Victimă-Călău. Justiția-Infracționalitatea. Tu ești miza. Un pariu pierdut?

4.450 de persoane condamnate definitiv la închisoare cu executare sunt în libertate.

25.591 deținuți în septembrie 2017 versus 20.798 deținuți în decembrie 2018 (după intrarea în vigoare a Legii recursului compensatoriu).

100.703 de dosare privind persoane sancționate penal. (Serviciul de probațiune)

196 persoane/consilier de probațiune în România versus 16 persoane/consilier de probațiune în Marea Britanie.

Siguranța ta este o bogăție refuzată în România. Cifrele arată că putem ajunge în ipostaza de victimă cu ușurință. Se ivesc efectele pe termen lung: o majoritate oprimată, din care cel mai probabil facem parte tu, eu, familiile noastre, vecinii noștri, copiii noștri. Acesta este contextul în care se propune majorarea maximului pedepselor.

România a început extrem de slab meciul cu infracționalitatea. Chiar “în primul minut” ne-am confruntat cu O.U.G. 13. Infracționalitatea a pasat, fiind mai târziu din nou la post, cu ocazia dezincriminării unor fapte de corupție. Infracționalitatea a continuat să fie extrem de periculoasă. După o fază de tiki-taka, românii au mai ratat o șansă să fie în siguranță: scăderea termenelor de prescripție a răspunderii penale și scăderea pedepsei pentru săvârșirea unui concurs de infracțiuni. Infracționalitatea a fost pur și simplu megalomană. A reușit să marcheze din nou și din nou, prelungirile fiind de infarct: îndepărtarea pedepselor accesorii menite să protejeze victima și statul pe perioada suspendării pedepsei. Infracționalitatea faultează justiția în apropierea careului autorităților. Prea des s-au situat autoritățile în postura de prim apărător al infracționalității. Infracționalitatea marchează din nou: recursul compensatoriu. Infracționalitatea trece în viteză, pe stânga, intră în careu și trage din unghi: despăgubiri pentru cei ce au executat pedeapsa în condiții necorespunzătoare. Infracționalitatea trimite cu un fault decisiv și eliminarea confiscării extinse pentru spălarea de bani și grup infracțional organizat. Infracționalitatea învingeRomânia? România este eliminată din rândul țărilor europene cu stat de drept? Se ratează agonizant șanse să fii în siguranță.

Ce legătură are fotbalul cu justiția? Legătura constă în imixtiunea externă. Justiția a devenit un subiect abordabil, facil de soluționat, iar schimbările sunt de moment, fără a avea o viziune. Prea des au fost luate decizii arbitrare și nefundamentate în justiție și acum suntem unde suntem.

O să fie nevoie de timp să corectăm imixtiunile în fotbal. În justiție o să fie nevoie și de victime. Diferența dintre cele două stă în victime, inculpați, familie, comunități. Legile trebuie să aibă o aplicabilitate generală, dar am trăit clipe în care am simțit că o modificare legislativă viza doar un caz particular. Apare o situație astăzi, astăzi se oferă “soluția”.

Cetățenii nu se simt în siguranță? Se vine cu soluția de a mări maximul pedepselor. În contextul legislativ creat în ultimii ani, această măsură este doar o măsură populistă. Să discutăm contextul legislativ pentru a înțelege de ce o astfel de măsură este nu numai inutilă, dar și de distragere a atenției.

Se măresc pedepsele inclusiv la infracțiunile dezincriminate?

Dezincriminarea a avut loc prin modificarea legii nr. 78/2000. Faptele de corupție în cazul în care acestea sunt săvârșite în scopul obținerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase, precum și în cazul în care sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine de alte foloase decât cele materiale sunt dezincriminate. Retroactivitatea legii de dezincriminare este prevăzută expres de articolul 4 C. pen., potrivit căruia legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. Executarea pedepselor, a măsurilor de siguranță și a măsurilor educative, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârii judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi. Efectele dezincriminării se produc în mod ireversibil, astfel încât eventuala reincriminare a faptei în viitor nu mai poate avea niciun fel de consecințe cu privire la infracțiunile comise anterior dezincriminării.

Mărim pedepsele, dar scade termenul de prescripție?

Cine nu e tras la răspundere penală, în scurt timp nu mai este tras deloc. Modificarea aliniatului (1) al articolului 154 Cod penal duce la scăderea termenelor de prescripție a diferitelor infracțiuni. Urmarea imediată este că ar putea duce la închiderea a numeroase dosare penale deja deschise. Pe viitor, o să fie mult mai greu să dovedești fapta. Vorbim de dosare complexe ce necesită timp. Făptuitorii au șanse mai mari să eludeze justiția. Cu cât crește infracționalitatea, cu atât crește numărul de dosare. În condițiile în care numărul de agenți operativi nu crește (și nu va crește), iar timpul o să fie și mai scurt, multe dosare vor ajunge să fie clasate din simplul motiv că nu a existat timp.

Mărim pedepsele pe hârtie, dar în practică scad teribil pedepsele pentru concursul de infracțiuni?

Concursul de infracțiuni este o formă a pluralității infracționale. Constă în săvârșirea mai multor infracțiuni de aceeași persoană. Deoarece prezintă un grad de pericol social ridicat, a fost reglementat un regim sancționator specific pentru persoana ce comite nu o singură infracțiune, ci mai multe. Regimul sancționator a fost îmblânzit prin atenuarea prevederilor art. 39 Cod penal. Sporul de pedeapsă la concursul de infracțiuni poate fi de maximum 3 ani adăugat la pedeapsa cea mai grea. Anterior, acesta era calculat ca o treime din totalul celorlalte pedepse, care se adăuga la pedepsa cea mai grea.

