VIDEO Cristian Mungiu: In ultimii ani, daca politicienii au inteles ceva este ca poti sa exprimi opinii despre orice, dar nu despre biserica

Regizorul Cristian Mungiu afirma, intr-un interviu acordat Hotnews.ro, ca cel mai recent film al sau, „Dupa dealuri”, nu pune la indoiala nici rostul, nici scopul, nici calitatea actului religios in Romania, ci ne ofera posibilitatea sa ne intrebam daca suntem cu adevarat atat de religiosi pe cat ne pretindem.

„Stii ca romanii au senzatia despre ei ca sunt un popor foarte religios, undeva 80-90% dintre romani considera ca sunt ortodocsi si practicanti dar daca iesi astazi in Bucuresti pe strada si te uiti la cum arata lumea din jurul tau te intrebi in ce fel au asimilat ei valorile astea crestine pe care le clameaza”, spune regizorul.

• Despre vocatia de regizor

Dorinta asta de a fi regizor s-a intamplat la mine asa, ca un fel de sediment, incetul cu incetul, nu o data, intr-o zi, dupa un film

Mergeam si vedeam filmele care apareau la cinematograf, in Iasi, in orasul meu natal, vedeam foarte mult filme romanesti. In special dupa filmele romanesti ramaneam asa cu o senzatie ca as vrea sa fac si eu, pentru ca erau multe lucruri care mi se pareau ca nu sunt la locul lor, mi se parea ca oamenii aia vorbesc straniu, ca noi nu folosim genul ala de limba, mi se parea ca sunt mult situatii complet neplauzibile psihologic si imi dadeau asa un fel de impuls, de imbold gandul ca as putea sa fac mult mai bine decat acesti oameni.

Foarte multa vreme am crezut ca am sa ma exprim in scris si ca o sa fiu un povestitor doar cu cuvinte, nu si cu imagini.

Cand a fost insa posibil, dupa ’89, mi-am zis ca nu mai am nicio scuza si ca trebuie sa vin sa incerc sa fac regie.

Despre presupusele afirmatii ironice la adresa lui Sergiu Nicolaescu

In primul rand nu sunt ironice si daca stai sa citesti interviul respectiv si nu il scoti din context vezi ca in limita data sunt suficient de respectuos cu acesti oameni. Problema e ca uneori amestecam foarte tare competentele.

Nu ma refeream la regizori, cum s-a scris public, ci la actori, sunt actori foarte populari din perioada respectiva a anilor 80 care au jucat intotdeauna intr-un gen de filme foarte simplist pentru ca asa era perioada – niste filme semi-propagandistice in care trebuie sa explici ce faci, de ce faci, in ce fel faci, si-au castigat notorietatea in felul acesta si nu e foarte relevant si foarte indicat sa-i intrebi ce parere au despre cinema in general pentru ca nu sunt niste oameni care sa aiba propriu-zis o cultura solida in domeniu.

• Despre disputele privind scenariul filmului ‘Dupa dealuri’

E cumva normal, pentru ca atata vreme cat filmul nu era pe ecran reflexul principal al presei este sa mediatizeze in special lucrurile care constituie un capat de scandal pentru ca acestea aduc audienta cea mai mare.

Din fericire, insa, in momentul de fata filmul e pe ecran, si sper ca am depasit etapa asta in care fiecare poate sa zica orice pentru ca acum lucrurile pot fi verificate foarte limpede prin vizionarea filmului.

Cred ca nu e niciun fel de neintelegere referitoare la sursa de inspiratie a filmului, creditul Tatianei Niculescu e pe genericul filmului, se spune acolo ca filmul e inspirat de romanele ei non-fictionale si lucrul asta va fi prezent la orice proiectie si orice vizionare a filmului in toate tarile din luna asta

• Este Biserica Ortodoxa un mare tabu in Romania?

Este in buna masura, este. Stii ca in ultimii ani daca politicienii au inteles ceva este ca poti sa exprimi opinii despre orice dar nu despre biserica. Biserica trebuie sprijinita neconditionat intotdeauna, ca o institutie foarte populara, e foarte impopular sa ai comentarii la adresa bisericii, insa eu sunt de parere ca nu e niciun lucru pe lumea asta care nu trebuie pus la indoiala iar filmul asta asta nu pune la indoiala nici rostul, nici scopul, nici calitatea actului religios in Romania, ci zice o poveste.

