Cronică de teatru: Chaplin reinventat pe scenă
Inaugurată cu o versiune muzicalizată a celebrei și cam nițeluș ridatei Floare de cactus a lui Barillet și Grédy, continuată cu un bun musical inspirat de Cartea Junglei (realizată îndeosebi pentru copii și familiarii sălii Arcadia), stagiunea 2023/2024 a Teatrului Regina Maria din Oradea s-a încheiat tot cu muzică și dans. De astă dată într-un spectacol de mare anvergură în care unui text al dramaturgului, regizorului și scenaristului maghiar Pozsgai Zsólt, conceput ca un omagiu adus lui Charlie Chaplin, i s-au alăturat pe scenele maghiare muzica compusă de Nagy Tibor și versurile create de Bradány Iván.
Teatrul Regina Maria din Oradea. PICIUL de Pozsgay Zsolt Muzica: Nagy Tibor Versuri: Bradány Ivan
Piciul, căci așa se cheamă piesa ce reface, în limbaj dramaturgic, scenariul celebrului film din 1921 al celui care a văzut ca nimeni altul luminile orașului dar parcă și mai abitir luminile rampei, a fost tradusă în românește de Zeno Fodor. După care a fost încredințată regizorului Halasi Imre, un profesionist al genului care a mai montat la Oradea cu ani în urmă Producătorii, iar acesta a pus-o în scenă ajutat fiind de coregraful Tapolánszki Tamás, de muzicianul Ovidiu Iloc care a asigurat conducerea muzicală, de Irina Chirilă care a imaginat decorul și de creatoare de costume Amalia Judea. Tuturor acestora alăturându-li-se o consistentă parte a componenților Trupei Iosif Vulcanși dansatorii Gyerman Alexandra, Sztankovics Noémi-Csilla, Vanessa, Dobos Etien, Kocsis Márk și Szilágy Patrik.
În felul acesta continuându-se o tradiție începută cu vreo zece ani în urmă, odată cu spectacolul Scripcarul pe acoperiș care ține și acum afișul. Și chiar dacă de data asta, din motive care-mi scapă, orchestra nu mai e în fosă, preferându-se recursul la negative, e important de spus că nu s-au făcut economii bezmetice, total nechibzuite la decoruri și costume, știindu-se că sărăcia, în cazul musicalului, face ca spectacolul să semene cu o limonadă caldă. Sau, ca să citez o secvență din spectacol, cu un ceai făcut din boabe de porumb. Vedem, așadar, decoruri etajate, astfel gândite de Irina Chirilă încât să sugereze ba spațiul mirific al Hollywoodul, ba cine știe ce secție de poliție, ba un cabaret, ba o sală de bal, ba niște modeste cămăruțe, ba camerele luxoase în care locuiește Mary, ba spații în aer liber. Amalia Judea a creat ținutele glamour ale lui Mary, smokingurile și fracurile celor ce o frecventează, ca și hainele de gospodină ale portăresei și bucătăresei experte în ciorbițe și căreia toți i se adresează cu apelativul madame Foyer ori ținutele componenților bandei lui Ted , tratați așa cum se cuvenea, în cheie ironic -comică. Și, firește, tot Amaliei Judea i se datorează iconicul costum al Vagabondului lui Chaplin, hainele albe ale inventatorului personajului ca și veștmintele și șăpcuța șmecherească ale lui Jackie.
Scenariul reface istoria Piciului, ne povestește cu lux de amănunte cum dintr-o tragedie personală s-a născut una dintre cele mai celebre creații din vremea Marelui Mut. Spectacolul, integrat categorii numite teatru de familie, este fidel formulei teatru în teatru. Marcată ca atare prin mijloace diverse, jocului actorilor asociindu-i-se un light design elaborat în așa fel încât să facă evidente citatele din film. Pe neașteptate, Chaplin, regizorul și producătorul din viața reală, se metamorfozează în geamgiul care îl găsește abandonat pe micul Jackie, îl crește, îl educă cu o imensă dragoste și cu autentică afecțiune. Odată trecerea frontierelor făcută, se întâmplă multe. Și năzdrăvăniile piciului, și gagurile geamgiului, și celebrul mers al lui Chaplin, și istorioarele din lumea show-bizului care, în anii aceia de început de secol, își definea profilul, și faptele bune făcute de aparent veșnic pusa pe ceartă doamnă Foyer (nume cu schepsis căci respectiva doamnă se va dovedi a fi bunătatea întruchipată), și felul în care își apăra aceasta propria fiică, și regretele și remușcările lui Mary, adevărata mamă a lui Jackye, și cum se manifestă pretinsa bandă militarizată a lui Ted. Cea care e bună cu ocazia sărbătorilor de Crăciun până la proba contrarie. Totul presărat de muzici, dansuri, arii. Și mai ales multă, foarte multă emoție și cam tot atâta sensibilitate.
Acum, fiindcă tot vorbeam despre muzici, trebuie spus că melodiile compuse de Nagy Tibor nu au toate și nici peste tot valori egale. Sonurile mi se par a fi nițeluș mai timide și mai puțin ritmate în prima parte a spectacolului, considerabil mai vii, mai de natură să determine implicarea publicului în cea de-a doua. Cele mai multe și mai grele cântece cad, desigur, în sarcina lui Daniel Vulcu, interpret cel mai adesea, convingător, viu, dinamic, multifațetat al lui Chaplin, recte al Geamgiului, urmat îndeaproape de Luca Bran, senzaționalul, fermecătorul copil ce dă viață Piciului. Luca Bran e un adorabil puști de numai nouă ani pe care l-am mai admirat și în evoluția lui din Cartea Junglei, și acum, ca și atunci împărțind amical și cinstit rolul cu Rareș Roșu.
Daniel Vulcu și Luca Bran realizează un cuplu solid. Actoricește, muzical, dansant.Un cuplu evident perfect sudat. Cei doi se susțin unul pe altul. Arii, duete deloc ușoare au fost cântate cu aplomb, implicare, cu reale calități vocale de Ioana Cheregi, o mai mult decât de apreciat elegantă interpretă a lui Mary, de Alexandru Rusu care a fost exact ceea ce trebuie îndeosebi în rolul Ted, de aici excelenta Ioana Dragoș-Gajdó. Se dovedește, iată, cum nu se poate mai benefică reinvitarea în chip de co-repetitor ca și de dirijor a lui Ovidiu Iloc care a izbutit armonizarea vocilor în coruri.
Dansurile create de Tapolánszki Tamás sunt ,înainte de orice, prin concepție frumoase. În spectacol însă mai trebuie să crească. Și aceasta fiindcă uneori sunt executate cu vădite, lesne descifrabile îngrijorări, chiar cu o anume dificultate de unii dintre actorii din distribuție, alteori încing la propriu și scena, și sala. Amintesc în acest sens momentul în care evoluează la cote maxime cvartetul Alexandru Rusu, Tudor Manea, George Dometi și David Constantinescu. – Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro
INTERVIURILE HotNews.ro