Vasile Bănescu revine asupra huiduielilor de la concertul Coldplay: Ascultarea repetată de manele are certe efecte sociale. Strâmbarea minții

Într-o nouă postare pe tema manelelor, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române critică dur ceea ce consideră a fi efectul social al manelelor.

Huiduielile de la apariția pe scenă a lui Babasha la concertul Coldplay continuă să stârnească reacții în spațiul public. Presa britanică a preluat și ea subiectul, fostul șef al SRI, Eduard Hellvig , a avut și el ceva de spus pe această temă (dar și a recentelor alegeri), Vasile Bănescu revine și el cu o nouă postare după o primă reacție avută zilele trecute.

Bănescu nu face trimitere directă la concert, ci își concentrează discursul critic pe genul muzical auzit pe scena de pe Arena Națională. Manele.

„Manelismul ca mod de a fi… se edifică pe o structură psihică argotic amprentată, vulgar influențată, uneori violent manifestată. Puterea formatoare a manelelor e în mod evident subestimată. Ascultarea lor sistematică, includerea lor în programul cotidian, diurn și nocturn, rodește luxuriant (maceta se impune) și are certe efecte sociale”, scrie Bănescu, într-o lungă postare pe Facebook.

Acesta crede că „semințele (de floarea soarelui) ale cuvintelor din textele manelelor autohtone, semănate în pământul unor minți însetate de mesaj libidinos, deocheat și lăcrămos, trivial lăudăros și eruptiv belicos, mesaj care îi omoară cu zile pe „dujmanii” roși deja de invidie letală, germinează și cresc rapid în sfera obscură a sufletului zbuciumat de patimi și păcate „cu de toate”.

Mesajul manelistic cu accente resentimentar amenințătoare, ascuțite ca o sabie degrabă vărsătoare de sânge, mesaj preluat comportamental, configurează o inconfundabilă „forma mentis”. Aceasta se exprimă spontan, vulgar, într-o torențială peltea de onomatopee, îndemnuri și invective extrase din argoul cel mai „pur”, intimidante pentru cei, din ce în ce mai puțini, care nu au trecut ca uraganul prin „școala vieții”, ” adaugă acesta.

Bănescu descrie și „metabolizarea viziunii (manelistice):

• asupra omului „care e cel mai pervers” („femeile-s perverse”), a omului „care-i norocos” când lucrează „pe la spate”,
• asupra „vieții ca o ruletă”, „trăite la maxim”,
• asupra morții „dujmanilor”, e una demult vizibilă, transformatoare în plan individual, civic și social.

În plus, oficialul BOR consideră că „schimbarea (strâmbarea) minții prin manelizare ca „metanoia” inversată te propulsează într-un foarte original și riscant mod de viață. O viață bazată pe „banii la care ești șef”, „la care nu ții măsura, că îți place aventura”, pe „femei de 7 stele”, pe „sute de femei”, pe băutură, pentru că „nici nu poți și nici nu vrei/ să trăiești fară să bei”, pe „hoție din care se face artă/ că pui degetul pe hartă și furi prada de sub nas/ pentru că faci primul pas”, pe „norocul scris în frunte”, pe fentă și pe huzurul dubios întreținut”.

„Aceste mesaje, nu chiar subtile, devenite subliminale, te schimbă, te hrănesc, te cresc. Și, pe nesimțite, din profesionist ascultător mereu chefliu, care, întrucât viața e scurtă, va-ncerca s-o facă lată, devii personaj tragic al „vieții ca o ruletă”, eventual rusească. De la „forma mentis” la „modus vivendi” e „decât” un pas. Pas cu pas…”, concluzionează acesta.