Viitorul televiziunii (traditionale si online) – continut versus mediu de distributie

Am ramas dator, dupa RoNewMedia, cu un articol despre continutul video online si viitorul televiziunii. De ce le-am legat? Pentru ca, undeva in viitor, cele doua se intrepatrund. Traim, totusi, intr-o perioada in care internetul este mai ieftin decit un abonament la cablu, in care se pune un tot mai pronuntat accent pe digitalizare si in care producem tot mai mult continut video. La care adaugam tehnologia tot mai diversa ce ne ofera acces la atitea milioane de ore de inregistrari, scrie Alex Mihaileanu pe blogul Subiectiv.ro.

A durat ceva mai mult pina sa scriu articolul asta pentru ca am asteptat sa-mi fac o parere despre Apple TV-ul pe care inca-l mai am, pentru citeva zile, in casa. Ce legatura are cu televiziunea in afara de abrevierea din nume? Pai, are, pentru ca viitorul televiziunii este intr-un setbox precum Apple TV. Sau, de ce nu?, intr-un televizor ce incorporeaza capabilitatile unui AppleTV. Si aici, desigur, pot aminti de Samsung Smart TV. Diferenta dintre cele doua, totusi, tine de uzabilitate si de features.

Televiziunea online de pe televizor

O sa incerc sa rezum ideea televiziunii online intr-o singura idee: viitorul este intr-o singura telecomanda. Am, acasa, in momentul de fata, trei telecomenzi: pe cea de la TV, pe care-o folosesc, in 99% din timp, pentru volum, in 1% din timp pentru input (schimbat intre AV1 – setboxul RDS – si HDMI1 – Apple TV – sau USB), telecomanda de la Humax-ul de la RDS, receiver de digital care mi-a fost bagat pe git, ca altfel n-as fi putut sa ma uit la HBO, si telecomanda de la Apple TV. E destul de complicat cu doua, ca aproape tot timpul trebuie sa cauti pe sub canapea o telecomanda – de obicei, fix pe cea care-ti trebuie.

In general, gindirea omului, in raport cu tehnologia, este urmatoarea: un gadget trebuie sa aiba cit mai multe functii si trebuie sa fie cit mai usor de folosit. De regula, aici vorbim despre o contradictie. Nu poti sa ai maximum de features si maximum de uzabilitate in acelasi timp. Ma uitam la Samsung Smart TV, e tot ceea ce-ti poti dori de la un televizor: motion control, game center, aplicatii, browser, webcam, se conecteaza la wireless. Daca-i instalezi aplicatia potrivita, calca si-ti si gateste italieneasca. Doar ca, in 95% din timp, televizorul ala va fi folosit pe post de … televizor: sa te uiti la stiri, la filme etc.

Si aici intervine Apple TV, care nu face de mincare insa iti ofera ceea ce ar trebui sa ofere un televizor: continut video. Daca Apple va lansa vreodata un iTV, cu siguranta va fi un televizor care va face ceea ce stie sa faca Apple TV, la care vor adauga si functia fireasca de televizor – de preluare a semnalului de pe cablu. Sau, in functie de piata targetata, va avea o aplicatie de „Cablu T”, pe care s-o folosesti in acelasi mod in care e folosit, in momentul de fata, receiverul de semnal digital.

Problema obisnuintei de consum

Televiziunea online, asa cum ne-o imaginam noi, in momentul de fata, este definita de un player video pe un site, ce ruleaza un program de emisiuni, clipuri, live-uri, in functie de un playlist prestabilit. Doar ca asta e o utopie. Diferenta dintre televizor si calculator este ca primul e caracterizat prin cuvinte cheie precum comoditate, relaxare, timp liber, pe cind calculatorul este asociat, de cele mai multe ori, cu lucru sau cu browsing. Nu va sta nimeni sa se uite in playerul unui site – ceea ce inseamna ca ideea de vinzare a unor spoturi publicitare video pica – atunci cind are atitea altele de facut.

Televiziunea ramine, astfel, pentru televizor. Nici macar pentru tablete, care se definesc prin aceeasi comoditate, dar si prin utilitate, distractie si, cel mai important, mobilitate. Or, daca esti acasa si vrei sa urmaresti ceva pe tableta, nu va fi o televiziune, ci un clip de pe YouTube sau Vimeo, poate, cel mult, un film. Si totusi, tableta are un ecran prea mic pentru a-l folosi pentru un film pe care, la fel de bine, poti sa-l vezi pe un ecran decent. Video pe telefon sau tableta este pentru mijloacele de transport in comun, cind ai un strop de timp liber in care sa-ti vezi episoadele preferate.

Problema drepturilor de retransmisie online

Pe principiul „iarna nu-i ca vara”, televiziunea online nu va fi definita prin „televiziune care emite exclusiv online”, ci „mediu de distributie a programelor TV”. Pentru ca acolo e viitorul. Aplicatii precum Seenow sau medii de distributie precum Voyo, proaspat intrat pe Smart TV-urile Samsung, vor fi noile companii de cablu. Daca Voyo.ro pune accent, in principal, pe programele trustului si pe continut video pe care-l vinde pe modelul Netflix (abonament lunar pentru all-you-can-watch, dar si pay-per-view), Seenow are o optiune de „cablu TV.” Pune la dispozitie 26 de posturi pe care le poti urmari si prin aplicatia de mobil sau tableta, si pe calculator, contra 1,59 euro lunar.

Problema e ca din lista respectiva lipsesc posturile esentiale, precum ProTV sau Antena 1. De ce? Pentru ca posturile respective nu au drepturi de distributie online pentru mare parte din continutul difuzat. De exemplu, cine urmareste live, online, posturile respective, remarca, uneori, ca in loc de program, e un blank – ecran negru. De regula, in timpul difuzarii unor filme. Prin urmare, un serviciu de „cablu online” precum cel al Seenow nu poate prelua un post TV fara drepturi de distributie. De aceea, nici nu exista alte servicii de „cablu online” in afara de Dolce Interactiv, al Romtelecom, ce functioneaza mai degraba in regim de IPTV cu circuit inchis (ceea ce-l clasifica, dac-am priceput eu bine, in categoria serviciilor de cablu, cita vreme e disponibil doar pe IP-urile providerului).

Citeste si comenteaza pe Subiectiv.ro