Un bucătar cu rădăcini taiwanezo-române și bunica lui de 92 de ani fac senzație în Canada cu rețete din România: „Mâncarea noastră a fost prezentată în cele mai importante ziare”
Haan Palcu-Chang, un bucătar taiwanezo-român, împreună cu bunica sa de 92 de ani din România trăiesc în Canada și scriu despre rețete românești pe un cont de Instagram urmărit de peste 100.000 de oameni. La începutul anului au publicat și o carte de bucate „11 Delicious Romanian Recipes With Anecdotes”.
- La prânzurile organizate de cei doi în restaurantul „Mămăligă” din Toronto veneau 70-80 persoane în același timp, atât români din Canada dar și alte naționalități.
O postare despre ciorba de perișoare din România pe contul de Instagram a lui Haan Palcu-Chang a strâns peste 170 mii de aprecieri, iar una despre ciorba de miel, peste 320 de mii.
Împreună cu bunica sa, Haan a publicat recent și o carte cu rețete românești „11 Delicious Romanian Recipes With Anecdotes”, iar pentru o perioadă a avut și un restaurant cu specific românesc în Toronto, denumit sugestiv „Mămăligă Kitchen”.
Gătitul și mâncarea românească au reprezentat pentru Haan un mod de a se conecta la rădăcinile sale, la o cultură pe care se temea că o va pierde, atunci când bunicul său a murit. A reușit să stabilească această conexiune prin conversații cu bunica sa, despre rețete românești vechi, întrebând-o pe mama sa despre felurile de mâncare pe care le descoperea pe internet, dar și discutând cu verișorii din România.
Apoi, odată cu deschiderea restaurantului Mămăligă, a început să se întâlnească și cu alți români din Canada.
Mai multe despre taiwanezo-românul care și-a transformat bunica într-un influencer pentru bucătăria românească am aflat chiar de la el în interviul ce urmează.
„Mâncarea pe care o făceam a ajuns prezentată în unele dintre cele mai mari ziare și la jurnalele de știri din Canada”
Ai rădăcini românești, dar locuiești în Toronto, poți să ne dai mai multe detalii?
Haan Palcu-Chang: M-am născut și am crescut în Toronto, Canada. Mama mea, Roxana era din România și a emigrat în Canada la 14 ani, la începutul anilor 1970. Tatăl meu a emigrat din Taiwan în 1963, când avea patru ani.
Părinții mei s-au cunoscut în liceu, într-un cartier din Toronto numit North York. Așadar, nu am amintiri legate de o copilărie în România, dar am multe amintiri legate de creșterea alături de partea românească a familiei mele – petrecerile, mâncarea, prietenii de familie și vizitele în România când eram mic.
De ce ai început să explorezi bucătăria românească?
Toată viața mea am crescut cu mâncare românească cel puțin o dată sau de două ori pe săptămână. Deci, a fost întotdeauna o parte importantă din viața mea. Cu toate acestea, în calitate de bucătar profesionist, mi-am petrecut cea mai mare parte a carierei mele gătind mâncare asiatică – m-am specializat în mâncare thailandeză și chinezească.
În timpul blocajelor cauzate de pandemia de COVID în Toronto, restaurantul thailandez unde eram bucătar a trebuit să se închidă luni întregi. În timpul acestei pauze de la locul de muncă, mi-am dat seama că vreau să-mi dedic timpul gătitului de mâncare românească și s-o împart cu un public mai larg. De-aici s-a născut ideea pentru „Mămăligă Kitchen”.
Cum a fost primit Mămăligă de publicul canadian și de comunitatea românească?
Mămăligă Kitchen a început ca un concept de take away în februarie 2021. Cum spuneam, ideea a fost de a împărtăși mâncarea românească cu un public mai mare.
În prima săptămână am avut doar vreo zece comenzi. Dar vestea s-a răspândit rapid, iar mâncarea pe care o făceam a ajuns în curând să fie prezentată în unele dintre cele mai mari ziare și la jurnalele de știri din Canada.
De acolo, am început să organizăm prânzuri lunare în care întotdeauna se vindeau toate biletele. La fiecare prânz erau 75-80 de persoane; a fost un lucru extraordinar să văd cum crește conceptul.
Toronto are o comunitate românească foarte mare, dar, din anumite motive, aproape niciun restaurant românesc. Așadar, comunitatea românească a fost extrem de solidară cu pop-up-ul nostru.
