Vadimul lui Basescu (de Dan Turturica)

„Fa, Norica Nicolai!”, a urlat Gigi Becali intr-o emisiune de televiziune, iar furia sa primitiva la adresa unei doamne senator mi-a amintit de articolele lui Vadim Tudor din primele numere ale revistei Romania Mare.

A fost inca unul dintre acele momente in care relatia de clonare dintre fostul oier din Pipera si fostul poet de curte al Elenei Ceausescu, deveniti sefi de partide, s-a afirmat cu violenta. Impart acelasi chip descompus, bintuit de demonii labilitatii psihice, dar si aceeasi ura fata de tot ce nu este ca ei.

Toti ziaristii sint vinduti, mai putin cei care ii invita la emisiuni si care le cinta in struna, rizind cu pofta la fiecare gluma grobiana. Toti analistii ar putea fi cumparati cu un salariu bun, mai putin cei pe care deja i-au cumparat ei. Toti politicienii sint hoti, mai putini ei si cei din ograda lor.

Iar toti adversarii, din politica sau de pe stadion, sint anticris ti sau homosexuali (George Copos, de exemplu, care isi mingiie jucatorii pe cap, atinge, in viziunea lui Becali culmea perversitatii!). Asemanarea esentiala, insa, este ca impart si acelasi destin politic, de maciuci folosite de o specie superioara.

Pentru a lansa revista Romania Mare, in 1990, Vadim a fost sprijinit de Petre Roman, pe vremea aceea prim-ministru. La scurt timp, insa, Vadim a fost preluat de casta securistilor nationalisti. Prin intermediul acestui grup, Vadim s-a apropiat si de Ion Iliescu, cu care nationalistii au reusit intr-un final sa se inteleaga, in ciuda trecutului sau filo-sovietic.

Dusmanii celor care il tineau de sfori au devenit si dusmanii lui Vadim. Iar atacurile la toti opozantii FSN-ului, la Doina Cornea, Constantin Ticu Dumitrescu, Nicolae Manolescu, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana, Petre Mihai Bacanu si la toti ceilalti, se inscriu in aceasta logica extrem de simpla.

Becali este creatia lui Viorel Hrebenciuc. A fost, de fapt, aruncat in arena tocmai pentru a-l invinge cu propriile sale arme pe Vadim, aflat in razboi total cu liderul grupului „Moldova” din PDSR-PSD. Ca Becali crede sincer ca Dumnezeu este cel ce i-a ordonat sa curete Romania de diavoli, asta este alta discutie si tine mai mult de competenta psihiatrilor.

Pina nu demult, insa, discursul sau era discursul PSD-aripa Hrebe. Dusmanii lui Hrebenciuc erau si inamicii lui Becali. Printre ei s-a numarat la loc de cinste si Traian Basescu. „Cred ca Traian Basescu are puteri demonice, iar eu vreau sa fiu tamiia pentru acesta”, declara belicos Becali in toamna lui 2004.

De curind, lucrurile s-au schimbat, conform sloganului restaurantului „Golden Blitz”: „La bucurie, totul se uita”. Dar intre Basescu si Becali se contureaza o relatie mult mai interesanta decit o simpla parazitare cu intentii populiste a unui succes sportiv.

Nu stim daca presedintele l-a descoperit singur pe patronul echipei Steaua sau daca i-a fost facut cadou de catre Hrebenciuc, drept multumire pentru ca a primit imunitate in dosarul coruptiei de la RAFO. Cert este ca lui Becali i s-au deschis noi orizonturi.

Arzind de pofta sa dezvaluie ce confidente i-a facut presedintele, in noaptea de dupa meciul din cupa UEFA, Becali a explicat, luni seara, in amanunt cum, intre doi dumicati de mamaliga cu brinza si o inghititura de „atitica vin si multa multa apa”, presedintele Romaniei i-a spus cite-n luna si-n stele.

