Mesajul national de Ziua Mondiala a Teatrului

„Ziua Mondiala a Teatrului nu este numai o sarbatoare si un moment de referinta, este o incercare a lumii noastre de a distinge, intr-o competitie universala de valori, care este locul acestei preocupari artistice in viata publica. Teatrul nu naste revolutii, nu declanseaza razboaie, nu condamna raufacatori. Personajele lui sunt creaturi ale imaginatiei care participa la viata publica prin contrast. Daca Hamlet e romantic ii poti ucide tatal si nu a trecut mult, doar cateva secole de cand, pe un camp de lupta, tiranul urla dupa un cal si punea la bataie un regat”, scrie Ion Caramitru, presedintele UNITER si directorul Teatrului National din Bucuresti, in mesajul national de Ziua Mondiala a Teatrului.

„Ma uit cu disperare la stirile fierbinti ale zilei si incerc sa recapitulez modul in care teatrul a intervenit salvator in conflictele majore ale lumii. Din puzderia de senzatii care ma incearca privind televizorul, selectez doar spaima care mi-o induce scrasnetul inconfundabil al senilelor in mers si incerc sa inteleg despre ce e vorba cand vad, fata-n fata, tancuri si copii.

Asist parca la o piesa scrisa de destin in care Wagner, Sostakovici, Mozart si Rahmaninov isi dau mana ca sa acompanieze balalaica si bazooka intr-o harmalaie care face deliciul unor dirijori iresponsabili.

In aceasta era a dezvoltarii fara precedent a stiintei, spatiul virtual este o noua scena care confisca energiile unor posibili eroi adevarati. Oamenii sunt ascultati, controlati, manipulati, inspaimantati de ziua de maine, de saracie si razboi.

Sa-i chemi la teatru ca sa uite pare absurd si inuman, ce le poate oferi o seara agreabila sau o comedie, ca alternativa !?

Si totusi, de ce sunt salile de teatru pline? De ce cand e vorba de Romeo si Julieta lumea uita de dureri? De ce cand Hamlet se lupta cu minciuna, crima si destinul publicul parca-i arata drumul?

Nu cumva pentru ca in teatru esti actor si spectator in acelasi timp?

Nu cumva pentru ca in lumea lui intalnesti alaturi ganduri mari, iluzii, spaime, bucurii…Ca-n viata?

Si in fond ce-i viata?

spune Shakespeare deschizand usa cautarilor de sine chiar daca peste gard razboiul celor doua roze incepuse.

Teatrul adevarat este locul unde oamenii se vor intalni mereu cu ceea ce umanitatea le-a lasat ca mostenire pentru a intelege, mai devreme, realitatea.„

Ion Caramitru

Mesajul International de Ziua Mondiala a Teatrului:

„Oriunde se afla o societate umana, acolo se manifesta irepresibilul Spirit al Spectacolului.

Sub copaci in sate minuscule sau pe scene dotate cu tehnologii avansate din marile metropole ale lumii; in sali de clasa sau pe cimpuri si in temple; in mahalale, piete ale oraselor, centre comunitare sau subsoluri din centrele vechi ale oraselor, oamenii se aduna pentru a intra in comuniune cu efemerele lumi teatrale pe care le cream pentru a ne exprima complexitatea umana, diversitatea, vulnerabilitatea in carne si oase, prin rasuflare si voce.

Ne adunam pentru a plange si a ne aminti; pentru a rade si a contempla; pentru a invata si a marturisi si a ne imagina. Pentru a ne minuna de dibacia tehnica si pentru a intruchipa zei. Pentru a ne recapata suflul colectiv in fata capacitatii noastre de a crea frumusete, compasiune, sau monstruozitati. Venim pentru a capata noi energii si puteri. Pentru a sarbatori bogatia si diversitatea culturilor noastre si pentru a sterge granitele care ne despart.

Oriunde se afla o societate umana, acolo se manifesta irepresibilul Spirit al Spectacolului. Nascut in comunitate, el poarta mastile si costumele diferitelor noastre traditii. El pune la treaba limbile, ritmurile si gesturile noastre, creind un spatiu in mijlocul nostru.

Iar noi, artistii care lucram cu acest vechi spirit, ne simtim datori sa-l indreptam, prin inimile, ideile si trupurile noastre, catre dezvaluirea realitatilor noastre, in toata banalitatea lor, dar si cu misterul lor stralucitor.

Insa, in aceasta epoca in care milioane de oameni se lupta pentru a supravietui, sufera din cauza unor regimuri tiranice sau a capitalismului rapace, fug din calea razboaielor si vitregiilor; in care serviciile secrete ne invadeaza viata noastra privata, iar cuvintele noastre sunt cenzurate de guverne care se amesteca nepoftite; in care padurile sunt rase de pe fata pamantului, speciile exterminate, iar oceanele otravite: ce anume ne mai simtim noi datori sa dezvaluim?

In aceasta lume de puteri inegale, in care diverse grupuri hegemonice incearca sa ne convinga ca un popor, o rasa, un sex, o preferinta sexuala, o religie, o ideologie, un anume cadru cultural sunt superioare tuturor celorlalte, mai putem oare sustine ideea ca arta ar trebui sa fie separata de constrangerile agendelor sociale?

Ce ar trebui sa facem noi, artistii arenelor si ai scenelor: sa ne conformam cererilor igienizate ale pietei, sau sa ne folosim de puterea pe care o avem: aceea de a crea un spatiu in inima si mintea societatii, de a aduna oamenii in jurul nostru, de a aduce inspiratie, incantare si informatie, si de a crea o lume a sperantei si a conlucrarii cu inimile deschise?”

(traducere in limba romana: Adrian Solomon)

Brett Bailey, dramaturg, scenograf, regizor si autor de instalatii sud-african, si directorul artistic al proiectului Third World Bunfight.