VIDEO Reportaj. O incusiune in tinutul stapanilor de sclavi din Berevoiesti. Satul in care cetatenii tac complice 

Hotnews va prezinta o incursiune in comuna Berevoiesti din judetul Arges, unde primarul pare sa fi descoperit uimit sclavia la el in comuna abia in anul 2016, dupa o descindere in forta a DIICOT, la care au participat circa 400 de politisti insotiti de caini de urmarire. Politistii au eliberat miercuri 3 adulti si doi copii, dar pe lista victimelor sunt circa 70 de oameni. „Stapanii” ii tineau in lanturi si ii obligau sa munceasca in gospodarii si la taiat lemne in padure, potrivit procurorilor. Potrivit procurorilor, stapanii din Berevoiesti isi tratau victimele ca pe niste robi, ii bateau cu biciul, ii schingiuiau si ii hraneau numai cu resturi.

Doar cativa localnici sunt dispusi sa vorbeasca despre ceea ce s-a intamplat in comuna lor ani la randul. Unul dintre cei care refuza categoric orice fel de discutie cu presa este chiar seful de post, cel care ar fi trebuit sa vegheze la respectarea legii.

• Gheorghe

Autogara din Campulung nu are nimic special. Arata precum majoritatea autogarilor din Romania, este insalubra. La distanta de 5 scaune, in dreptul microbuzului care urmeaza sa plece in 30 de minute spre Stalpeni, sta un rom pe la vreo 50 de ani si o burta mare, imbracat intr-o camasa albastra, deschiata cat sa se aeriseasca bine pieptul. In rest, poarta o pereche de pantofi negri si niste pantaloni de stofa. Este Gheorghe, soferul care conduce microbuzul spre Berevoiesti, comuna din Romania, unde sclavia a fost eradicata abia miercuri.

Gheorghe pare un personaj popular. Se are bine cu mai toti calatorii iar in timpul petrecut in apropierea lui, doi soferi au venit sa-i ceara sfaturi in legatura cu nu stiu ce probleme. Intr-o pauza de vorba si imbratisari cu calatoarele, Gheorghe este surprins intr-un moment de contemplare de un batran, cu ochii bulbucati si piela atarnand de oase. Cu degetul aratatorl tremurand, batranul ii arata revoltat prima pagina a unui ziar. “Ce au facut ma astia? Asa e?”, spune consternat batranul. “Pai, pe Neamtu’ nu tot ei l-au omorat, ma? Si era sofer bun, am lucrat doi ani cu el la tigani pe tractor. Pe mine n-au vrut sa ma bata, cand am fost sa le cer banii? Pe 25 decembrie, m-au dat afara din curte. Imi venea sa-i bat cu levierul.”, raspunde Gheorghe cumva neimpresionat. Pare sa stie si cum au aflat politistii ca in comuna sunt sclavi in lanturi. “Cand au venit acu’ trei luni pentru curent si lemne, atunci au montat emitatoare. Acu’ si-au schimbat si astia tehnica, sunt asa de mici emitatoarele ca nici nu le da astora prin cap la asa ceva?”

Incerc sa intru cu Gheorghel in vorba, dar se cam codeste. Priveste circumspect in jur si raspunde scurt. In microbuz, inainte de plecare, ma roaga sa-i fac un mic serviciu . “Da si mata biletu’ asta mai departe pan’ la baiatu’ ala alb din spate.” – asa a ajuns la mine biletul, din mana in mana, cu mici pauze in care ceilalti calatori se uitau contemplativ la bucata de hartie. Dupa vreo trei sferturi de ora si zeci de opriri, ajung in comuna Berevoiesti, formata cel putin teoretic din patru sate. Practic, se disting doar doua: Berevoiesti si Gamacesti, resedinta tuturor romilor din comuna.

• Satul idilic

Berevoiestiul, fara Gamacesti, pare o localitate in care multi tineri prinsi de curentul eco si satui de viata urbana si-ar dori sa traiasca pana la adanci batraneti. Satul este flancat de munti verzi si traversat de un rau limpede, care mai racoreste canicula de afara. Strazile principale sunt asfaltate. Nici urma de gunoaie, toate sunt aruncate in tomberoanele pe care le intalnesti la tot pasul. In centru, langa primarie, gasesti un bar, un magazin mixt destul de bine aprovizionat, de la haine la mezeluri. Peste drum de primarie, la cativa metri pe o ulita – ce-i drept neasfaltata, gasesti si un magazin cu materiale de constructie iar daca mai mergi un pic ajungi la stadionul din comuna, aflat la mica distanta de o scoala.