Se măresc pedesele pe hârtie, dar suspendăm atât executarea, cât și măsurile accesorii ce ne protejează și reabilitează?

În noua viziune, doar pentru că ești condamnat nu înseamnă că nu poți ocupa o funcție publică. Modificarea art. 65 Cod penal stipulează ca pe perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se supendă și pedepsele accesorii. Este vorba despre:

• interzicerea de a ocupa o funcție publică,
• dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată (art. 66 C. pen. litera o);
• dreptul de a comunica cu victima sau cu membrii de familie ai acesteia, cu persoanele alături de care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori de a se apropia de acestea (art. 66 C. pen. litera n);
• dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme (art. 66 C. pen. litera h);
• dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (art. 66 C. pen. litera g);
• dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice (art. 66 C. pen. litera a);
• dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat (art. 66 C. pen. litera b).

Mărim pedepsele pe hârtie, dar folosim eliberarea condiționată pentru a elibera în societate persoane nereabilitate?

Se iese mai devreme din penitenciar prin eliberare condiționată prin modificarea art. 100 Cod penal prin care s-au redus fracțiile impuse. Din datele oficiale publicate de Administrația Natională a Penitenciarelor, înainte de 2017, rata celor eliberați condiționat reprezenta o medie de 10.000-11.000 de persoane. Cu cât se va mări rata aceasta de aici încolo în condițiile mult mai laxe instituite de legiuitor?

Se măresc pedepsele pe hârtie, dar scurtăm timpul efectiv de executare?

Se iese mai devreme din penitenciar prin considerarea ca executată a pedepsei. Măsura recursului compensator introdusă prin Legea 169/2017 constă în reducerea din totalul pedepsei a 6 zile pentru 30 de zile executate în condiții de detenție necorespunzătoare. Deci, pentru 30 de zile executate efectiv, se consideră 36 de zile executate efectiv. Ca atare, pentru 1 an executat efectiv, se consideră executat 1 an, 2 luni și 12 zile.

Deținuții eliberați la termen, prin reducerea duratei pedepsei ce trebuia executată efectiv a crescut de la o medie de circa 900 persoane/an, în perioada 2014-2016, la o medie de circa 1800 persoane/an, în perioada 2017-2018.

Mărim pedepsele pe hârtie, dar nu ne reintegrăm cetățenii?

Persoanele eliberate (inclusiv prin eliberare condiționată și recurs compensatoriu) vor fi dificil de reintegrat în societate, deoarece vor fi greu de supravegheat. Supraaglomerarea din penitenciar s-a mutat la Probațiune, prin dublarea sau triplarea efectivelor. Există aproximativ 100.000 de oameni în evidență, iar efectivele de angajați nu au crescut din 2017. Direcția de Probațiune are „în grijă” 100.000 de infractori condamnați la pedepse alternative închisorii.

Mărim pedepsele, dar ce facem cu despăgubirile datorate?

Datorăm despăgubiri persoanelor ce au executat pedepse în condiţii de detenţie necorespunzătoare. CEDO a emis în 2017 o decizie pilot în cauza “Rezmiveș și alții contra României”. Există aproximativ 8.000 de plângeri care vizează condițiile de detenție din România. Pentru această problemă s-au plătit despăgubiri de aproape 5 milioane de euro în perioada 2013-2017 către deținuții care au câștigat la CEDO. Discutăm înainte de momentul recursului compensatoriu.

Ulterior acestui moment, ne putem aștepta la o creștere a numărului de plângeri.

Mărim pedepsele, dar prejudiciul rămâne nerecuperat?

Prejudiciul rămâne al victimei și al statului. Prin alterarea art. 112 Cod penal indice 1 confiscarea extinsă nu se mai aplică pentru cazul infracțiunilor spălării de bani și constituirii de grup infracțional organizat. Dincolo de orice altă discuție, în România, legiuitorul a considerat necesar ca tocmai în cazul infracțiunii de spălare de bani să nu mai dispună confiscarea extinsă. De reținut că, inițial, confiscarea extinsă a fost introdusă prin Legea nr. 63/2012, care a modificat atât Codul penal anterior, prin introducerea unui nou articol (art. 118 indice 2), cât și Codul penal în vigoare, prin introducerea unui nou articol, art. 112 indice 1. Motivul emiterii rezidă în transpunerea art. 3 din Decizia-cadru nr. 2005/212/JAI a Consiliului din 24 Februarie 2005. Decizia-cadru reglementează o situație specifică, respectiv aceea a prevenirii și combaterii criminalității organizate transfrontaliere, în scopul depistării, înghețării, sechestrării și confiscării produselor având legătură cu infracțiunea.

Dar oare emoție este?

Pentru a completa iluzia, adăugăm un puls emoțional puternic în jurul propunerii de mărire a maximelor pedepselor. Bun, bun, le mărim, dar dacă nu putem preveni, nu putem prinde, iar în eventualitatea în care prindem au loc eliberări timpurii. În contextul în care nu recuperăm prejudiciul, cui mai folosește majorarea maximelor pedepselor? N-avem ce le face? În momentul în care se propune majorarea pedepselor, în contextul legislativ abia creat, putem să afirmăm că justiția este lipsită atât de dinți de fier (prevenția, sprijinul victimei, recuperarea prejudiciului), cât și de măsele de oțel (executarea pedepsei). Se vehiculează introducerea unor pedepse semnificative, prin majorarea maximului pedepselor, dar doar pentru cei care înțeleg justiția ca o seamă de cifre pe o hârtie. Pentru victime, sociologi, practicieni și teoreticieni ai dreptului, această măsură nu va aduce un plus de siguranță pentru familiile noastre.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro