Ultima zi din viata noastra

PSD si ALDE nu s-au atins astazi de procedura de numire a procurorilor sefi dintr-un singur motiv: se tem ingrozitor de mitingul de duminica. Au votat in comisia speciala impotriva propriului amendament de modificare a legilor justiei pentru a nu irita si tare opinia publica, ajunsa in punctul de fierbere. Avem insa toate indiciile ca au facut doar o concesie de ordin tactic. Au pastrat atributiile presedintelui in ce priveste numirea si revocarea procurorilor sefi cu scopul de a adormi vigilenta strazii. De ce i-ar fi oferit acum, cu doua zile inainte de marele miting, noi motive de a protesta?

Va propun sa va detasati putin. Lasati deoparte detaliile de ordin tehnic. Daca ne pierdem acum in expuneri juridice complexe, in proceduri si in analize sofisticate ma tem ca nu veti intelege mare lucru din miza uriasa a acestor zile. Ce se schimba pe nesimtite, putin cate putin, sub ochii nostri, este insasi arhitectura statului roman. Aici nu mai vorbim doar despre legile justitiei. Nu se schimba niste legi referitoare numai pe judecatori si procurori, ci se modifica insasi esenta sistemului de putere.

Daca privim in ansamblu evenimentele din Parlament, vedem cum se subrezeste fundatia unui stat, cum se distruge echilibrul fragil al puterilor iar Romania se transforma intr-o tara cu institutii vulnerabile, expuse, slabite. De pilda, in comisia speciala s-a votat azi ceva aparent inofensiv. Presedintele nu mai poate refuza, nici macar o singura data, numirea in functii de conducere la Inalta Curte. Altfel spus, semneaza ca primarul orice propunere care trece de sectia de judeatori a CSM. Ce-ar fi rau in asta? Ce mare scofala ca presedintelui i-a fost luata o atributie, aparent formala?

Vorbim de cele mai inalte functii in sistemul de justitiei si din statul roman. Sectia de judecatori a CSM poate verifica doar competentele profesionale. Filtrul pus la persedinte avea drept scop impiedicarea unor tipuri de vulnerabilitati pe care CSM-ul nu le poate documenta sau verifica. Daca, spre exemplu, viitorul presedinte al Inaltei Curti este manevrat de un grup de crima organizata, de politicieni corupti sau de un stat ostil Romaniei, cum poate fi el oprit sa ajunga in fruntea celei mai importante instante din Romania? Pana acum aveam un filtru la presedinte. De azi incolo el nu mai exista.

Un alt exemplu aparent minor de modificare a legilor justitiei dar cu cu efecte grave pe termen lung: s-a eliminat zilele trecute cuvantul „independenta” din articolul care defineste activitatea procurorilor. Ceea ce pana acum era „Procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile legii” a devenit „Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.” (textul din Constitutie). Prin aceasta modificare esentiala a legii 303, aparent inutila din moment ce repeta un articol din legea fundamentala, PSD si ALDE elimina garantia de independenta pusa in lege de care se bucura procurorii, la fel ca judecatorii. Prin eliminarea garantiei de independenta din lege, se mai face un pas important catre scoaterea procurorilor din randul magistratilor si trecerea lor in subordinea de facto a executivului, adica la cheremul politicienilor.

Dezechilibrarea sistemului prin eliminarea asa numitelor etaje de verificare si echilibrare – celebrele checks and balances – provoaca efecte catastrofale asupra functionarii unui stat. Desigur, una din cele mai grave dezechilibre s-ar produce prin eliminarea totala a presedintelui din procedura de numire a procurorilor sefi. Dezastrul a fost doar amanat prin votul de azi, prin care PSD si-a trantit propria propunere de amendare a legii, lasand procedura neschimbata.

Dar asta nu inseamna catusi de putin ca proiectul de lege va ramane asa. Nimic nu impiedica plenul Senatului sau Camerei Deputatilor sa voteze pe ultima suta, in plina vacanta de Sarbatori, amendamentul Guvernului. Cu toti viseaza ca procurorii sefi sa fie numiti de catre CSM la propunerea ministrului justitiei, iar presedintele sa dispara complet din procedura. Stim bine ca asta isi doresc, ca aici vor sa ajunga si mai observam cum se grabesc teribil.

De ce credeti ca ignora recomandarea Comisiei Europene de a astepta avizul Comisiei de la Venetia? De ce nu asteapta pana in ianuarie verdictul Curtii Constitutionale, sesizata intre timp de USR asupra legalitatii comisiei speciale, riscand sa munceasca degeaba la legi? De miercuri incoace, comisia si-a accelerat ritmul de lucru, dezbaterile saptamanale au devenit zilnice. De unde atata graba in adoptarea amendamentelor cat mai repede posibil? Ce arde atat de tare? Modifica legi esentiale doar pentru a muta niste virgule, pentru a scurta sau lungi niste mandate de conducere ori pentru a schimba regulile de acces si avansare in magistratura? Evident ca nu, mizele sunt cu totul altele.

PSD, ALDE si UDMR stau cu ochii pe calendar si asteapta momentul propice. Daca scapa cu bine de acest week-end, daca vor iesi doar cateva mii sau zeci de mii de oameni in strada, nimic nu-i va opri sa mearga pana la capat. Iar capatul inseamna modificarea legilor justitiei in sensul anuntat initial, si anume acapararea tuturor parghiilor de control politic asupra magistratilor: proceduri de numire, inspectie judiciara, directie specializata de investigare pentru judecatori si procurori. Acesta este obiectivul declarat si nimic nu s-a schimbat, doar tactica si calendarul.

Acest weeek-end este ultimul in care legile justitiei mai pot fi oprite in Parlament. Majoritatea PSD – ALDE si Guvernul nu au dovedit pana acum buna credinta. Propunerile lor au fost deja respinse in bloc de magistrati. In comisia speciala asistam la un simulacru de consultare cu CSM si cu opozitia. Victor Alistar si UNJR nu exprima vointa sutelor de instante si parchete sau a asociatiilor profesionale care s-au pronuntat ferm impotriva proiectelor de legi. Ele trebuie pur si simplu retrase acum. Nu mai trebuie sa avanseze nici macar un milimetru in Parlament, altfel vor ajunge intr-un punct fara intoarcere.

Daca ne resemnam acum, daca ne vom imagina ca protestul este fie inutil, fie suficient cu cei care oricum ies in strada oferindu-le celorlalti sansa sa doarma acasa, atunci exista o buna sansa ca anul viitor sa ne trezim in cu totul alta tara. Acest weekend este ultima sansa. Urmeaza un lung sir de zile libere si sarbatori, vacante si absente. De duminica incolo, in fata Parlamentului se intinde cel putin o luna de zile de anestezie sociala totala. In acest interval, poate schimnba legile justitiei (a se citi modifica arhitectura statului) fara sa riste mari mascari sociale.

Nu contati pe alte scenarii perfect iluzorii: contestari la Curte, referendum, Craciun si Revelion in strada, alte bazaconii de genul asta. Nu trebuie sa ajungem in noi situatii limita, deoarece odata iesite din Parlament aceste legi merg spre un singur drum fara sa le mai poata opri cineva: catre Monitorul Oficial.

In general ma feresc de cuvinte mari si ton apocaliptic, dar ar putea fi ultima zi din viata noastra. Din viata noastra, asa cum o stim. Ultima zi din Romania europeana. Ultima zi intr-o tara inca democratica. Ultima zi. Acest lucru ar trebui sa-l inteleaga simplu toti cei care inca se mai intreaba ce sa faca duminica sau care cred ca mai este timp berechet ca raul sa fie oprit.