• Toate drumurile duc la primarie

Prima oprire in comuna a fost la primarie, unde speram sa dau de Florin Proca, actual primar, fost coleg de partid cu Gabriel Oprea si, mai nou, cu Traian Basescu, dupa proaspata fuziune a UNPR-ului cu Miscarea Populara. Proca a fost ales primar in 2012, la varsta 25 de ani. De meserie este politist, insa nu a profesat decat un an la IPJ Arges, potrivit CV-ului de pe site-ul primariei. A terminat Facultatea de Drept Juridic si Administrativ si este masterand al Academiei de Politie “Alexandru Ioan Cuza”.

Florin este fiul fostului primar din comuna, Fanel Proca, si nepotul fostului politist Traian Proca, varul tatalui, condamnat in Dosarul Permiselor. Tatal si unchiul au fost amandoi trimisi in judecata in 2013 intr-un dosar instrumentat de DNA privind deturnarea de fonduri europene, conform Adevarul. Pe scurt, unchiul ar fi incasat bani europeni pentru o suprafata de pasune mai mare decat cea pe care o folosea in realitate. In schimb, in actele semnate de tatal Fanel Proca totul era asa cum spunea unchiul. Procesul inca nu s-a incheiat, insa un ziar local consemneaza eforturile facute de fostul primar din Berevoiesti pentru a scapa basma curata. Ar fi declarat la DNA ca nu avea discernamant cand a semnat in fals pentru pasunea varului.

Actualul primar din Berevoiesti pare cel mai cinstit membru al familiei sale. Fratele sau a fost si el audiat in trecut intr-un dosar privind taierea ilegala de arbori, potrivit Mediafax. Familia sa se ocupa din 2000 sau 2004-2005 de exploatarea materialului lemnos, mi-a marturisit primarul indecis in privinta perioadei, dupa ce, intr-un final, am reusit sa-i dau de urma.

• In tinutul stapanilor

L-am gasit in satul de romi, in Gamacesti, unde umbla dupa jurnalisti si niste doamne care realizau anchete sociale la familiile romilor ridicati cu tot cu copii de DIICOT. Copiii au ajuns la asistenta sociala din Pitesti, potrivit primarului, iar ancheta ar urma sa stabilieasca daca rudele lor ii pot intretine. I-am gasit pe anchetatori in inspectie la o vila si in vreo 10 minute s-au mutat la alta. Am ajuns in comunitatea roma cu masina unui coleg jurnalist, intalnit la primarie, unde se strangeau cam toti nou-venitii. La cateva case de intrarea in Gamacesti, ne oprim sa vorbim cu oamenii si ne lovim de urmatoarele raspunsuri “Nu stiu”, “Chiar nu stiu”, “Aseara i-am vazut la televizor (pe sclavi – n.r.)”. Ne urcam in masina si ne continuam drumul prin tiganie. Urbanistic vorbind Gamacestiul nu arata foarte diferit fata de unele cartiere periferice din Capitala. La cateva case saracacioase, aparent construite din chirpici, rasare cate o constructie monumentale zugravita in culori tipatoare.

Dupa inca cateva refuzuri de a dialoga despre cazul sclavilor tinuti in lanturi, reusesc sa-i gasesc pe primar, asistentii sociali veniti in ancheta si pe Robi, singurul tigan care a acceptat sa vorbeasca cu noi. Nu a vrut sa ne spuna numele sau, insa asa-l strigau cunoastintele lui: Robi. Ce ne-a spus puteti vedea in inregistrarea video de mai jos.

La intoarcerea in Berevoiesti ne oprim la sectia de politie, unde politistii stateau de vorba langa masinii. Imediat ce am coborat din masina, au urcat in ale lor si dusi au fost. Nici buna ziua nu am apucat sa spunem. A fost momentul in care m-am despartit de colegul meu si m-am intors la primarie.

Intentionam sa vorbesc inca o data cu primarul Proca; poate, cine stie, ma lamureste cum de in comuna lui sclavia inca era la moda in 2016, iar el nu stia nimic. Nu m-a lamurit, insa mi-a aratat o sesizare din 2015 adresata politiei din sat in care semnala ca unii copii din Gamacesti sunt folositi la activitati neadecvate varstei lor.

Cand il intreb din ce traiesc romii din comuna, ofteaza. Este constient ca o sa repete aceeasi poezie spusa tuturor jurnalistilor:“Traiesc din bisnita de material lemnos. Cumpara material lemnos cu un pret si il vand cu alt pret in zona de sud a Romaniei, in Craiova, Teleorman, Giurgiu. Nu-l cumpara doar din Berevoiesti, ci si din comunele limitrofe si din comunele din judetul Arges. Cumpara cu acte legale.” Imi mai spune ca el stie ca tiganii din comunitatea pe care o pastoreste au fost plecati in strainatate la vandut ziare.