La început am avut emoții pentru că sunt doar pe jumătate român și nu pot vorbi românește decât „ca un bebeluș”, dar românii care au venit au fost incredibil de binevoitori. La început, la prânzuri participau doar români, dar, în curând, au venit foarte mulți străini. Cei mai mulți non-români au venit din curiozitate – nimeni din afara României nu știe cu adevărat ce este mâncarea românească – dar au continuat să revină.
Cum se combină mâncarea asiatică cu cea românească
Care au fost cele mai mari provocări cu care te-ai confruntat atunci când ai introdus bucătăria românească pe scena culinară atât de diversă din Toronto?
Toronto are restaurante extrem de competitive și, după ce am trăit și am lucrat în Europa, Asia și America de Nord, pot spune cu sinceritate că este unul dintre cele mai subestimate orașe din lume în ceea ce privește gastronomia. Orașul este atât de divers încât este foarte greu să le oferi clienților din Toronto ceva cu adevărat „nou”.
Dar, pentru mulți oameni mâncarea românească este nouă, iar noi am reușit să ne croim o nișă și să avem mult succes doar prin faptul că am gătit rețete tradiționale românești.
Cum a influențat moștenirea ta taiwaneză abordarea de a găti și de a conduce un restaurant românesc?
Moștenirea mea taiwaneză este o parte foarte importantă a identității mele ca bucătar și influențează puternic modul în care gătesc și asezonez mâncarea românească.
O mare parte din bucătăria asiatică este cunoscută pentru echilibrul său de arome între dulce, sărat, acru și picant. Textura este, de asemenea, foarte importantă; în multe rețete asiatice, nu poți avea doar o singură textură. Trebuie să existe ceva moale, ceva crocant, ceva gumos, toate în același fel de mâncare.
Așadar, să ne uităm la un fel de mâncare românesc, cum ar fi salata de boeuf. Multe versiuni sunt grele, cu multă maioneză. Cele mai multe au legume care sunt gătite până când sunt extrem de moi, astfel încât nu mai există textură, iar fiecare legumă are același gust.
Și poate că nu există suficientă aciditate, pentru că sunt doar câteva murături în rețetă. Aceste versiuni nu sunt atrăgătoare pentru gustul meu.
În rețeta mea, gătesc fiecare legumă separat, astfel încât acestea își păstrează texturile și aromele lor distincte. Adaug de două sau de trei ori mai multe murături pentru a echilibra bogăția maionezei și suc de lămâie pentru a-i da luminozitate și strălucire.
Astfel, când salata de boeuf ajunge pe masa ta, nu am folosit niciun ingredient asiatic și arată ca o salată de boeuf obișnuită. Dar modul în care sunt pregătite ingredientele, echilibrul felului de mâncare, nivelul de aciditate și importanța acordată texturii… toate acestea sunt lucruri pe care le preiau din partea mea taiwaneză.
Bunica s-a născut și a crescut într-un sat aflat la 30 de minute de Brașov
Ce rol joacă bunica ta, Aura, în vârstă de 92 de ani, în activitatea ta de influencer culinar?
Bunica mea este o parte importantă a poveștii mele ca bucătar și, de asemenea, a succesului meu actual pe rețelele sociale. Evident, am crescut cu mâncarea ei, așa că influența ei se regăsește adânc în bucătăria mea personală.
Iar pe partea de social media, personalitatea ei caldă și grijulie transpare cu adevărat și a făcut-o să fie îndrăgită de mulți dintre cei care ne urmăresc. Mulți oameni sunt, de asemenea, foarte impresionați de cât de vioaie și capabilă este la vârsta ei (a împlinit 92 de ani în iunie). Încă gătește zilnic și îi face mare plăcere să gătească pentru familie.
S-a născut și a crescut într-un mic sat transilvănean numit Hăghig, care se află la 30 de minute de Brașov. Orașul era format în proporție de 50% din români și 50% din maghiari. Așadar, vorbește fluent româna și maghiara, precum și engleza.
Nu a fost o bucătăreasă profesionistă, dar, ca majoritatea femeilor din generația ei, a fost bucătăreasa casei și a fost învățată de mama ei să gătească mâncarea tradițională transilvăneană.
Bunica mea a venit în Canada în anii 1970. Pentru ea, există întotdeauna o parte din inima ei care a rămas în România și a vizitat locul în care s-a născut aproape în fiecare an timp de decenii. Așadar, este foarte legată de România dar, de-a lungul anilor, și-a format un grup mare de prieteni canadieni și români și a considerat Canada ca fiind casa ei.
