ANAF a publicat procedura de înregistrare fiscală, din oficiu sau la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale, a unui contribuabil care nu şi-a îndeplinit obligaţia de înregistrare fiscală.

Practic, orice persoană fizică sau juridică care desfășoară activități economice trebuie, potrivit Codului fiscal și Codului de procedură fiscală, să se înregistreze la ANAF – adică să obțină un cod de identificare fiscală (CIF) sau un CUI (cod unic de înregistrare, pentru firme).

Dacă nu o face, înseamnă că există activitate economică reală (venituri, livrări, servicii), dar nu este declarată și nu este fiscalizată. Practic, e „în afara sistemului”.

De exemplu:

• Cineva care vinde constant haine, flori, produse cosmetice pe internet sau la târguri fără să fie înregistrat fiscal. Deși venitul e recurent și comercial, el nu apare nicăieri în evidențele ANAF.

• Firme „fantomă” care operează fără să se înregistreze legal. Exemplu: o companie care emite facturi printr-o entitate neînregistrată sau care are activitate reală dar nu și-a depus actele la Registrul Comerțului. Aceste cazuri sunt adesea parte din lanțuri de fraudă cu TVA (facturi fictive, „carusel”).

• Persoane fizice străine sau companii din alte state care prestează servicii în România fără înregistrare fiscală locală. Ex: o firmă IT din afara UE care oferă servicii în România (abonamente, consultanță etc.) fără să se înregistreze la ANAF pentru TVA. Obligația există conform regulilor UE (locul prestării e România).

• Proprietari care închiriază locuințe fără să declare contractele la ANAF. Obligația legală este clară (înregistrarea contractului în termen de 30 de zile).

Mulți aleg să nu o facă, pentru a evita plata impozitului pe chirie (10%) și contribuția la sănătate (CASS, dacă depășește plafonul).

• Liber-profesioniști sau influenceri care obțin venituri din colaborări, dar nu au formă fiscală. Ex: venituri din reclame online, sponsorizări, consultanță, design etc. Mulți cred eronat că plățile prin platforme externe (PayPal, Revolut, Stripe) scapă de fiscalizare.

În principiu, autoritatea fiscală, fie din proprie inițiativă, fie la cererea altei autorități, când identifică un contribuabil ce nu s-a înregistrat fiscal, chiar dacă avea această obligație, îl notifică privind obligația înregistrării fiscale.

De aici pot apărea mai multe situații:
a) Contribuabilul își îndeplinește obligația de înregistrare fiscală;

b) Contribuabilul nu răspunde la notificare, caz în care este renotificat și invitat la autoritatea fiscală competentă;

c) Contribuabilul nu răspunde la nicio solicitare a autorității fiscale, caz în care se realizează înregistrarea fiscală din oficiu și, de aici, celelalte consecințe corelative, cum ar fi stabilirea debitelor din oficiu și proceduri de executare silită.

În acest sens, ANAF a aprobat modelul şi conţinutul mai multor formulare, cum ar fi:

• „Referat privind solicitarea de înregistrare fiscală, din oficiu”;

• „Notificare privind înregistrarea fiscală, din oficiu/la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale”;

• Invitaţie privind exercitarea dreptului de a fi ascultat, în cazul neprezentării la primul termen stabilit de organul fiscal în vederea audierii”;

• „Referat privind măsurile propuse ca urmare a derulării procedurii de înregistrare fiscală, din oficiu/la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale”;

• „Decizie privind înregistrarea fiscală, din oficiu/la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale”;

• „Înştiinţare privind încetarea procedurii de înregistrare fiscală, din oficiu/la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale”.