Sari direct la conținut

webPR Povestea simfoniei de George Enescu ce va răsuna la Festivalul Enescu 2019: "Exprima starea de spirit a unei omeniri torturate de spaime după război"

Smile Media
Festivalul Enescu, Foto: Festivalul Enescu
Festivalul Enescu, Foto: Festivalul Enescu

​Simfonia a III-a în Do major, op. 21 de George Enescu, lucrare alcătuită în timpul Primului Razboi Mondial, a fost considerată de cronicarii vremii „primul adevărat triumf românesc al lui Enescu compozitorul”. La Festivalul Internațional „George Enescu” 2019, Simfonia a III-a în Do major, op. 21 va fi interpretată în premieră de două ori, în două interpretări diferite. În data de 5 septembrie va fi prezentată de Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Berlin condusă de Vladimir Jurowski, iar în 17 septembrie de Orchestra Maggio Musicale Fiorentino, dirijată de Fabio Luisi. Biletele pentru Festivalul Enescu 2019 se pun în vânzare pe 6 martie în rețeaua Eventim și pe site-ul www.festivalenescu.ro, iar programul integral al Festivalului poate fi consultat la acest link.

George Enescu alături de Gabriel Pierné (credit: Muzeul Național George Enescu) și primul afiș al Simonifiei a III-a de George Enescu

Text de Mădălina Mărgăritescu

Variatele schițe datate de Enescu ne arată că Simfonia era într-o fază avansată încă din primele luni ale anului 1916. La Iași, în 1917, sunt finalizate primele două părți ale compoziției urmând ca ultima parte să fie terminată, în 1918, la Dorohoi.

Enescu se retrage lângă tatăl său, la Dorohoi, la sfârșitul lunii iulie 1918, după ce încheie susținerea recitalurilor de binefacere. Întrucât avea obiceiul să cânte la pian apropiaților fragmente din creațiile sale, îi interpretează și tatălui său părți ale Simfoniei a III-a. Potrivit mărturisirilor lui Alexandru Cosmovici, bătrânul Costache este surprins de noutatea muzicii și ii spune fiului, „dacă muzica merge pe acest făgaș, apoi de la o vreme oamenii, ca s-o îndure, vor trebui să își mute urechile și să-și înlocuiască timpanele”. Enescu răspunde în stilul caracteristic cu un joc de cuvinte, asigurându-și tatăl că la timpane (aluzie la timpanele din orchestră) nu poate să renunțe, dar va încerca să le folosească cât mai puțin. Eduard Caudella, profesorul care-i încurajase pe părinții micului Enescu „să-i cultive darurile naturale și să-l trimită la Viena”, se numără printre cei care au ascultat Simfonia a III-a cântată în întregime la pian de George Enescu, la sfârșitul anului 1918. Nu doar Caudella își dă seama de valoarea acestei capodopere. În 11 mai 1919, la etajul cinci al unei case vechi din Paris, Enescu interpreta Simfonia a III-a profesorului de contrapunct, André Gedalge, cel care-i remarcase, în anii de studiu la Paris, calitățile deosebite, și l-a „forțat să se rafineze”, „să se stileze”. Astfel, Enescu și-a arătat aprecierea și recunoștința pentru cei care au contribuit la formarea sa.

Prima audiție pariziană, la Colonne

Prezentată de trei ori în București, în concertele simfonice din mai-iunie 1919, Simfonia a III-a în Do major este cântată în primă audiție la 25 mai 1919 sub conducerea autorului, la Ateneul Român.

Premiera bucureșteană a fost numită în cronica muzicală apărută în publicația „Steagul”, din 29 mai 1919, „o adevărată sărbătoare muzicală”. „Maestrul poate fi mulțumit. Publicul țării sale, pe care de mult l-a cucerit cu vioară, pianul sau bagheta l-a înțeles în fine, l-a aplaudat în mod spontan și sincer și ca compozitor”. Simfonia a III-a impresionase publicul bucureștean pentru că „exprima starea de spirit a unei omeniri torturate de spaime, descumpăniri, care făcea eforturi titanice să se ridice deasupra impasului și să se înalțe spre zonele unui echilibru, ale unei liniștiti superioare”, potrivit consemnărilor din Monografia „George Enescu” coordonată de Mircea Voicana.

