Un cunoscut disident anti-comunist își explică atitudinea față de acuzația că Nicușor Dan a colaborat cu Securitatea

Cu o săptămână înainte de alegerile pentru București, a fost adusă în competiția electorală tema relației cu Securitatea: „O filieră a PSD a furnizat presei și a început să circule pe TV un document în care se susține că elevul Nicușor Dan a colaborat cu Securitatea când avea 17 ani și a dat note despre colegii săi”. Documentul este un Raport de trei pagini la fel de jalnic precum acuzația. Și el, și acțiunea merită câteva observații. Mă opresc la trei, scrie fostul disident anti-comunist Gabriel Andreescu, într-un text publicat pe platforma Contributors.

Unu. Raportul de încadrare informativă

La cererea presei, câțiva cercetători ai arhivelor au explicat de ce, după opinia lor, documentul pus în circulație de filiala PSD este un fake news (aici). Este de adăugat: și dacă ar fi fost real, documentul nu spune nimic despre o eventuală colaborare a lui Nicușor Dan cu Securitatea. Singurul lucru cert pe care-l comunică paginile părând de arhivă este performanța elevului-matematician de a se fi calificat pentru olimpiadele internaționale din Cuba și Australia. Înainte de plecarea spre Olimpiada de Matematică de la Canberra, în anul 1988, ofițerii de securitate l-au prelucrat pe Dan și pe ceilalți 5 concurenți conform procedurilor instituției. Documentul se referă la semnarea de către adolescentul de 17 ani a unor „note informative”. Era eticheta curentă folosită de ofițeri pentru declarațiile cerute celor supuși verificărilor. Pe prima pagină din cele trei, apar referiri la „demersuri de recrutare” și la „dorința de colaborare și aptitudini în acest sens”. Formulările sunt șabloane care se găsesc în mai toate notele ofițerilor de securitate care interogau un om intrat în atenția lor[i].

Doi. Comportamentul post-decembrist și colaborarea cu Securitatea

Documentele decisive privitoare la colaborarea cu Securitatea se află astăzi la CNSAS, în cazul în care nu au fost distruse, periate corespunzător sau ținute și astăzi la secret. Semnele despre trecutul suspect al privilegiaților acestei colaborări sunt cel mai des ușor de descifrat. Când Radu Vasile, secretar general al PNȚCD, ulterior premier, a ajuns să propună înaintea alegerilor din 1996 o „viitoare alianță PNȚCD-PSD”, să facă declarații anti-maghiare și să critice finalizarea tratatelor cu vecinii, era de perceput fosta lui colaborare cu Securitatea care avea să iasă la lumină mai târziu (pentru detalii, aici). Toate acele acțiuni sabotau Opoziția.

Trecutul relațiilor obscure a fost mereu implicat în selecția candidaților la alegeri. Un caz curios este al fotbalistului Cornel Dinu. El va ocupa demnitatea de secretar de stat în Ministerul Sporturilor între 1990 și 1992. În anul 2019 va primi distincția de „Cetățean de Onoare a Municipiului București”, iar în august 2020 se va afla pe lista candidaților PSD la Consiliul General al Municipiului București. Devenise între timp un declamator al românismului cu carieră politică.

Nimic nu se potrivea cu personajul. Explicația, și în acest caz, în dosar. Pe când era căpitanul echipei de fotbal al Clubului Dinamo al Ministerului de Interne, Cornel Dinu primise un manuscris antisovietic de la lingvistul Ion Coja cu rugămintea să-l scoată din țară[ii]. Cornel Dinu l-a predat Securității și a făcut, la cererea acesteia, un denunț penal. El i-a permis Securității să-l transforme pe Coja într-un agent cu sarcini pe lângă magnatul tracolog Iosif Constantin Drăgan[iii].

Toată cariera lui Nicușor Dan reprezintă opusul legăturilor tenebroase și corupției tipice foștilor nomenclaturiști, informatori și securiști.

Trei. PSD-ul acuzator: un partid al moștenirii securiste și al corupției

În deceniile comuniste, Securitatea folosea ca metodă de discreditare a opozanților din țară insinuarea că i-ar fi agenți. Dosarele lui Mihai Botez, Paul Goma, Dorin Tudoran și a altor „celebri”, aflate astăzi la CNSAS, conțin planuri precise privind răspândirea unui astfel de zvon. Exilații care colaborau cu Securitatea erau cei mai vocali anticomuniști. Metodele au fost transferate după revoluție de profitorii revoltei însângerate. Unor foști opozanți (precum Mihnea Berindei) ori victime (cazul lui Adrian Marino), modele de demnitate umană, li s-a făcut portretul de umili informatori. Tragic și comic, ziariștii aflați în fruntea unor astfel de campanii erau, în plină lumină, apologeți ai Securității[iv].

Astăzi, în campanie electorală, PSD-ul urmează calea deschisă de înaintașii lui: folosește stigma colaborării cu Securitatea împotriva unui candidat aflat la opusul relațiilor suspecte și a corupției.

Citește mai multe aici.

Cine este Gabriel Andreescu

În vârstă de 72 de ani, Gabriel Andreescu este unul dintre cei mai cunoscuți activiști pentru drepturile omului din România. Este unul dintre fondatorii organizației APADOR – CH.

Înainte de Revoluție, între 1983 și 1987, Gabriel Andreescu a transmis clandestin în străinătate, între altele postului de radio Europa Liberă, informații privitoare la violarea drepturilor omului în România, potrivit descrierii de pe Wikipedia.

Dar Andreescu începuse să fie anchetat de Securitate încă din anul 1979. Ulterior, el a fost arestat pentru activitatea sa anticomunistă în decembrie 1987 și acuzat de trădare (dar cercetat în libertate, începând cu luna ianuarie 1988, în urma protestelor internaționale determinate de arestarea sa). A continuat să scrie și să transmită în Occident scrisori de protest până la căderea regimului.