Uniunea impostorilor

Întâi candidata Dumitrescu, apoi ministrul Mang, ca să nu mai insistăm pe dezacordurile ministrului interimar: Educația nu are noroc sub proaspăta guvernare. Ca și cum nu ar fi fost suficient, secretarul de stat pentru învățământul preuniversitar, Fedorca, director de colegiu național, a semnat cel puțin un document cu grave erori gramaticale. Impostura nu s-a concentrat însă la Educație. După declarațiile riscate și riscante ale ministrului Marga pe marginea politicii externe a României, iată, tot recent, ministrul Plumb de la Mediu (admirabilă ironie involuntară!) are probleme legate de explicația faptului că o diplomă de participare (în fapt, certificat) la un curs s-a transformat în CV-ul domniei sale în diplomă de studii. Sigur, de vină sunt „tehnoredactorii”, o categorie profesională pe cât de bizară în lumea calculatoarelor personale și a tabletelor electronice, pe atât de subversivă, capabilă să distrugă bruma de onorabilitate a membrilor guvernului. În fine, tot acum câteva zile, ministrul Constantin de la Agricultură se vedea nevoit să ofere presei propria variantă despre procesul misterios prin care cinci zile de seminar ținut pe malul Dâmboviței s-au finalizat în CV-ul său oficial cu o diplomă în toată regula de la Scottish Agricultural College.

Sigur, unii cu opinii politice pe partea stângă, dar nu numai, se pot întreba dacă nu cumva se face aici un proces de intenție disproporționat în raport cu faptele propriu-zise, că se transformă țânțarul în elefant. S-au văzut lucruri de incomparabilă gravitate și la case mai mari. Ministrul german al apărării von und zu Guttenberg a demisionat după dezvăluirea plagiatului din teza de doctorat. La fel, tot în corecta Germanie, nimeni altul decât președintele federal Wulff, după săptămâni de blocadă, a părăsit postul sub potopul de acuzații legate de foloase necuvenite și prietenii interesate. Așadar, de ce am fi noi, iarăși, atât de intransigenți, confirmând o imagine internațională oricum nu foarte măgulitoare? De ce ținem morțiș să ne autoflagelăm, să ne arătăm unii pe alții cu degetul într-o spirală nebună a denunțului și cimentând astfel percepția unei țări profund corupte? Ei bine, dincolo de exagerări, rămâne obiectiv faptul că, într-adevăr, persoanele amintite sunt într-un evident conflict de valori cu funcțiile publice. Au probleme de credibilitate: cum să te bazezi pe oameni în stare să își falsifice propriul parcurs profesional și care, la momentul adevărului, dau vina, asemeni lui Adam, pe Eva, care la rândul ei, se știe, l-a indicat pe șarpe ca fiind adevăratul instigator?

La urma urmelor, ceea ce trebuie să ne intereseze este tipologia politicianului competent și onest de care România are disperată nevoie și care, formulez un truism, ar trebui să fie complet diferit de demagogul de serviciu sau de șpăgarul avid de încasări, chiar și în natură (caltaboș, țuică, vacanțe în Dubai). În cele peste două decenii de la căderea comunismului, societatea românească nu a reușit să își revină în fire. Nici nu avea cum. Trecutul totalitar a fost fie trecut sub tăcere, atâta timp cât s-a putut, fie abordat impropriu, interesat, amestecând pervers biografiile victimelor, intens luminate, cu cele ale călăilor, menținute de regulă în clarobscur. La fel, mult clamata reformă morală a fost consecvent amânată sau, mai grav, nu s-a regăsit deloc pe agenda actorilor publici. Micile și marile complicități etice și/sau financiare au țesut o imensă plasă care a ținut, în fapt, locul unor entități care, în condiții normale, ar fi garantat sănătatea corpului social. Concret, milițienii au devenit polițiști, foștii securiști s-au transformat în agenți ai capitalismului, ex-tovarășii de partid s-au împărțit pe noul eșichier politic de la dreapta la stânga, după oportunități. Nici partea mai teafără, cea care s-a manifestat înainte de 1989 împotriva regimului totalitar, nu a scăpat de sectarisme și exclusivisme. Una peste alta, din primele zile ale României post-comuniste și până azi, am asistat la o refacere permanentă a unei mereu eficiente uniuni a impostorilor: de la pseudo-democrați la pseudo-intelectuali.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro