"Va vedem!" Randuri impotriva deprimarii. Pornind de la un flash mob din Sibiu

După protestele de aseară de aseară din Sibiu, ne întrebam ce am mai putea face pentru a pune presiune pe parlamentarii PSD+ALDE, pentru a arăta că îi vedem, că știm ce fac – și că găsim inacceptabil ca un condamnat definitiv să coordoneze în interes propriu reforma justiției în România. În interes propriu – distrugând, adică, separația dintre politic și judecătoresc & erodând masiv statul de drept în România.

Iar azi am pus în aplicare ceea ce am convenit: ne-am întâlnit la ora 12, în fața sediului PSD din Sibiu, într-un flash mob cu tema „Vă vedem!”, care trebuie să dureze cel puțin 24 de ore. Am desfășurat un banner pe care scria chiar asta, Vă vedem!, am adus scaune pe care le-am așezat în rânduri paralele (fiindcă eram, nu-i așa, „statul paralel”), am transcris două fraze emoționante din Regele Mihai pe o pancartă, am lăsat alte pancarte pe care să scrie trecătorii (și au scris).

Speram să fim măcar 30-40 – și am fost, la ora 12, cel puțin 80. Am făcut un live pe Facebook – într-o singură oră, erau peste 25.000 de vizualizări și un reach al paginii Vă vedem din Sibiu de 93.000 de persoane. Televiziuni serioase (Digi24) și site-uri de știri așijderea (HotNews) preluaseră informația, ne luaseră interviuri, distribuiseră live-ul. Care live a fost raportat abuziv la Facebook, a fost oprit o vreme – apoi am reușit să-l deblocăm & să-l reluăm. Totul era, așadar, un succes. Simțeam că facem ceva util – și trăiam o anumită euforie a solidarității, pe care sunt sigur că o recunosc toți cei care au participat la proteste.

La orele 17.01 și 17.02, Camera Deputaților a votat cele două legi ale justiției (de fapt, cele două legi anti-justiție) – modificările aduse Legii ANI & Statutului Magistraților. I-am văzut pe prietenii mei din fața sediului PSD întunecându-se la față, butonând tot mai febril & mai iritați telefoanele – și intrând într-o disforie din care le-a luat mult să iasă.

Scriu rândurile astea tocmai fiindcă mă tem că există o tentație a disforiei & a lehamitei printre mulți dintre cei care am bătut străzile anul acesta, protestând împotriva obstinației PSD de a sabota statul de drept în România. Cred că, la fel ca unii dintre prietenii mei din Sibiu de la protestul Vă vedem!, și alți oameni minunați care au fost în stradă luni de-a rândul sunt pe cale să se deprime acum, din cauză că primele două legi anti-justiție au trecut de Camera Deputaților.

Îi rog din suflet să nu se deprime. Deprimarea asta a noastră, oboseala & senzația că e inutil să protestăm, e absolut explicabilă – dar e cel mai neprețuit cadou pe care îl putem face acestei specii de politicieni toxici & distructivi. Acum mai bine o jumătate de an, o bună prietenă de-a mea din Polonia, traducătoarea Joanna Kornas-Warwas, îmi spunea că speră din suflet să nu ajungem să trăim și noi oboseala pe care o simțeau prietenii ei din Polonia. Oboseala asta a noastră e anestezicul de care ei au cea mai mare nevoie.

Câtă vreme am fost energetici & inventivi, câtă vreme am găsit resursele de a reacționa ferm la fiecare încercare de abuz, am reușit să-i oprim: ordonanțe au fost retrase, miniștri au demisionat, pași înapoi au fost făcuți. Și eram atunci, la începutul anului, într-o situație mai proastă decât acum: avem, în această perioadă, timp mult mai mult să ne organizăm reacțiile, avem aliați puternici (de la Departamentul de Stat la Consiliul Europei), avem corpul profesional al magistraților de partea noastră. E normal să fim obosiți – dar nu trebuie să uităm că nu suntem singuri.

Citeste intreg articolul si coemnteaz a pe contributors.ro