Filmul ne da posibilitatea sa punem in discutie niste lucruri generate de subiectul filmului, sa ne intrebam daca cu adevarat suntem atat de religiosi pe cat ne pretindem – stii ca romanii au senzatia despre ei ca sunt un popor foarte religios, undeva 80-90% dintre romani considera ca sunt ortodocsi si practicanti dar daca iesi astazi in Bucuresti pe strada si te uiti la cum arata lumea din prejurul tau te intrebi in ce fel au asimilat ei valorile astea crestine pe care le clameaza.

Eu cred ca suntem foarte la suprafata lucrurilor in privinta asta si ca asta face parte din subiectele generale pe care ar trebui sa le dezbatem astazi.

Nu sunt un credincios in sensul in care lucrul acesta se intelege in mod obisnuit, nu ma duc duminica la 9 la biserica, am un alt raport cu lucrurile astea, insa consider ca sunt suficient de responsabil social si ca impartasesc o gramada dintre valori in comun cu cele pe care le impartaseste religia si credinta ortodoxa in special.

Dar fiecare ajunge la valorile astea pe calea lui si cred ca despre unele dintre ele dau acum ocazia bisericii sa vorbeasca in public.

Cred ca biserica noastra e foarte tacuta. Dupa cum vezi apare in public mai cu seama atunci cand se fac niste comparatii cum au fost cele de anul acesta si apar subiect de tip profitul bisericii, McDonald’s sau impozite … cred ca ar trebui sa fie mult mai vocali si in chestiuni de continut, in chestiunea continutului si a misiunii lor.

Este foarte bine ca ne straduim sa construim foarte multe biserici in tara asta dar fundamental e in ce fel reusim sa transferam, daca tot au asa o mare influenta asupra oamenilor, acele valori care sa-i faca pe acesti oameni sa fie mai morali si mai pasatori cu celalalt.

• Despre ofertele de a face filme in afara tarii

Din momentul in care esti in atentia publica, imediat dupa Palme D’Or-ul din 2007 am primit o gramada de oferte, de a fi reprezentat in Statele Unite, mi s-au trimis o gramada de scenarii.

Atata vreme cat am decis ca cel mai potrivit lucru este sa fac povestile la care am cele mai bune detalii, cunosc cel mai bine amanuntele si atata vreme cat raman inca in Romania nu are foarte mult rost sa citesc tonele de scenarii pe care mi le-au trimis imediat oamenii astia despre o gramada de chestiuni referitoare la comunism.

Ei au o intelegere foarte stricta asupra a ceea ce putem face noi, considera de fiecare data ca esti specialist in subiectul ultimului tau film, ori pentru mine e important sa variez lucrurile astea si pana la urma sunt sisteme foarte diferite de lucru.

Primesc constant propuneri de a regiza scenariile altora insa ma tem. Eu lucrez intr-un sistem cu un buget foarte mic, e adevarat, in Romania, dar intr-un sistem in care toate deciziile creative imi apartin.

Filmul ala e expresia a ce m-a dus pe mine capul mai bine sa fac cu o anumita poveste, si exprima punctul meu de vedere despre cinema.

Asa vreau sa lucrez. Daca la un moment dat si este posibil sa fac asta in alta limba avand aceasta libertate de la un producator din afara o sa fac. Altfel sa fiu doar regizorul unui film in care producatorul face montajul final nu ma intereseaza.

E foarte trist daca lasam sa fim cotropiti doar de cinematograul comercial care pretinde ca exista o cale eficienta de a face cinema, urasc conceptul asta de eficienta cand e vorba de creativitate si cred ca farmecul cinematografului consta in diversitate

• Despre literatura si regie

Mi-ar face mare placere sa-mi organizez timpul mai bine si sa reusesc sa ma exprim in scris la un moment dat, pentru ca avansand in profesia asta realizez ca din toate lucrurile pe care vrei sa le povestesti unele sunt pretabile scenariilor si facerii de filme iar altele nu, altele se exprima mai bine in scris si mi-ar placea sa am intr-o zi ragazul si rabdarea sa pot sa ma exprim pentru ca sunt foarte mult lucruri interesante de spus si in scris.

Insa deocamdata sunt regizor, sunt preocupat de povestile pe care vreau sa le spun asa insa stiu ca daca nu zici la timpul lor povestile pe care le ai de scris ele nu raman acolo pe vesnicie ci se pierd asa ca incerc sa ma organizez un pic mai bine si din perspectiva asta.