sunt aceste proteste pentru a-i face pe războinici să ezite?

Repet, țin cu Israelul, țin cu Ucraina!

În Ucraina era mai simplu. Putin e vinovat, e criminal, să-l ia Tribunalul să-l judece!

Acum văd că suntem pe marginea prăpăstiei. Nu văd cum mai poți să acreditezi Crima de fiecare zi și să spui ce bine! Ce minunat!

Nu mă las furat de fake-uri, dar o fac atâția dintre prieteni, prinși în turbata horă a răzbunării.

Mă trezesc cu antisemiți, mă trezesc lângă mine cu “istorici” ai unei lumi trecute. Mă trezesc cu inși care acreditează, groaznic, un Hitler. Războiul acesta nu pune doar granițe între Egipt și Gaza, între israel și Gaza. Nu, deschide granițele răului din trecut. Și cum sunt mulți analfabeți, mulți conspiraționiști, toți năvălesc și sar gardurile, limitele.

Cum să-i opresc?

Dă Bibi din Țara sfântă un exemplu biblic de cum să desparți binele și răul? Îl văd însetat de sânge.

E război religios? E război de răzbunare? E război contra teroriștilor? E război împotriva Răilor? Până unde mergem cu gândirea? Mai funcționează tonele de prejudecăți, de conspirații, de antisemitisme? Normal. Acum e momentul lor. Și dacă unii văd o parte de cumpănă încep să trăncănească conspirații antievreiești. Să spună că evreii sunt bogații lumii, că stăpânesc lumea. Cum se poate asta? Cum poți să combini chestii toxice din trecut cu o realitate de acum?

Sunt în jurul meu obsedați de răzbunare pură, de pofta neasemuită de a-l vedea mort pe evreu, pe Celălalt.

O repet a zecea mia oară. Țin cu Israelul. Însă mă îndoiesc de limitele mele de a înțelege teroarea, crima, războiul. Ori îndoiala asta nu e bună într-un război. Pentru că urmează un război mai rău: războiul declarațiilor care să justifice totul. Că tot răul este spre Bine. Războiul, moartea devin ele bune? Unde ești Dumnezeule? Unde ești tu Isus?