Unul dintre cele două mari fluvii care au format „Semiluna Fertilă” e în pericol de dispariție, la mii de ani după ce pe malurile sale s-a născut civilizația
Tigrul, celebrul fluviu al Irakului, este puternic poluat și riscă să sece. Experți și activiști de mediu avertizează că, în lipsa unor măsuri urgente pentru salvarea râului, viața comunităților străvechi care trăiesc pe malurile sale va fi afectată ireversibil, relatează The Guardian.
Tigrul este unul dintre cele două fluvii celebre care leagănă Mesopotamia și care au făcut cândva parte din „Semiluna Fertilă”, zona din Orientul Mijlociu considerată „leagănul civilizației”.
Tigrul izvorăște în sud-estul Turciei și străbate Irakul de la nord la sud, trecând prin cele mai mari două orașe ale țării, Mosul și Bagdad, până când se unește cu Eufratul, celălalt mare fluviu al Mesopotamiei antice; împreună, sub numele de Shatt al-Arab, își încheie cursul spre sud, către Golf.
Aici, pe malurile acestor fluvii, istoria lumii a fost schimbată. Agricultura la scară largă a fost dezvoltată pentru prima dată, au fost scrise primele cuvinte, iar roata a fost inventată.
Astăzi, apele Tigrului sunt folosite pentru irigații, transport, industrie, producerea de energie și pentru apă potabilă de cei aproximativ 18 milioane de irakieni care trăiesc în bazinul său hidrografic.
„Toată civilizația și toate poveștile despre care auzi depind de aceste două fluvii”
„Întreaga viață a irakienilor depinde de apă. Toată civilizația și toate poveștile despre care auziți depind de aceste două fluvii. Este vorba mai mult decât de apă de băut sau de irigat sau de folosit sau de spălat… Este chiar mai mult decât spiritualitate”, spune Salman Khairalla, fondatorul unei organizații neguvernamentală dedicată protejării fluviului.
Însă starea de sănătate a râului este în declin de decenii. Irakul avea o infrastructură de apă de ultimă generație până când SUA au făcut-o o țintă în Operațiunea Desert Storm din 1991. Odată cu distrugerea stațiilor de epurare, apele uzate s-au revărsat în cursurile de apă.
Anii de sancțiuni și conflict au făcut ca infrastructura să nu se refacă niciodată complet. Astăzi, în sudul și centrul Irakului, doar 30% dintre gospodăriile urbane sunt conectate la o rețea de epurare a apelor uzate. În zonele rurale, procentul scade la 1,7%.
Pe lângă deșeurile municipale, îngrășămintele chimice și pesticidele provenite din scurgerile agricole, deșeurile industriale, inclusiv cele din sectorul petrolier, și reziduurile medicale ajung toate în fluviu.
Un studiu din 2022 a constatat că, în numeroase puncte din Bagdad, calitatea apei era evaluată drept „slabă” sau „foarte slabă”. În 2018, cel puțin 118.000 de persoane din orașul sudic Basra au fost tratate în spitale după ce au băut apă contaminată.
Scădere alarmantă a debitelor Tigrului
Volumul fluviului a scăzut, de asemenea, dramatic. În ultimii 30 de ani, Turcia a construit baraje majore pe Tigru, iar cantitatea de apă care ajunge la Bagdad a scăzut cu 33%. Iranul, la rândul său, a construit baraje și a deviat apa din râurile comune care alimentează Tigrul. În interiorul Irakului, apa este frecvent utilizată excesiv, în special în sectorul agricol, care consumă cel puțin 85% din apele de suprafață ale țării.
Criza climatică își spune și ea cuvântul. Irakul a înregistrat o scădere de 30% a precipitațiilor și se confruntă cu cea mai gravă secetă din aproape un secol. Cererea de apă dulce este de așteptat să depășească oferta până în 2035. Vara aceasta, nivelul Tigrului a fost atât de scăzut încât oamenii îl puteau traversa cu ușurință pe jos.
Khairalla consideră că barajele din amonte și gestionarea defectuoasă sunt cele mai mari motive de îngrijorare, deoarece, pe măsură ce volumul râului scade, concentrația de poluanți crește. „Calitatea apei depinde de cantitate”, a spus el.
Situația este agravată de neînțelegerile geopolitice
Guvernul irakian a fost nevoit să facă în repetate rânduri presiuni asupra vecinului său din nord pentru a elibera mai multă apă din baraje. Însă oficialii tuci invocă frecvent în cadrul discuțiilor „risipa” din Irak.
În noiembrie, Bagdadul și Ankara au semnat un mecanism pentru a aborda unele dintre problemele fluviului: stoparea poluării, introducerea tehnologiilor moderne de irigație, refacerea terenurilor agricole și îmbunătățirea gestionării apei.
Acordul a fost descris drept un aranjament „petrol contra apă”, întrucât proiectele de infrastructură vor fi realizate de companii turcești și plătite din fonduri obținute din petrol. Ministerul irakian de Externe l-a prezentat drept un acord „fără precedent”.
Acordul a atras însă critici dure din partea experților, activiștilor de mediu și a publicului, pe fondul lipsei de detalii publice privind înțelegerea, a îngrijorărilor că aceasta pare să ofere Ankarei control asupra resurselor de apă ale Irakului și că nu are caracter obligatoriu.
„În acest moment nu există un acord propriu-zis”, susține Mohsen al-Shammari, fost ministru irakian al resurselor de apă. „Aș spune că este mai degrabă propagandă electorală”, consideră el. Acordul a fost semnat cu doar nouă zile înainte de alegerile generale din Irak.
INTERVIURILE HotNews.ro