Despre Simfonia a III-a Marcel Mihalovici povestea că a fost prima lucrare importantă de Enescu pe care a ascultat-o cu „o conștiință muzicală”. La aproape șaizeci și doi de ani de la premiera bucureșteană își amintea, prin 1981, de „emoția nespusă” cu care a ascultat Simfonia a III-a, de „acea vrajă orchestrală” care încă îl emoționa după atâția ani.

Cu toate că Simfonia a fost excelent primită la București, Enescu nu era mulțumit de anumite aspecte ale partiturii și decide să revizuiască lucrarea pentru a-i oferi o nouă înfățișare orchestrală. Despre transformările pe care le suferă compoziția aflăm din scrisorile adresate lui Alfred Alessandrescu. În 18 octombrie 1920, Enescu îi scrie: „[…] te rog mai îngădui câtva timp, căci pentru moment sunt în frigurile compoziției, ori mai bine zis a recompoziției: e vorba de Simfonia a III-a care suferă transformări destul de importante […]”. Iar într-o altă scrisoare trimisă tot lui Alfred Alessandrescu, în 6 februarie 1921, descoperim că Enescu s-a ocupat „câteva sute de zile întregi pentru a reface complet orchestrația Simfoniei a III-a, iar „ultima răsătură făcută în partitură” fusese realizată „în urma cu câteva zile”. Adică în 30 ianuarie 1921 deoarece aceasta este ultima dată trecută de compozitor la sfârșitul lucrării.

Festivalul Enescu reunește cu fiecare ediție sute de mii de iubitori de muzică și cele mai mari nume ale muzicii clasice internaționale

Enescu a creat o operă care deschidea ușa viitorului muzicii secolului XX

La 26 februarie 1921 are loc prima audiție pariziană, la concertele Colonne, sub bagheta lui Gabriel Pierné. Se pare că Enescu ar fi vrut să-și dirijeze el însuși lucrarea, dar a fost refuzat. Datorită faptului că Pierné nu avusese timp să aprofundeze complexa partitură, lucrul acesta s-a simțit în felul în care a fost interpretată. Cu toate acestea au existat auditori care au intuit măreția acestei Simfonii și în același timp cronicarii atât din România cât și din Franța au evidențiat valoarea acestei opere în creația lui Enescu.

Louis Vuillemin menționează în materialul publicat de „La Lanterne”, în 1 martie 1921, că „Simfonia a III- a de Enescu este opera unui artist înnascut, a unui creator inspirat și fecund”, „o simfonie vastă care tinde să depășească limitele obișnuite”.

La Festivalul Internațional „George Enescu” 2019, Simfonia a III-a în Do major, op. 21 va fi interpretată de două ori. În data de 5 septembrie va fi prezentată de Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Berlin condusă de Vladimir Jurowski, iar în 17 septembrie de Orchestra Maggio Musicale Fiorentino dirijată de Fabio Luisi.

În 2013, Vladimir Jurowski dirija în premieră Simfonia a III-a interpretată de London Philharmonic Orchestra la Festivalul Enescu. Impresionat de această lucrare, Vladimir Jurowski decide s-o includă în programul internațional al orchestrei. În 7 februarie 2015, Simfonia a III-a de Enescu se auzea la Royal Festival Hall. Simfonia a fost ovaționată și îndelung aplaudată și a rămas memorabilă clipa în care Vladimir Jurowski a ridicat partitura enesciană. Dirijorul afirma, în 2015, că „Simfonia a III-a este o capodoperă a lui Enescu. El a creat o operă care deschidea ușa viitorului muzicii secolului XX și acum, în timpul nostru, eu cred că muzica sa nu și-a pierdut actualitatea”.

Bibliografie:

Gavoty, Bernard, Amintirile lui George Enescu / Les Souvenirs de Georges Enesco, trad. Elena Bulai, București, Editura Curtea Veche, 2017;

Cosmovici, Alexandru, George Enescu în lumea muzicii și în familie, București, Editura Muzicală, 1990;

Mihalovici, Marcel, Amintiri despre Enescu, Brâncuși si alți prieteni, București, Editura Eminescu, 1987;

Voicana, Mircea, Monografie George Enescu, București, Editura Academiei, 1971

Vuillemin, Louis, „Aux Concerts Colonne, la Troisième Symphonie de M. Georges Enesco”, La Lanterne, 1 mars 1921, Gallica

„Vladimir Jurowski, după interpretarea Simfoniei a III-a: < Enescu a avut succesul pe care-l merita în Anglia>, Revista Muzicală Radio, 9 februarie 2015, http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/?p=11984

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro