Viscri, satul care s-a organizat ca gunoiul să nu mai ajungă pe câmp: de la 15 la 75 de voluntari

În Viscri, satul-monument UNESCO din județul Brașov, localnicii fac „curățenia de primăvară” pe dealuri încă din anii 1990. An de an, totuși, găseau frigidere și canapele pe câmp, pentru că gunoiul mare nu avea unde să meargă. Acum, Viscri are un centru de colectare unde localnicii își pot duce gratuit gunoiul mare. A fost amenajat printr-un proiect al Fundației Alba Eglesia, finanțat prin Raiffeisen Comunități, programul prin care Raiffeisen Bank România și Asociația pentru Relații Comunitare (ARC) sprijină inițiative construite împreună cu oamenii din comunități. În martie 2026, la curățenie au venit mai mult de 75 de voluntari din sat, când în primii ani veneau în jur de 15. Din acest an, tot mai mulți localnici compostează în curte. 

***

Fundația Alba Eglesia a fost înființată în 1996 de un grup de localnici din Viscri care și-au pus o întrebare simplă: ce nevoi are comunitatea? Răspunsurile au venit pe rând: reabilitarea școlii din donații în anii 1990, când încă nu existau fonduri europene, un centru educațional pentru susținerea copiilor din sat, o curățenie a satului în fiecare primăvară.

„Când m-am mutat în Viscri, acum câțiva ani, am observat ca oamenii sar în ajutor ori de câte ori este nevoie. Când e ceva de făcut pentru sat, se adună, se sfătuiesc și fiecare pune umărul cu ce poate. Fundația e doar locul în care satul își pune ideile cap la cap și își găsește partenerii de care are nevoie. Proiectul acesta n-a fost doar al nostru, a fost al tuturor celor care locuiesc în Viscri”, spune Octavian Angheluș, președintele Fundației Alba Eglesia. 

Carte poștală, cu gunoaie pe dealuri

Satul arată ca o carte poștală: biserica fortificată săsească e în patrimoniul UNESCO, ulița principală nu e asfaltată, iar Regele Charles al III-lea al Angliei are aici o casă. În văile mai dosite din jurul satului, peisajul era însă altul. La curățeniile de primăvară, sătenii voluntari scoteau din tufișuri în fiecare an o sumedenie de gunoaie: o roabă ruginită aruncată într-un pârâu, sârmă, resturi de canapele, câte un televizor. Efectul curățeniei ținea cam o lună-două, apoi gunoaiele reapăreau. Nu exista niciun loc unde un om să ducă deșeurile mai mari, precum frigidere sau canapele vechi.

Așa s-a născut proiectul „Viscri – un sat mai sustenabil prin reciclare și compostare”, una dintre cele 13 inițiative finanțate în ediția a 14-a a programului Raiffeisen Comunități. Ideea centrală a fost ca oamenii să aibă unde să ducă gunoiul care nu e potrivit pentru pubelele casnice: un loc care e deschis tot timpul anului, 24 din 24 de ore, în proximitatea tuturor, și în care e chiar mai ușor să duci gunoiul decât să-l arunci pe câmp.

„Lipsa infrastructurii nu va mai fi un motiv”

Prin proiect a fost amenajat un centru de colectare: o platformă betonată de aport voluntar, unde oamenii pot duce gratuit orice, de la saci cu materiale plastice la frigidere și canapele vechi. Centrul de colectare se află lângă parcarea satului și e deschis non-stop. Pentru gunoaiele de pe dealuri, unde ATV-urile nu au voie, fundația a cumpărat un vehicul utilitar electric. Înainte de achiziție, echipa a mers în fața comunității să explice că acesta va fi folosit strict pentru gunoaiele din zonele greu accesibile de pe dealuri.

Au urmat zece compostoare mari, care au mers acolo unde se produc cele mai multe resturi: la pensiunile și localurile din sat. Pentru gospodăriile individuale, echipa a arătat cum se face un compostor din materiale din curte.

Din Suedia, pe ritmul satului

Proiectul a fost coordonat de Lia Stoica, care l-a preluat în august 2025, imediat după câștigarea finanțării. Educatoare de profesie, a trăit 11 ani în Suedia, iar după întoarcerea în țară, în 2021, s-a orientat spre educația nonformală. Prin munca ei de la Brașov a ajuns în comuna Bunești, unde a găsit un sat obișnuit să-și caute singur parteneri pentru ce are de făcut.

Lia mai trecuse prin proiecte care se reduceau la bifat activități din rapoarte standard și era pregătita pentru ceva similar la Viscri. Se gândea că se vor strânge niște bani, se vor face niște poze și va merge mai departe. N-a fost așa. „A fost senzațional, real. Rezultatele au fost mult peste ce ne-am așteptat,” recunoaște ea.Primul lucru pe care l-a învățat de la sat a fost calendarul. Planul de pe hârtie nu ținuse cont de ritmul satului: „Cheamă tu oameni la atelier în weekend, când au de pregătit ogorul, de strâns ultimele legume, de pregătit pentru iarnă. Nu-ți vine nimeni”, explică Lia. După primele două luni de proiect a urmat o pauză de trei: recolta la câmp, închiderea sezonului turistic, apoi sărbătorile. Atelierele s-au mutat primăvara, înainte să înceapă din nou sezonul agricol și cel turistic. Proiectul s-a așezat după ritmul satului, nu invers.

A doua lecție a fost mai greu de văzut. Viscri e un sat turistic, dar doar o parte dintre localnici lucrează în pensiuni sau în restaurante, iar pentru ceilalți un sat mai curat nu înseamnă automat un câștig. Unii se întrebau: „Și dacă facem curat, dacă vine mai mult turism, mie ce-mi iese?”, povestește Lia. „Eu m-am dus entuziastă, «va fi atât de frumos», și unii oameni nu erau interesați direct de ce povești le spuneam eu.” Întrebarea era corectă, iar proiectul a trebuit să-i răspundă: cu factura mai mică și cu un loc gratuit pentru gunoiul mare.

Socoteala gospodarului

O parte din răspuns a venit de la ateliere. Mulți oameni au venit dintr-un motiv foarte practic: să plătească mai puțin. Pentru că gunoiul se plătește la kilogram, Erwan Joliff, expertul de mediu al proiectului, le-a arătat cum își pot micșora factura. Plasticul se pune separat. Frigiderul vechi se duce la centrul de colectare în loc să ajungă la gunoi. Reciclabilele se duc la centrele care plătesc pentru ele.

Celorlalți, Erwan le-a vorbit despre apă și animale, cu un ușor accent franțuzesc. „Dacă aveți un râuleț în fața casei și aruncați gunoiul în el, apa îl duce câțiva metri și se oprește. Se poluează apa din care beau vacile. Pe câmp, animalele pot înghiți sfoara de plastic cu care sunt legați baloții”, le explica el.

Pentru cei mici, lecțiile au fost cât se poate de practice. Copiii au învățat să facă hârtie reciclată, iar adolescenții au văzut, la un atelier de reciclare a plasticului, cum deșeurile pot deveni obiecte noi.

În total, în cele 11 luni de proiect, aproximativ 40 de localnici au trecut prin sesiunile de informare, cursurile și atelierele despre reciclare și compostare, iar 25 de copii au participat la activități educaționale despre protecția mediului. Pentru cei care n-au ajuns la ateliere, echipa a lăsat pliante în fiecare casă, dar și la cafenea, la restaurant și la pensiuni. 

Ziua în care a ieșit multă lume la curățenie

Pe lângă cei 75 de săteni – mai mulți ca la oricare curățenie de până atunci – în ziua curățeniei, câțiva turiști care aflaseră de acțiune cu o seară înainte au luat mănuși și saci și au pornit alături de localnici. Oamenii smulgeau din pământ sforile albastre rămase de la baloți, iar echipele au curățat, ca în toate acțiunile de ecologizare din proiect, nu doar ulițele, ci și traseele din jurul comunei. Au ieșit împreună oameni născuți în sat și oameni care s-au mutat aici în ultimii ani, vecini care altfel se văd doar la poartă.

La evaluarea de final, pentru mulți localnici cel mai important a fost că au lucrat împreună.

„Curățenie facem an de an, dar tot mereu mai găsim gunoaie pe câmp. Ce lipsea era un loc unde să duci un televizor sau ce se adună la o curățenie mai mare. Acum îl avem, și atunci n-are rost să le mai duci la rampă. Cu compostul, ce să zic, grămadă de gunoi de grajd am avut toată viața în spatele curții. Dar am văzut cum să pui și resturile de la bucătărie și cenușa din sobă la un loc. Ei au învățat de la noi cum merg treburile la sat, noi de la ei câte ceva nou”, spune Gheorghiță Vasilache, fermier din Viscri.

„Dar ce, ești nebun?” Du-l la centrul de colectare!

Schimbarea a rămas și după ce s-au strâns sacii. Când au văzut că au unde să ducă gunoiul și că nu îi costă nimic, oamenii au început să sune: „Am și eu o canapea, am și eu un dulap vechi. Pot să-l duc la centrul de colectare?” Apoi s-a schimbat și felul în care vorbeau între ei: „Dar ce, ești nebun? Să te mai duci să arunci pe câmp? Du-l la centrul de colectare.”

