VIDEO Cronica de film: "Poker", de Sergiu Nicolaescu – o troaca de laturi pe banii nostri, in capul nostru

Va intrebati ce mai cautati prin Romania? Daca vedeti cel mai recent film al lui Sergiu Nicolaescu, incepeti sa va faceti bagajele. Nu pentru ca e o „radiografie acida a societatii romanesti contemporane”, ci pentru ca e vulgar si imund ca societatea in care traim. Acest film finantat nu doar de CNC, dar si de TVR!, e o chintesenta a celor mai proaste clisee din filmele romanesti postdecembriste, dar mai ales din realitate. Cineast mereu pe valul regimurilor politice, Sergiu Nicolaescu da cu tifla tuturor – colegilor politicieni, cinefililor, „tinerilor regizori”, inclusiv celor care au facut revolutia. Un mare si triumfator „Hai, sictir!”

De vreo trei filme incoace, Sergiu Nicolaescu e tot mai autoreflexiv, citandu-si vechile succese cinematografice ori emitand profesiuni de credinta mai mult sau mai putin testamentare. Daca „Orient Express” era liric si comic prin monologurile cu pretentii metafizice la care ne supunea, iar „Supravietuitorul” un palid avatar al filmelor de actiune de altadata (vremurile se schimba, iar oamenii nu tin pasul intotdeauna), „Poker” e cel mai vulgar film realizat de cel mai popular cineast roman. Vulgar in toate sensurile cuvantului.

Realizat dupa scenariul lui Adrian Lustig, autorul piesei de teatru cu acelasi nume – un mare succes de casa al Teatrului de Comedie unde fusese montat de Alexandru Tocilescu -, „Poker”-ul lui Sergiu Nicolaescu are falsa acuitate politica din filmele lui Serban Marinescu, dar si ornamentele de nuditate feminina si obsesiile sexuale din filmele lui Mircea Muresan. Are, in plus, si influente vadite din tot mai grosolanele programe de comedie de la posturile TV.

Promovat ca o comedie – a doua din creatia nicolaesciana -, „Poker” nu are vreo legatura cu prima, „Nea Marin miliardar”. Vremurile s-au schimbat, cineastul a imbatranit, iar acum vrea sa demonstreze ca poate aduce public in sali. Si va aduce. „Poker” va fi un deliciu pentru cei deja spalati pe creier de televiziunile din Romania si de virusul care sterge orice urma de bun-simt si care, in cazurile usoare, ii face pe soferi sa-i claxoneze pe pietonii care nu fug ca dropiile pe verde, iar in cele mai grave le da marilor smecheri ai natiei nonsalanta de a nu-si mai ascunde marile manevre.

Vezi trailerul filmului Poker:

„Poker” nu e deloc o satira, nu e oglinda societatii bolnave in care traim, ci e creat si hranit de aceasta vulgaritate generala si menit ei – vulgaritate care se regaseste in film de la aparitiile lui Jojo goala-pusca sau pipaita de Valentin Teodosiu ori Horatiu Malaele, pana la vulgaritatea politica servita ca denuntare a coruptiei la nivel inalt. Daca Jojo fara haine nu e decat ceea ce este, politica vazuta de senatorul Sergiu Nicolaescu nu e „Toti oamenii presedintelui”, ci o mare manea prajita la gratarul din fata Senatului si aruncata plebei infometate de entertainment.

Cel mai vulgar e, insa, gestul in sine: Sergiu Nicolaescu a fost mereu un favorizat al regimurilor politice. Cand Lucian Pintilie, Mircea Saucan, Iulian Mihu, Alexandru Tatos si alti cineasti de talent fugeau din tara sau se imbolnaveau pentru ca nu erau lasati sa-si faca putinele filme, Sergiu Nicolaescu distra poporul cu productii de actiune si filme din epopeea nationala, ajutat de regim. Dupa ce a participat la o dubioasa revolutie, Nicolaescu a ramas tot pe val, iar libertatea i-a dat posibilitatea sa se exprime artistic in mod plenar (!) in productii pentru care a ramas respectat de popor, in contul reputatiei castigate in perioada comunista, desi suflul ii disparuse.

Dupa ce a participat la spalarea pe creier generala operata de comunisti, Sergiu Nicolaescu se plaseaza acum la senectute intr-un fel de „Ghepardul” ieftin. Resimte sfarsitul unei epoci si inceputul alteia, dar parca mai ales il incearca un fel de sila olimpiana fata de toti si de toate – si de coledzii de politica, si de cei cu care a facut revolutia (si care n-au avut norocul sa supravietuiasca), si de comunismul de care a profitat, si de pensionari, si de „tinerii regizori” (cu care se rafuieste pe ecran), pana si de CNC-ul care i-a finantat creatiile si pe care acum il ia la misto.

O piesa de teatru bulevardiera devine pe marele ecran un ghiveci respingator nu atat prin ce contine cat prin aroganta cu care isi trateaza publicul, coborandu-l la nivelul lui. Daca acest film nu le da oamenilor care au pastrat un minim respect de sine impresia ca lupta e pierduta si ca trebuie sa incerce sa traiasca in alta tara, minima reactie sanatoasa e sa alerge sa faca un dus, ca sa dea jos murdaria cu care au fost improscati de pe ecran.

„Poker” – de Sergiu Nicolaescu, scenariul Adrian Lustig, cu: Horatiu Malaele, Valentin Teodosiu, Vladimir Gaitan, Jojo, Jean Constantin, Mircea Diaconu, Alexandrina Halic, Vasile Muraru. Pe ecranele romanesti din 9 aprilie. Film interzis spectatorilor sub 15 ani.