Un record care depășește practici de o mie de ani. Cum a reușit un croat să întreacă „sirenele” și nomazii mării Bajau

29 de minute și 3 secunde. Atât a reușit croatul Vitomir Maričić să-și țină respirația sub apă. A stabilit astfel un nou record mondial și a mai arătat ceva: capacitatea umană de a rezista sub apă este mai mare decât se credea, scrie publicația IFLScience. Există și comunități care arată asta și care chiar și-au adaptat organismul pentru a petrece mai mult timp sub apă.

Depășind toate recordurile și toate datele analizate până atunci, în vara acestui an, Vitomir Maričić a reușit să-și țină respirația timp de 29 de minute și 3 secunde. 

Înainte să stabilească acest record, croatul a inhalat oxigen pur timp de zece minute. Așa a putut să-și țină respirația pentru atât timp. 

Prin acest truc, el a început, de fapt, scufundarea, când avea de cinci ori mai mult oxigen. 

Într-un videoclip prin care își promova recordul, Maričić a arătat că scufundarea a avut loc într-o piscină, el având corpul susținut de echipament care i-a permis să plutească cu o parte a corpului, capul fiind sub apă.  „Fără panică. Fără gânduri. Doar liniște. Așa reziști până la 29 de minute”, a explicat Maričić.

A reușit să întreacă astfel oameni cunoscuți pentru capacitatea lor de a-și ține respirația, oameni care trăiesc pentru că se scufundă. 

„Sirenele” din Coreea de Sud. Cum au ajuns femeile să stea zece ore în apă 

De exemplu, pe insula Jeju, situată la 80 de kilometri de Coreea de Sud, este o comunitate de femei, numită „Haenyeo”, care este cunoscută pentru scufundările sale. 

În limbajul local, ele sunt cunoscute sub numele „femeile mării”. Unii se referă la ele chiar cu termenul de „sirene”.

„Femeile se ocupă de scufundări pentru a aduna fructe de mare și a-și întreține familiile încă din secolul al XVII-lea”, explică revista Oceanographic. Această practică a devenit recurentă pentru că bărbații fie erau înrolați în armată, fie își pierdeau viața pe mare, la pescuit.

Stau în apă mai mult decât urșii polari 

„Peste aceste lucruri, conducătorul coreean din acea perioadă impusese taxe mari pe câștigurile bărbaților, dar a exceptat de la taxare munca femeilor. Astfel, femeile de pe insulă n-au avut altă variantă decât să devină cei care susțin familia”, mai scrie Oceanographic.

Acum, femeile încep să se antreneze de la vârsta de 11 ani pentru scufundări. Și practică acest sport până la 70 de ani. 

Femeile stau în apă până la 10 ore pe zi, jumătate din acest timp fiind sub apă, recoltând hrana. Un studiu recent arată că Haenyeo petrec mai mult timp pe apă decât o fac urșii polari.

În medie, o scufundare durează în jur de 11 secunde, dar ele pot să reziste între două și trei minute fără oxigen. Această capacitate vine nu numai din antrenamentul pe care îl au din copilărie, ci și două mutații genetice: una care le-a dezvoltat toleranța la frig și alta care a permis reducerea tensiunii arteriale diastolice, adică tensiunea dintre bătăile inimii. 

Aceste modificări au făcut ca Haenyeo să aibă organismul perfect pentru viața acvatică. 

„Este cel mai apropiat de o sirenă”, a explicat Chris McKnight, biolog marin al Univeristății St. Andrews., pentru publicația Science News. 

Nomazii Bajau care depășesc „sirenele” Haenyeo

Tot în Asia, dar în Filipine, există nomazii Bajau, care trăiesc tot pe apă. Aceștia fac scufundări având drept „echipament” o pereche de greutăți și ochelari de protecție din lemn. Ei pot sta sub apă până la 13 minute. De obicei, 60% dintr-o zi de muncă se petrece sub apă. 

Secretul Bajau stă în fiziologia lor, mai precis în splină. De-a lungul evoluției, splina a ajuns să fie cu 50% mai mare decât cea a celor care locuiesc în aceeași regiune, dar pe uscat. Datorită acestei diferențe, inima își încetinește ritmul pentru a reduce cantitatea de oxigen consumată.  

Melissa Ilardo, genetician evoluționist la Universitatea din Utah, a explicat, pentru CNN, că tipul de scufundare pe care o practică cei din cultura Bajau este foarte periculos, și chiar persoane cu antrenament pot să își piardă conștiința sub apă. În cazul Bajau, genele sunt un mare avantaj. 

Revenind la croatul care a stabilit recordul mondial, el s-a scufundat într-un mod diferit față de „sirenele” Haenyeo și nomazii Bajau: nu a avut nicio activitate sub apă.