Sari direct la conținut

Un sat idilic din Anglia este înghițit încet-încet de Marea Nordului

HotNews.ro
Casa in Happisburgh, Foto: Albanpix Ltd / Shutterstock Editorial / Profimedia
Casa in Happisburgh, Foto: Albanpix Ltd / Shutterstock Editorial / Profimedia

Coasta Norfolk pierde încet teren din cauza creșterii nivelului mării, iar guvernul a renunțat la lupta pentru salvarea unor sate, scrie Luxemburg Times. Când părinții lui Nicola Bayless au cumpărat o casă în Happisburgh, un sat idilic de pe coasta Norfolkului, li s-a spus că vor trece 150 de ani înainte ca eroziunea stâncii din apropiere să o amenințe. „Vom fi tu toții morți demult!”, au zis. Dar uite că nu e așa, spune Bayless.

Asta era acum 23 de ani. Astăzi, casa lui Bayless se află pe penultima parcelă de pe drum; ferestrele sale din față au vedere spre un teren gol care a fost casa unui vecin. Chiar dincolo de acel teren se află stânca, despre care Bayless spune că s-a retras cu opt metri în ultimele 18 luni.

Eroziunea s-a produs atât de repede încât Google Street View încă arată case care acum nu mai sunt.

„S-a schimbat incredibil. Pur și simplu nu recunoașteți locul”, spune Bayless, 47 de ani, asistentă și instructor de Zumba. „Casele, prietenii care au locuit în acele case, toate au dispărut. Totul e pierdut.'”

Pe coasta de est a Angliei, localnicii duc o bătălie pierdută împotriva mării, și asta de generații. În Happisburgh se estimează că 250 de metri de pământ au fost pierduți din cauza eroziunii între 1600 și 1850. Localnicii s-au obișnuit cu furtuni, alunecări de teren și, uneori, inundații – o inundație în 1953 a ucis 76 de oameni. Dar în ultimele decenii, lucrurile s-au schimbat mai repede decât se așteptau locuitorii, iar oamenii de știință încearcă să înțeleagă cum încălzirea globală ar putea agrava distrugerea.

Pierderea locului pe care îl numești acasă în urma unui proces inexorabil este un tip unic de durere, dar în Happisburgh această durere este agravată de secole de istorie.

În sat au fost descoperite vestigii datând de aproape un milion de ani. Pe plaja sa au fost descoperite topoare, silex și alte unelte vechi de 950.000 de ani, inclusiv urme de pași datând de 800.000 de ani, cele mai vechi găsite în Europa. Ca orice altceva, au fost luate de apă, dar nu înainte ca arheologii să fie capabili să ia mulaje.

Happisburgh este, de asemenea, o atracție turistică, cu o biserică din secolul al XIV-lea, o frumoasă porțiune de coastă și un far construit în 1790 – cel mai vechi far funcțional din regiune.

Pubul local, The Hill House, datează din 1540 și l-a găzduit cândva pe autorul lui Sherlock Holmes, Arthur Conan Doyle.

Coasta este alcătuită din nisip, argilă și nămol – nu este suficient de solidă pentru a se opune Mării Nordului, unde sunt ploi mai abundente și maree mai ridicate. Hărțile publicate de Consiliul Districtual North Norfolk arată că o mare parte a satului e amenințată cu dispariția până în 2055

Alte mijloace de protecție – cum ar fi structuri din lemn înclinate pentru a proteja plaja; sau inghinele, care să rețină sedimentele aflate în derivă – ar costa multe milioane. În mod ironic, valoarea arheologică a stâncii i-a câștigat și o denumire specială, „sit de interes științific special”, ceea ce înseamnă că pământul trebuie lăsat să se erodeze, astfel încât să poată apărea noi descoperiri.

Evacuarea și mutarea oamenilor este ceea ce probabil va urma.

Comitetul britanic pentru schimbările climatice, un organism consultativ guvernamental, a admis că multe comunități de coastă precum Happisburgh sunt „neviabile”. Anul trecut, un raport a constatat că aproape 200.000 de proprietăți din jurul Angliei se află în locuri în care protejarea lor este prea scumpă sau imposibilă din punct de vedere tehnic.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro