Why don't you go to Macedonia, your NATO is already there!

Gata, am dormit aproape pe saturate, am bifat cele doua intalniri importante, asa ca pot sa va povestesc ceea ce va promisesem ca o sa va povestesc (deja) amintiri de la Summit-ul NATO.

Branko Crvenkovski Foto: HotNews.ro

Domnul din imagine a fost saptamana trecuta la Bucuresti, la Palatul Parlamentului, unde am fost si eu, cu o televiziune austriaca pe nume ORF, si Bush, si Putin, si Scheffer (scuzati enumerarea) si este unul dintre actorii importanti ai piesei. Daca habar n-aveti cine e, nu e cazul sa va simtiti inculti in materie de politica externa. De vina suntem noi, ziaristii care am trimis relatari si imagini de acolo. Dar, asa cum se zbate in mutenie si anonimat, poza de mai sus ne spune o poveste.

Ucraina si Georgia nu au intrat, Albania si Croatia da, Macedonia a ramas la usa. Cam asta-i socoteala summit-ului NATO de saptamana trecuta, oricare-au fost declaratiile satisfacute, angajamentele si stirile la timpul viitor strecurate pe surse de diferite cancelarii. Ziarele s-au aflat in treaba cu non-stiri gen “Putin/Basescu/Bush/Merkel/Sarkozy a multumit organizatorilor” sau, ca la cadril, “Bilaterala Putin/Bush/Basescu/Tariceanu-Basescu/Tariceanu/Bush/Putin”. Putin (nu Putin) a lipsit, pana la urma, ca printre succesele summit-ului sa se numere si reconcilierea, la Casoiul Poporului, a celor doi zmei autohtoni, rataciti printre obielele imparatilor globali ca Hensel si Gretel prin amintirile copilariei.

E totusi ceva ce lipseste din tot acest dus cloros de raportari triumfale, dar si din rezultatele concrete ale geoparangheliei de saptamana trecuta: perdantii. Nu cei care au pierdut-castigat, ca Bush (Ucraina si Georgia, nici in NATO, dar nici in afara lor), Putin (idem), Merkel, Sarkozy (mai curand castigat-pierdut, aceeasi speta), ci perdantii puri si simpli, cei care sperau si nu s-au ales cu nimic, cei carora li s-a promis si nu li s-a dat.

Pe unul dintre ei, poate cel mai mare, il puteti vedea in poza fara nume de mai sus. Branko Crvenkovski, presedintele Macedoniei. Probabil ca stiti ca Macedonia s-a trezit pe din afara in ultimul moment, din cauza Greciei, care si-a exercitat dreptul de veto pe motiv de nume, ca si cum noi am avea ceva cu Republica Moldova fiindca se cheama la fel cu o regiune a statului Romania. Surse bruxelleze imi spun ca alternativa era, inainte de summit, “ori una, ori trei”, cu referire la Croatia (”una”), Albania si tarisoara cu o populatie mai mica decat a Bucurestiului, dar mai divers colorata decat Michael Jackson. Socotelile s-au dat peste cap.

Ce-au facut macedonenii? Cu ochiul liber (poate gresesc), se vede acolo o tara minuscula, satula de nenorocirile care au scuturat fosta Iugoslavie ca o tuse din 1990 incoace, in care NATO are o sustinere de peste 90%. O tara care nu conteaza si aproape ca nu exista decat pentru ea insasi, care si-ar dori orice in afara de bombe, razboi, tentative de anexare. Macedonia e musulmana si albaneza ca vecinii albanezi, judet bulgaresc in timpul celui de-al doilea razboi mondial, un fel de tichie pe harta – si istoria – celor care i-au dat veto saptamana trecuta.

Macedonia Foto: HotNews.ro

Capitala Macedoniei se numeste Skopje, iar acolo povestea cu NATO s-a lasat cu demonstratii si ar putea iesi inca mai rau. Abia inchegata in granitele pe care le puteti vedea, tara ar putea trece, nevazuta de nimeni, prin alegeri anticipate. Crvenkovski, omul din imagine, e un soi de comunist.

Comenteaza pe Media lui Comanescu.