Fiecare a pus ce avea: fundația proiectul și finanțarea, oamenii munca, primăria ridicarea gunoiului. La solicitarea viceprimarului comunei Bunești, operatorul de salubritate ridică deșeurile și de la platformă. Oamenii din sat plătesc oricum la primărie pentru ridicarea gunoiului, așa că nu e niciun cost în plus pentru nimeni, dar sunt beneficii pentru toți.

Ideea a ajuns deja și în celelalte sate ale comunei. În Bunești, Criț, Meșendorf și Roadeș au fost amplasate, la inițiativa viceprimarului, pubele în care localnicii pot aduce deșeurile voluminoase. Tot el a propus ca, după exemplul de la Viscri, curățenia de primăvară să se facă și în celelalte sate. „Genul ăsta de proiecte funcționează mult mai bine cu sprijinul administrației locale”, insistă Lia.

Un program care „nu vorbea ca un contabil”

Cu toate schimbările din program – de la calendar la achiziții – echipa fundației se pregătise pentru discuții dificile cu finanțatorul, dar acestea n-au venit. „Am găsit înțelegere și deschidere. Nu vorbeam cu niște contabili. Nu e nimic în neregulă cu contabilii, sunt minunați în felul lor”, râde Lia.

Echipa avea în program un om de legătură pe care îl putea suna „pentru orice”, ori de câte ori nu înțelegea ceva legat de finanțare. De fiecare dată primea explicații clare. Același om a venit și la Viscri, să vadă cum lucrează echipa. Într-una dintre discuțiile de acolo, a explicat că, într-un proiect ca acesta, planul inițial nu are cum să rămână neschimbat: se vor întâmpla lucruri și va trebui să modifici. 

Abordarea vine din felul în care e gândit programul, devenit din 2023 accelerator de ONG-uri în sustenabilitate: pe lângă finanțare, organizațiile primesc mentorat și cursuri de strângere de fonduri, management financiar și comunicare, construite împreună cu ele.

Dintre cursurile acceleratorului, cel mai util pentru echipă s-a dovedit cel despre cultura organizațională, care a pus Fundația Alba Eglesia să se întrebe unde e acum și unde vrea să ajungă. Apoi cel de strângere de fonduri, pe care Lia l-a găsit „foarte realist”. Multe finanțări cer un număr de beneficiari pe care o comunitate mică nu-l poate atinge, iar cursul a ajutat echipa să înțeleagă asta.

Cele 15 ediții Raiffeisen Comunități de până acum au finanțat 214 proiecte. Doar în ultimele trei ediții, programul a ajuns în comunități din 33 de județe și din București, iar edițiile 13 și 14 au avut peste 70.000 de beneficiari direcți.

Înscrierile pentru ediția a 16-a Raiffeisen Comunități, deschise până pe 26 noiembrie

Ce s-a făcut la Viscri se poate face și în alt sat. Pașii sunt simpli: o curățenie pornită de oamenii din sat, un loc de aport voluntar deschis tot timpul, o înțelegere cu operatorul de salubritate prin primărie, ateliere ținute după calendarul satului și achiziții explicate oamenilor înainte să fie făcute. E exact ce își propune programul: inițiative construite împreună cu oamenii din comunități, pe care și alte comunități mici le pot prelua. 

Lia visează la „un fel de uniune a comunităților”, prin care satele să învețe unele de la altele, și crede că platformele de aport voluntar al gunoiului ar funcționa și în alte locuri. ”Sunt sigură că obișnuința aruncatului pe câmp va fi înlocuită permanent de aportul voluntar la platformă”.

Dacă le-ar putea trimite un mesaj colegilor din ziua în care au apăsat „Trimite” pe aplicația pentru Raiffeisen Comunități, Lia ar fi scurtă: „Aveți încredere că aventura o să fie mai tare decât vă puteți închipui! Și nu vă panicați: pentru fiecare mic blocaj există soluție și există înțelegere”.

Raiffeisen Comunități a deschis pe 1 octombrie înscrierile pentru ediția a 16-a. Parteneriatele formate din trei organizații non-profit (ONG-uri și/sau grupuri de inițiativă) pot aplica, până pe 26 noiembrie 2026, ora 17:00, pentru granturi între 250.000 și 350.000 de lei, dintr-un buget total de 4 milioane de lei. În premieră, în parteneriate pot intra și organizații ale românilor din diaspora. Detalii pe raiffeisencomunitati.org.

Articol susținut de ARC