Care sunt mâncărurile tale preferate din bucătăria românească?
Mâncărurile mele preferate din România sunt cele clasice: sarmale, salată de vinete, prajitură cu mere… clasicele sunt clasice dintr-un motiv! Este mâncarea cu care am crescut și îmi este dragă la suflet.
Dar, în afara mâncărurilor cunoscute, am împărtășit pe conturile mele de social media și rețete precum „mâncare de urzici cu mămăligă” și „supă de salată cu papară”. Este frumos pentru mine să împărtășesc aceste rețete mai puțin cunoscute cu non-românii din mediul online.
Bucătarul Haan Palcu-Chang. FOTO: Arhiva personală
La începutul anului 2024 ai publicat o carte cu rețete românești. De ce te-ai oprit la 11 rețete?
Această carte și conturile mele de social media sunt proiecte din pasiune, pe care le fac pe lângă jobul meu obișnuit. Așadar, m-am oprit la 11 rețete pur și simplu pentru că nu am avut timp să fac o carte de rețete completă.
Acestea fiind spuse, cred că mulți oameni chiar iubesc cât de scurtă este. Le permite să încerce, de fapt, fiecare rețetă, în loc să fie copleșiți de o carte de bucate uriașă. Anecdotele au fost o parte foarte importantă a cărții pentru mine. În calitate de bucătar, îmi plac, evident, cărțile de bucate.
Dar îmi plac mai mult cărțile de bucate atunci când există o poveste în spatele rețetelor. Asta este cu adevărat ceea ce mă entuziasmează. Așadar, fiecare rețetă din cartea mea de bucate are o mică anecdotă care oferă o perspectivă asupra a ceea ce înseamnă acea rețetă pentru mine și de ce este importantă.
Ne poți împărtăși o poveste memorabilă sau un moment special pe care l-ai trăit în timp ce găteai cu bunica ta?
Fiecare moment pe care îl petrec cu bunica mea este special. Cu toate acestea, voi spune că ceea ce îmi place la a găti cu ea este că mă menține umil și deschis ca bucătar.
În calitate de bucătar, ești antrenat să faci lucrurile în mod „corect”. Dar bunica mea încalcă tot felul de reguli în bucătărie atunci când gătește. Cu toate acestea, mâncarea ei are în continuare un gust delicios. Așadar, este un bun reminder că există mai multe moduri de a face lucrurile.
„Dacă ești din Toronto sau Montreal, aproape toată lumea are cel puțin un prieten român”
Ce sfat le-ai da bucătarilor sau proprietarilor de restaurante care doresc să îmbine diferite tradiții culinare?
E o întrebare excelentă și una la care mă gândesc foarte des. Am crescut într-o familie mixtă. Am crescut, de asemenea, într-unul dintre cele mai multiculturale orașe de pe planetă. Așadar, a fost firesc pentru mine să am un stil alimentar care să îmbine diferite culturi și bucătării.
Pe măsură ce lumea se globalizează, cred că va deveni ceva din ce în ce mai frecvent ca oamenii să aibă povești și origini similare cu ale mele. Cel mai bun sfat pe care l-aș putea da este să fiți întotdeauna curioși, deschiși la minte și empatici.
Mâncarea, cultura și tradițiile sunt în continuă evoluție. Și întotdeauna traversează și re-croiesc granițele naționale. Respectați de unde vă inspirați în calitate de bucătar, dar nu lăsați niciodată tradiția să vă limiteze creativitatea sau să vă împiedice să puneți întrebări. Cu cât înțelegeți mai bine culturile altora, cu atât mai multe întrebări veți pune și cu atât mai natural veți reuși să amestecați tradițiile culinare.
România a fost întotdeauna învăluită în mister. Iar acest lucru este valabil și astăzi în multe privințe. Majoritatea oamenilor din Canada nu știu prea multe despre mâncarea sau cultura românească. Acestea fiind spuse, dacă ești din Toronto sau Montreal, aproape toată lumea are cel puțin un prieten român, deoarece sunt foarte mulți români în aceste orașe.
Și, după cum știm, cei mai mulți români sunt incredibil de generoși, oameni iubitori care adoră o petrecere bună! Așadar, experiența majorității oamenilor cu românii din Canada este de obicei una foarte bună!
INTERVIURILE HotNews.ro