Il intreb si de vile: “Ati vazut vile, dar ati vazut si multe locuri in care traiesc amarati. Cei care au vile le-au facut din vanzarea de material lemnos (…) 40-50% au ajutoare sociale, restul traiesc din bisnita” Cand vine vorba de afacerile familiei sale cu lemn, se apropie de masa si imi zice ca asta este un “subiect de CanCan”. La finalul discutiei este de acord sa ma puna in contact cu seful de post si imi da numarul lui de telefon.

Il sun pe domnul Toma – nu stiu daca este nume sau prenume, nici primarul nu stia – ma prezint si ii spun ca as dori sa discut cu dumnealui cateva minute despre situatia din comuna.“Pentru detalii va puteti adresa purtatorului de cuvant IPJ Arges.”. Insist. “Nu va mai repet, va spun o zi buna si va inchid telefonul”

• Vecinii stapanilor

Ezitarea sefului de post in a sta de vorba cu jurnalistii ma intriga. Incerc sa aflu de la oamenii din Berevoiesti, in partea aceea idilica a comunei, si o doamna e de acord sa vorbeasca cu mine, dar fara sa o filmez pentru ca “aici nu este un sat in care sa poti vorbi asa…vrute si nevrute”.

“Aici postul de politie este doar de design. Vin cand vor. Aici daca te omoara cineva, nu stie nici dracu’ de tine. Asta este comuna Berevoiesti. “, imi spune doamna. “Haideti domne! Promiteti ca nu ne filmati? (…) Eu cred ca stia absolut (primarul – n.r.). Sunt constienta de lucrul acesta. Si primarul si politia stiau tot ce misca. Pai, daca oamenii aia au murit si i-au ingropat?! Mie daca-mi moare mama sau tata, imi trebuie sapte sute de mii de acte ca sa ma duc sa-l ingrop. Pe ei i-au ingropat fara nici un act. Eu daca fur ceva, la mine vine maine si ma ia, dar pe altul care relatii nu-l ia nici dracu. “, sustine femeia.

Deja s-a facut amiaza iar oamenii au inceput sa intre in casa. Un domn, care venea de la camp pe bicicleta, opreste cinci minute, la umbra unui copac, fiind dispus sa vorbeasca cu mine. Il intreb cum de nu a aflat nimeni pana acum de ororile din Gamacesti si imi raspunde usor rastit, ca si cum raspunsul ar fi evident iar el isi raceste gura degeaba cu mine.

“Se stia, cum sa nu se stie? Nu vedeau ca-i tin acolo?” Are alta teorie in privinta politisitlor. “Pai, daca alora de la politie le-a fost frica sa se bage acolo, ca-i taie cu topoarele. Aici sunt cei mai periculosi tigani. Nu a putut sa intre nimeni. Au fost niste jandarmi pentru furt de curenti si tiganii au sarit toti la bataie.”

• Ghinion

Dupa alte cateva discutii cu satenii in care mi-au povestit ce au vazut la televizor, opresc la un bar, unde vad ca mai multi sateni stateau la taclale si o sticla de bere. Ma bag in vorba si discutam vrute si nevrute. Unul dintre ei este dispus sa imi povesteasca cum si-a batut nepotul pe santier. “Mai lucram si eu asa sa castig si eu un banisor pe santier. Va spun dvs acum, am pensie patru milioane…Nu-ti ajung patru milioane. Te duci sa mai castigi un ban, dar daca nu poti sa te intelegi cu nepoti…Mi-a sarit gargaunii pe ei. Cand i-am dat una la nepotu’ ala, l-am aruncat in sus ca pe minge. Pai, firar ma-ta a dracu’ sa fie! Hai ma…Cat sa mai sufar eu aici in firma asta? Pai, du-te dracu! P**** ma-tii! “

Dupa ce le ascult povestile si alte necazuri traite pe santier, intreb daca au auzit ce s-a intamplat in comunitatea de romi si primesc urmatoarul raspuns “Nici in filme nu a fost asa ceva. In cel mai al dracu’ film ca aici n-a fost.” Crezand ca ne-am mai imprietenit, le spun “hai domne, da’ cum de nu stia primarul de ce se intampla”. Replica lor a fost scurta: “asta e”. Doi se ridica de la masa fara sa spuna nimic, iar altul, ceva mai vorbaret pana acum, se face ca vorbeste cu patroana barului “Tanti Didino! Duc gunoiul ala?” si pleaca si el.

Pe drumul spre zona in care opresc microbuzele care circula spre Campulung ma intalnesc cu una dintre femeile cu care discutasem deja. O salut si ii spun ca sper ca situatia sa se rezolve si sa nu mai auzim de astfel de orori in satele din Romania.“Sperati domne! Asta e: speranta moare ultima!”