VIDEO Cronica de film: "Doamne… ce macel!"

Piesa Yasminei Reza transpusa pe ecran de Roman Polanski da un film intimist in care accentul cade mai mult pe jocul actorilor decat pe resorturile intime ale reglajului social. Chiar daca textul se construieste pe distrugerea gradata a dialogului conventional, politicos dintre personaje, punctul forte al filmului sunt interpretii – Jodie Foster, Kate Winslet, Christoph Waltz si John C. Reilly.

Frantuzoaica (cu origini iraniene si maghiare) Yasmina Reza a publicat piesa cu pricina in 2006. De atunci, „Carnage” s-a jucat nu doar pe Broadway, la Paris sau Londra, ci si la Teatrul de Comedie din Bucuresti (premiera spectacolului lui Lucian Giurchescu avand loc in 2010.).

Roman Polanski a scris el insusi scenariul impreuna cu autoarea. „Doamne… ce macel!”/”Carnage” a avut pana acum actori de renume pe afis – Ralph Fiennes, Jeff Daniels, Hope Davis, James Gandolfini, Marcia Gay Harden, Christine Lahti sau Lucy Liu. Niciunul dintre ei nu a fost insa preluat pe marele ecran, Polanski folosindu-i pe Kate Winslet, Jodie Foster, John C. Reilly si Christoph Waltz.

„Carnage” are toate datele unui film mic, fara dificultati de productie, dar care se poate preta unei anume fineti a executiei. Atuurile sale sunt faptul ca pune o lupa peste un caz marunt, dezvaluind cateva dintre tarele societatii contemporane – ipocrizie, conformism, lasitate, snobism, intoleranta, violenta pasiv-agresiva -, precum si partiturile suculente pe care le da actorilor.

Actiunea se desfasoara intr-un timp scurt, in acelasi loc – un apartament, si se concentreaza pe dialogul la inceput politicos, pe urma tot mai dezinhibat si mai contondent dintre doua cupluri de parinti ai caror copii s-au caftit in parc.

Parintii copilului caruia i-au sarit doi dinti – Michael si Penelope Longstreet (Jodie Foster si John C. Reilly) sunt cei care ii invita pe parintii agresorului, Alan si Nancy Cowan (Christoph Waltz si Kate Winslet) la o discutie pe propriul teren.

La inceput umorile sunt tinute sub presul normelor sociale. Se discuta civilizat, se fac complimente, dar treptat franele incep sa se elibereze si frustrarile devin tot mai vizibile, toate cele patru personaje aratandu-ni-se pana la urma in lumina lor reala.

Dar poate nu asta e apogeul, ci perceptia personajelor unele fata de celelalte, punctul culminant al povestii fiind momentul cand intoleranta si lipsa de disponibilitate reala a oamenilor ii fac sa nu se mai inteleaga unii cu altii.

Conventiile sociale sunt relativ usor de desirat, iar cand acest lucru se intampla, se declanseaza carnajul – cu alte cuvinte, nimeni nu mai are mila. Povestea are totusi prea putina substanta pentru un lungmetraj, lucru care se vede cu atat mai mult cu cat scenariului ii lipseste un pic mai multa elasticitate si rigoare in amplificarea tensiunii.

Cand filmul se termina, ti se pare ca prea putine s-au intamplat in 79 de minute, chiar daca ai tras niste portii bune de ras.

Pe ecran, unitatea de spatiu trebuia compensata de alte elemente pentru ca spectatorul sa nu se plictiseasca. Atuul principal al filmului sunt cei patru actori care, fiind personalitati diferite, permit ca energia sa nu se piarda, cu atat mai mult cu cat campul de batalie se va extinde si sotii vor incep sa se intepe si intre ei.

Fiecare dintre cei patru actori are momentul lui de glorie, micul lui recital, dar din start/din text Kate Winslet si Jodie Foster au fost mai favorizate. Ele sunt si protagonistele unor scene de umor nebun – al caror miez il tin ascuns (pentru cine nu stie piesa) si trailerele filmului.

Chiar daca nu are amplitudinea interioara a unui film de interior gen „12 oameni furiosi”, „Carnage” e genul de productie intima care isi pune in valoare interpretii si care ii serveste regizorului ca mic exercitiu de manualitate intre doua productii mai complicate si mai costisitoare.

„Doamne… ce macel!”/”Carnage” – de Roman Polanski, cu: Kate Winslet, Jodie Foster, John C.Reilly, Christopher Waltz. Premiera romaneasca – 13 ianuarie 2012