Un om sau o tara

Va spun sincer, m-am saturat de circul asta cu remanierea si schimbarea lui Boc. Am obosit sa stau, asa, cu ochii tinta pe tot ce misca, sa citesc printre randuri, sa caut ratiune acolo unde nu e, sa descifrez absurdul, sa constat – ca de fiecare data in ultimii ani – ca totul se blocheaza in acelasi punct. Acest punct, caci altceva nu e, decat un punct negru, are un nume. Va las sa-l descoperiti singuri. Am vorbit cu multi oameni in aceste zile si toti, dar toti isi pun urmatoarea intrebare: va pleca si ea? Cu ea ce se va intampla? O fi inteles ca atarna, la fel ca Boc, ca o piatra de moara? Sau dragostea de putere e oarba, la fel ca orice pasiune extrema?

Ea a devenit Soarele in jurul caruia graviteaza tot sistemul politic romanesc: presedintele, protestele opozitiei, partidul ei, televiziunile, turismul mondial, primarii, fondurile europene, cadastrul, inspectoratul in constructii, Bucurestiul, Guvernul, totul. In ea s-a concentrat nefiresc de multa putere si un sfert din bugetul Romaniei. Pentru ea, pentru vanitatea si banisorii ei ne batem cu poporul si cu FMI-ul, cu ambasadele jenate de insistenta ei de a fi acceptata in lumea buna. Asociata cu indecenta si parvenitismul politic, a devenit un simbol nefast al guvernarii Boc. Ea, vestitorul dezghetului politic, a venit, duminica seara, sa ne spuna pe un ton usor speriat, la un post tv (Niro si Gabi Oprea sa traiasca), ca altii trebuie sa plece degraba, mai putin ea.

Bun, pleaca Boc. Am fost printre primii care au sustinut, la debutul protestelor, ca zilele premierului in fruntea Guvernului sunt numarate, ca rational ar trebui sa demisioneze in cateva saptamani, in tot cazul dupa domolirea strazii si nu sub presiunea opozitiei. Acum a venit vremea. Dar nu in Emil Boc s-a concentrat tinta nemultumirilor, in tot cazul nu doar in el. De ce el? De ce nu si ea? De ce nu tot Guvernul?

M-am saturat de atatea remanieri ratate, de lupta lui x cu y din partid, de atatia destepti care ba il trimit pe Boc la plimbare, ba il scot erou national. Ba ne spun ca Guvernul trebuie decuplat de PDL, ba ca partidul trebuie musai sa-si arate muschii pana la alegeri. Toti analistii pamantului evita sa spuna negru pe alb ceva simplu, banal, de domeniul evidentei: ca Doamna, cum i se mai zice in soapta, face infinit mai mult rau daca ramane decat asta mic, cum i se spune in gura mare, daca pleaca singurel, eventual tragand dupa el niste anonimi din guvern. Altfel, totul pentru un om, in rest poate sa arda lumea.

De asta, va spun sincer, m-am cam saturat: de un presedinte care alege mereu intre un om si o tara.