Sari direct la conținut

VIDEO Prof. Univ. Dr. Șamotă Iosif: “În urmă cu 15-20 de ani, se știa că te operezi pentru 10 ani, o proteză ține 10 ani. De fapt, e poveste”

HotNews.ro
Iosif Samota, Foto: Hotnews
Iosif Samota, Foto: Hotnews

„Acum 15 – 20 de ani se spunea așa: «Stai, operează-te dupa 60 de ani, pentru că proteza ține doar 10-15 ani». Acest lucru nu mai este valabil. Eu am avut cel mai tânăr pacient o persoană de sex feminin, de 18 ani, cu șoldul luxat. Trebuia operată ca să meargă corect de-a lungul vieții, nu la 70 de ani”, spune Prof. Univ. Dr. Șamotă Iosif, medic primar ortoped la spitalul MedLife Brașov, într-un interviu pentru HotNews.ro, în care explică ce este protezarea articulară, când este indicată și ce așteptări au pacienții.

Ce este protezarea articulară?

Este o procedură medicală, în principal este chirurgicală, de înlocuire a unei articulații care nu mai are o funcție normală, cu un dispozitiv medical intern, o endoproteză, cunoscută în lume ca protezarea articulară. Procedura de protezare are în spate mulți ani de cercetare, iar protezele pe care le implantăm noi în spitalul MedlLife Brașov sunt proteze de calitate deosebită.

Când sunt indicate protezele articulare?

Protezarea articulară poate să fie indicată în mai multe situații. În majoritatea cazurilor, în epoca modernă în care trăim, când speranța de viață a crescut foarte mult, persoanele în vârstă pot ajunge în situații în care articulațiile mari – genunchi, șold, să le pună probleme mari sub aspectul suferinței fizice. Deci, este vorba de o alterare a articulației, o formă de reumatism grav, o artroza gravă, în care nu mai poți reveni la o situație funcțională acceptabilă cu medicație sau cu proceduri fizioterapice și atunci se recomandă înlocuirea șoldului cu acest dispozitiv.

Aceasta este cauza cea mai frecventă, dar există și alte recomandări post-traumatice, atunci când pacientul a suferit cu niște ani în urmă un traumatism sever la nivelul unei articulații, complicația cea mai frecventă și mai de temut este tocmai artroza articulară.

Totodată, pot să fie anumite situații ca urmare a unei patologii congenitale, la nivelul șoldului. Șoldurile care în copilărie nu au conformația anatomică standard sunt cu tendință spre o displazie de șold, o articulație mai instabilă. Acei pacienți pot ajunge mai repede la indicația de protezare la vârsta unui pensionar.

Mai pot fi indicate protezarile și pentru patologia tumorală.

Care sunt simptomele care îngrijorează pacienții?

În medicină, nu există o opoziție între specialități medicale și specialități chirurgicale, nu există o opoziție între reumatologi și ortopezi, este o completare. De exemplu, un pacient când vine la noi pentru o protezare articulară nu înseamnă că a întinerit ca la 20 de ani. El este evident în continuare pacient al cardiologilor, al bolilor de nutriție, al neurologului.

Pacientul are două mari simptome: durerea și dificultatea de a-și folosi membrul respectiv. Pentru noi, ca și indicație, este mai importantă a doua categorie. Durerile se tratează. Evident, dacă după o perioadă de tratament durerea nu cedează mulțumitor, ba, din contră, se agravează, devine unul dintre criteriile pe baza căruia se indică protezarea. În general, indicăm protezarea când există o deficiență funcțională. De exemplu, pacientul nu mai poate să îndoaie bine genunchiul, sau nu mai poate să obțină poziția verticală, îl obligă șoldul să meargă aplecat, nu mai are o rotație externă a piciorului și atunci mersul devine dificil.

Ce trebuie să știe pacienții în legătură cu protezarea articulară?

Pacienții vor să știe dacă îi mai doare și dacă vor merge mai bine. Pacientul trebuie să fie corect și complet informat, trebuie să știe ce se propune, cum se realizează, care este perioada post-operatorie, perioada de îngrijire.

Nu pleacă toate durerile, evident, pleacă doar durerile generate de deteriorarea articulației. Majoritatea pacienților, 9 din 10, percep ca și cum au plecat toate durerile, pentru că durerea este așa de mare pre-operator, iar post-operator se simt extraordinar. Mai rămân dureri de spate, de genunchi, de mușchi, de tendoane, specifice vârstei.

Realizarea cea mai mare a acestui tip de intervenție este că redă mișcarea amplă și normală a articulației respective. Pacientul are posibilitatea să își miște normal articulațiile, progresiv își corectează poziția de mers, progresiv îi crește forța musculară, mușchii rigizi devin mai elastici și este mai bine.

Cum decurge recuperarea după o protezare articulară? La câtă mobilitate se pot aștepta pacienții?

Pentru pacient, cel mai important, visul pentru care a venit să se opereze este să fie bine în post-operator și ca să fie bine, îi explicăm pacientului că recuperarea face parte din tratament. Nu înseamnă că dacă noi am pus bisturiul și am făcut ceva, gata, a doua zi poți să joci fotbal. Pacientul primește indicații și o schemă de control. Schema uzuală este de control la 2 săptămâni de la operație, când se suprimă firele de sutură, la o lună, la trei, la șase și apoi primii cinci ani, anual. În fiecare etapă primește altă sarcină. În primele zile după operație, în perioada de spitalizare, avem un profesor CFM care îi învață cum să meargă corect. Pacientul reînvață să meargă cu cadrul, să deschidă ușa, să iasă pe hol, să urce, să coboare scările. Când vine la control la două săptămâni, o lună, urmărim ce a învățat, cum a executat și, când este cazul, îl trimitem și la recuperare.

Contează foarte mult și atitudinea pacientului. Sunt pacienți care recuperează în 2 luni cât alții în 4. Pacienții mai optimiști întotdeauna se recuperează mai repede, una este să vezi ce ai realizat în ultima săptămână și alta e să te gândești la ce trebuie să realizezi în următoarele 4 săptămâni.

Care este durata de viață a unei proteze?

În urmă cu 15-20 de ani, se știa că te operezi pentru 10 ani, o proteză ține 10 ani. De fapt, e poveste. Suedezii sunt primii în Europa care au facut un registru de protezări și au ținut o evidență la absolut tot ce s-a operat și au raportat că primele proteze au rezistat, în medie, nu 10 ani cât s-a presupus, ci 18, și noi deja suntem la a 4-a generație. Practic, proteza e pentru toată viața, asta nu înseamnă că niciun pacient nu va avea nicio problemă. ”Dușmanul protezei” poate să fie o persoană extrem de sedentară și atunci sigur oasele sunt slăbite. O infecție în alte organe poate genera și o infecție la nivelul protezei, deci, sunt niște criterii. Acum 15-20 de ani se spunea așa: ”Stai, operează-te dupa 60 de ani, pentru că proteza ține doar 10-15 ani!”. Acest lucru nu mai este valabil. Eu am avut cel mai tânăr pacient o persoană de sex feminin, de 18 ani, cu șoldul luxat. Trebuia operată ca să meargă corect de-a lungul vieții, nu la 70 de ani.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro