16 milioane de lei stirea

Fragmente din sedinta de ora 12.00, marti, 8 februarie a.c.: „Politic, avem grupuri de prietenie in Parlament, avem «in aer», fara declaratii, Iliescu primo in PSD, Nastase secundo, e nevoie de analist sa spuna «pe gura». Basescu la SIE. Nu ne-au dat voie sa intram. S-a dus sa le spuna «La multi ani!»?“

„E absurd. Ne trebuie sursa.

Avem scurte cu PRM. Off cu sedintele din Senat. Economicul? Ba, ma enervez mai tirziu, nu am avut directul cu Tariceanu si FMI. Il luam in direct pe Ionut Popescu pentru 18. Socialul? Cozma a facut preinfarct.

Ba, nu exista boala asta decit la stiri! Externele? Explozia din Bagdad, festivalul zapezii ce vi l-am vindut si ieri, intram in anul Cocosului! Da? E naspa? Foarte naspa! Tu ce esti, Bivol? Eu sint Sobolan! Hai la teritoriu!“.

Marti. Ora 9.50.

Hala. Automate: televizoare, computere, telefoane, mocheta albastra. Viata intr-un screensaver si in tuburile catodice ce emit „jurnale de feline mari“, „tineri si nelinistiti“, „Ziarul Realitatii“. In „acvariu“, incaperea cu geam urias in loc de perete, sta Sergiu Toader, creierul cu contract limitat pentru ridicarea Realitatii TV in audiente.

Prin geam, Sergiu vede tot ce misca in redactie, iar ceilalti il judeca. Plecat de la PRO TV in Noua Zeelanda, Sergiu Toader a reaparut dupa ani si acum „e la moda“. A depanat Antena 1.

S-a intors la canguri. Realitatea TV l-a urcat iar in avion si l-a legat de fire si telefoane. Fire si telefoane pe el are si Razvan Vasiliu, seful de productie, de serviciu la ora aceasta. Stapineste pustietatea cu ordine scurte: „Pui benzina, mergi la Parlament. N-ai benzina? Pune pinze, bate vintul afara!“. „Ziarul Realitatii“ se termina.

Pe crowl, banda aia ce curge pe ecran, utilitare: „Gaze 9281, Ascensoare 9231, Funerare 9891“.

Razvan Vasiliu vorbeste clar despre hala goala:

„De pe Mediafax, din surse proprii sau din comunicate de presa se iau stirile cele mai importante. Programul filmarilor fixe se stabileste cu o zi inainte. Ele au o proportie destul de mare intre stiri. Eu pun cap la cap oamenii. Reporterul si operatorul vin cu stirea, intra in grupurile de vizionare, unde se scoate stirea de pe brut. Se monteaza, se pune voce.

Vine producatorul de jurnal si plaseaza stirea in calup. Vrem sa fim primii. Acum, la 9, am reporter pe teren. Stire fara urgenta majora. Intoarcerea reporterului, cel mult la 11. La jurnalul de 12 poate intra. Oana Sima iti povesteste despre politic!“.

„Sint Bogdan Gamalet si va prezint Realitatea de la 10“.

Oana Sima, sef pe Politica, nu bea cafea dimineata. Givancy este casa ei preferata de parfumuri. Sta peste 12 ore in Realitatea. „Rontai de la bufet“. Stil de viata. Acum pregateste sedinta de la 12. Nu-si iese din sarite. „Sa vezi tu unde functioneaza nervii acum! In emisie!“.

Bogdan Gamalet e linga mine.

Prezinta tronsonul de opt jurnale, pina la ora 17. Dupa aceea, trage de fiare si face suta de bazine zilnic. „Altii au spus ca dau bine in fata. Pe masa am tigaia aia, laptopul. Lucrez pe stiri si incerc sa stiu cit mai multe amanunte. Oricind pica prompterul si daca nu stii nimic, esti pierdut. Povestesc stirile si le declam fixind o persoana din studio cu privirea.

Am fata asta de antreprenor de pompe funebre si lupt sa fiu brici. Oricind pot auzi: «Gigel, lasa-i si pe altii!». Azi implinesc 43. Dupa jurnalul de 11, dau o slana cu palinca, in studioul lui Dinescu“.

In spatele lui Bogdan Gamalet, prin geam, se vede Doina Doru.

„Omul care se face ca munceste“, cum credem noi, privind la televizor. Autoare a trei carti de poezie, traducatoare de carti SF si editor de jurnale de stiri. „Eu nu «stau in geam» degeaba. Ajung fulger la prezentator, ii spun daca s-a intimplat ceva in desfasurator. A fost atacata Ambasada Spaniei de la Berna. Aveam stirea in jurnal.

Intre timp, a intrat Politia elvetiana si s-a stins conflictul. Am actualizat stirea pe loc. Altfel, intram cu deznodamintul peste o ora“. Doina Doru se trezeste la 5 dimineata cu patru ceasuri: primul are o melodie draguta, al doilea – una enervanta, al treilea – o sonerie oarecare, dupa care, ultimul, cu sonerie de gara. „Ma trezesc sa nu-l aud pe ultimul“.

Redactia, pustietatea acum e plina de pantofi, cizme inalte sau scurte, cercei lungi, pantofi cu toc. E 10.30. Soferul Brotac si operatorul Beton sint pe drumuri.

Sefa de la montaj creeaza din imagini si butoane o stire pentru 12. Are parul vopsit rosu si a fost campioana nationala la inot. In cusca ei intra-iese vocea: „Vocea mea lucreaza astazi dimineata. Vocea mea se aude pe stiri. E cu bas si ii place sa fumeze, sa bea bauturi reci, sa manince pe apucate“. O statuie e de serviciu, la crowl.

Opt ore nu se desparte de computer cu zeci de ferestre deschise. „Daca plec undeva, atunci pica stirea“. Posteaza pe crowl 50-60 de stiri pe ora.

Alaturi de statuie, regizorul-sef. Tunsa perie, pe forma capului si cu cercei atirnatori din Angola, cuvinta: „E super! Dimineata se produce evenimentul, peste zi el produce efecte, iar la 18 trebuie sa regindesti totul. Nu sint excluse nici variantele: cade tot evenimentul fiindca a aparut altul mai tare sau in emisia de la 18 te termina stirea clipei“.

Nota de plata a fabricii

Razvan Vasiliu calculeaza totalul. „Intr-o stire simpla, de la facere la punere pe sticla sint angrenate cam 20 de persoane: sofer, operator, reporter, grup de montaj -voce, editor imagine, cartoane de video, producator, asistent de productie, producator general, oameni din regie, vedeta care prezinta stirea. Cu salarii medii, preturi minime pentru consumabile, adunam 16 milioane de lei.

Nu adaug chiria televiziunii, portarul, femeia de serviciu“.