Un semnal de alarma asupra celui mai mare pericol pentru securitatea globala

Ministrul britanic de externe Margaret Beckett a deschis miercuri, 18 aprilie, sedinta Consiliului de Securitate al ONU dedicata energiei, climei si securitatii globale cu mesajul ca “vorbim de securitatea colectiva intr-o lume fragila si in continua crestere a relatiilor de interdependenta”.

Este pentru prima oara cand Consiliul de Securitate ia in dezbatere subiectul schimbarilor climatice, care intra astfel pe agenda internationala.

Studii recente demonstreaza ca schimbarile climatice au consecinte severe asupra securitatii globale. Raportul IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change) sau raportul Stern atrag atentia asupra impactului enorm al schimbarilor climatice asupra resurselor de hrana si apa, precum si consecintele pentru migratia oamenilor si economiile nationale.

Margaret Beckett: Un semnal de alarma asupra celui mai mare pericol pentru securitatea globala

Reprezentantul congolez a vorbit pana la jumatatea dezbaterilor din Consiliul de Securitate.

“Aceasta nu va fi prima data cand oamenii lupta pentru pamant, apa si resurse” a spus el, “dar de aceasta data va fi la un nivel ce umbreste conflictele din trecut.” Francezii au vorbit de “amenintarea numarul unu pentru umanitate.”

Diplomatul belgian a adaugat ca singura modalitate de a raspunde acestui pericol este, nici mai mult nici mai putin, decat sa regandim in profunzime strategia de securitate: nu ne permitem sa cadem in capcana ce ne-a costat atat de mult de-a lungul timpului si sa presupunem ca viitorul se va asemana trecutului.

Secretarul General al Natiunilor Unite, Ban Ki Moon, a spus ca scenariile cu care urmeaza sa ne confruntam sunt alarmante.

Care este de fapt substanta acestor preocupari? Schimbarile climatice. Climatul din ce in ce mai instabil nu mai este privit doar ca o problema economica sau de mediu.

Pe masura ce pericolul cu care ne confruntam s-a extins si a prins contururi mai clare, in ultimii doi ani, pe masura ce dovezile stiintifice au fost confirmate si, in unele cazuri, au depasit temerile noastre, a devenit mai evident faptul ca schimbarile climatice au consecinte care ajung sa afecteze agenda de securitate.

Inundatiile, bolile, lipsa de hrana au favorizat o migratie fara precedent, si aceasta in zone deja foarte tensionate. Seceta si recoltele slabe au condus la o competitie dura pentru mancare, apa si energie in zone unde resursele sunt deja la limita.

Blocajul economic pe scara larga, asa cum a fost previzionat in raportul Stern anul trecut, nu a mai atins acest nivel de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Nu este vorba despre interese limitate, legate de securitatea nationala, ci despre o problema colectiva, intr-o lume fragila si din ce in ce mai interdependenta.

In mod tragic, cei care vor fi loviti in prima instanta vor fi, din nou, cei mai vulnerabili si lipsiti de aparare. Cu siguranta nu se poate face diferenta intre un climat stabil si lupta impotriva saraciei; daca lipseste primul element, al doilea va esua.

Oricine doreste sa urmareasca legaturile dintre ceea ce stiinta spune despre consecintele practice ale schimbarilor climatice si ramificatiile mai largi ale problemelor de securitate, ar trebui sa citesca un raport relevant aparut luni. Consiliul Militar Consultativ (The Military Advisory Board) este un grup format de unii din cei mai respectati amirali si generali in rezerva din Statele Unite.

Pe parcursul activitatii lor s-au confruntat atat cu prevenirea si stoparea pericolului nuclear sovietic, din timpul Razboiului Rece, cat si cu actiunile antiteroriste si de combatere a extremismului. Ei sunt departe de a fi genul de activist convins pentru protectia mediului, gata sa se lege in lanturi pentru convingerile lor.

Si, cu toate acestea, ei spun in termeni categorici ca schimbarile climatice prognozate vor reprezenta o amenintare serioasa la securitatea nationala a Statelor Unite. Vorbim, spun ei, de “un multiplicator al amenintarilor de instabilitate in unele dintre cele mai volatile regiuni ale lumii”.

Cu alte cuvinte, o clima instabila va face ca tensiunile si conflictele care intra zi de zi in atentia Consiliului de Securitate al ONU sa fie mai frecvente si mai severe.

Aceste ingrijorari sunt de fapt fundamentul deciziei Marii Britanii de a folosi presedintia in exercitiu a Consiliului de Securitate pentru organizarea acestei dezbateri inedite. Si tot acestea sunt ingrijorarile care au determinat 53 de tari – un numar neobisnuit de mare pentru acest tip de intalniri – sa se inscrie si sa ia cuvantul la dezbatere.

Punerea in discutie a schimbarilor climatice in Consiliul de Securitate nu prevaleaza actiunile din celelalte foruri ale ONU sau ale altor structuri internationale. Ca negociator-sef al Marii Britanii, de mai bine de cinci ani, pentru Conventia Cadru a ONU pe Schimbari Climatice, sunt ultima persoana care ar dori sa eclipseze celelalte eforturi multilaterale in domeniu.

Data fiind responsabilitatea de mentinere a pacii si securitatii internationale, Consiliul de Securitate poate aduce o contributie unica in construirea unei perceptii colective despre ceea ce ar insemna o clima instabila pentru securitatea individuala si colectiva.

Iar deciziile si actiunile noastre – indiferent de context, pe masura ce incepem sa construim o economie globala, nepoluanta – vor fi mai bune, mai puternice si mai eficiente, pentru ca se vor baza pe o cunoastere in detaliu a tuturor implicatiilor aduse de schimbarile climatice, inclusiv in ceea ce priveste vectorul de securitate.

Marti, 17 aprilie, a fost o zi extrem de importanta. Dezbaterea a adus in prim plan recunoasterea faptului ca schimbarile climatice sunt o problema vitala de securitate. A demonstrat ca marea majoritate a comunitatii internationale vede acum instabilitatea climatica drept o amenintare fara precedent, care trebuie tratata urgent si cu determinare.

Daca reusim in aceasta cauza comuna, vom avea cu totii o perspectiva mai buna a dimensiunii de securitate. Schimbarile climatice sunt o amenintare care ne poate uni daca suntem destul de intelepti sa o oprim inainte sa ne desparta.

de Margaret Beckett, ministrul britanic de Externe