Cum se ruga la Dumnezeu in clipele grele prin care a trecut fiind capitan de vas; cum nu a facut niciodata bisnita cu blugi si cafea, pentru ca primea un salariu suficient de bun; de ce nu s-ar putea dezice niciodata de Elena Udrea – pentru ca, alaturi de Mona Musca, a fost singura persoana care i-a fost aproape intre cele doua tururi ale alegerilor prezidentiale; despre viziunea sa asupra

Catedralei Neamului, ca nu a avut nimic impotriva acestui proiect, dar s-a opus amplasarii sale in Parcul Carol doar ca sa se ajunga la locatia ideala, fata in fata cu Casa Poporului, intr-un fel de armaghedon urbanistic („a vrut sa-i puna pe Dumnezeu si pe dracu’, fata in fata”). Pina aici, nimic iesit din comun.

Putem sa-l credem pe „razboinicul luminii”: „Presedintele nu avea saracul cu cine sa se bucure de victoria Stelei. Era singur. Si atunci, in loc sa cheme citiva generali si consilieri, a ales sa se bucure alaturi de niste oameni simpli si cinstiti ca noi”.

Putem sa intelegem si ca, in loc sa-i dea explicit o lectie de discurs politic decent, seful statului a preferat sa sil apropie, oferindu-i ocazia sa arunce o privire in gindurile si problemele sale.

Inocenta presedintelui a luat sfirsit insa in clipa in care a inceput sa-i povesteasca lui Becali care sint grupurile de interese care ii vor raul. „Care sint? E, asta nu va pot spune. Va zic 90 la suta din ce mi-a spus presedintele, dar 10 la suta, nu pot. Si nu are rost sa le spun eu acum, despre grupurile de interese de care vorbea presedintele acolo”.

I-a mai spus si cine plateste articolele care apar impotriva sa. „Tot jocul asta al presei e facut de Dinu Patriciu”. Apoteotic a fost momentul in care Becali l-a intrebat pe presedinte daca poate povesti mai departe ce a aflat: „Spui ce vrei tu”, i-ar fi raspuns Traian Basescu. Iar fostul oier a spus cum stie el mai bine. I-a spurcat cum i-a venit la gura pe toti adversarii presedintelui.

Si pe „papagalul” de Tariceanu si pe „alcoolicul de Orban, care a fost trimis la dezalcoolizare pe banii lui Patriciu” si pe „fa, Norica Nicolai” – „asa merita sa-i spun, fa, la fata aia care o are ea… data viitoare va spun eu totul despre ea, acum nu mai tin minte, dar o sa-mi amintesc, uite notez aici, data viitoare spun tot… fa, Norica Nicolai, le spun eu pe toate!”.

Daca afirmatiile lui Gigi Becali sint reale, iar, pina la ora la care scriu aceste rinduri, de la Cotroceni nu a sosit nici o dezmintire, presedintele are o raspundere morala majora pentru atacurile incalificabile la adresa celor alaturi de care a cistigat alegerile. Are o vina pentru coborirea politicii in zona maidanului.

Stind pina la cinci dimineata la taclale cu omul care l-a insultat pe premier si spunindu-i cine face parte din grupurile de interese adverse si cum Dinu Patriciu plateste toate articolele care il critica, Traian Basescu a incarcat cu mina sa o mitraliera de improscat dejectii.

Indiferent cit de grava ar fi vina premierului in ochii presedintelui, folosirea lui Becali pe post de arma (sabie, eventual) este impardonabila. A ales sa foloseasca modelul fostului sau sef de partid, Petre Roman, care poza in politician democrat si onorabil, in timp ce Vadim ii facea treaba murdara, minjindu-i opozantii cu zoaiele calomniei.

Dar, asa cum Petre Roman nu a stiut unde va duce decizia lui de a-l cultiva pe Vadim, nici Traian Basescu nu are de unde sa stie cum il va stampila noua sa alianta cu Gigi Becali. P.S. Autodenunt. Acest articol este platit de Dinu Patriciu.

Asa cum si cele scrise in anii 1990 de jurnalistii saptaminalului Expres erau, dupa cum bine a observat Vadim, platite de unguri sau de Soros, de fapt jumate-jumate.