De ce (se) lovesc copiii și când poate fi îngrijorător acest comportament

Copiii sunt drăguți, sunt dulci, sunt drăgălași. Până într-o zi, în care reușesc să surprindă cu un comportament la care nu v-ați fi așteptat. Până când acel copil are o ieșire de agresivitate față de alți copii sau chiar față de propria persoană. Până când își mușcă prietenii de joacă, își lovește părinții ori își face rău singur. Ce se întâmplă de fapt cu el?!

Ei bine, nimic ieșit din comun. Din punct de vedere al dezvoltării este normal. Copiii mici au emoții mari și, câteodată, acesta este singurul mod prin care încearcă să le transmită adulților acest lucru. Cu toate acestea, a vedea cum un copil își dă cu pumnii în cap sau se lovește cu capul de perete, este o imagine înfricoșătoare. Iată care ar putea fi motivele pe care părinții ar trebui să le știe:

1. Încă nu poate să comunice

Când vocabularul copilului nu este suficient de dezvoltat, lovirea poate fi singura modalitate prin care poate să transmită că este furios, gelos, confuz sau că îi este frică. Faptul că nu poate să se exprime îl frustrează, iar copiii, în general, au o tolerață scăzută la frustrare. În situațiile de acest gen, să-și lovească singur capul este un răspuns natural. Totuși, este posibil să fie vorba și de alte motive, cum ar fi oboseala sau foamea. „Cuvintele legate de sentimentele copilului s-ar putea să nu fie încă în vocabularul lui”, explică Kiran Pure, psiholog clinician pentru copii. Cel mai bun mod de a aborda situația, susține aceasta, este să îl ajutați „să-și eticheteze emoțiile.”

2. Este modalitatea prin care se auto-liniștește

Pe unii copii mișcările repetitive îi liniștesc atunci când sunt stresați sau obosiți, ceea ce ar justifica faptul că se lovesc. Alții, însă, sunt atrași de experiențele senzoriale fizice, și-atunci se lovesc pentru a-și satisface dorința de stimulare fizică.

3. Vrea să obțină o reacție din partea adulților

Copiii își doresc atenție totală și, ca să o obțină, sunt dispuși să facă aproape orice. Dacă adulții au avut o reacție negativă exagerată atunci când copilul s-a lovit singur pentru prima dată, este foarte probabil să repete acest comportament în dorința de a obține același răspuns. Sau, dacă reacția adulților a fost pozitivă, dacă au râs, va repeta comportamentul pentru că își va dori această experiență pozitivă.

4. Îl doare ceva

Când copilul nu poate spune că îl doare ceva (urechea, dinții etc), auto-lovirea poate fi un indiciu pentru disconfortul lui. Urmărind unde anume se lovește, poate fi identificată sursa durerii.

Ce puteți face pentru a opri acest comportament

Sunt două tipuri de abordări care să prevină auto-rănirea: pe termen scurt sau lung.

În primul rând, în situația în care copilul își lovește frecvent capul, trebuie avută în vedere protecția marginilor și colțurilor ascuțite. În momentele în care copilul se lovește, cea mai eficientă măsură este să îmbrățișați copilul ferm, dar nu foarte strâns. Scopul este să se oprească din a se lovi.

Pe termen lung, dacă sunteți convinși că motivul pentru care se lovește este de a obține o reacție, cel mai bine ar fi să îi ignorați comportamentul. Când își va da seama că strategia lui nu mai funcționează, se va opri.

Dacă nu o face în acest scop ci este într-adevăr frustrat și vrea să vă transmită acest lucru – că îi este foame, sete, frig sau îl doare ceva – în primul rând va trebui să-i satisfaceți aceste nevoi. După care este important să îi explicați cum altfel vă poate anunța pe viitor că are unele nevoi și cum să-și exprime furia sau frustrarea fără a-și face rău. De exemplu, îl puteți încuraja să lovească o pernă, să bată din palme sau să iasă din cameră. Dacă este un copil mai mare poate fi învățat să respire profund pentru a se calma.

Dacă există un declanșator clar, Alexandra Carter, psiholog pentru copii, citată de Today´s Parent, recomandă modificarea mediului sau programului copilului, pentru a reduce probabilitatea de apariție a comportamentului. De exemplu, dacă se lovește la cap când îi închideți televizorul ca să servească masa, este posibil să nu fie capabil să  gestioneze bine tranzițiile. În acest caz, puteți încerca metoda numărătorii inverse.

Când ar putea fi motiv de îngrijorare

Deși acest comportament este tipic, dacă în ciuda tuturor strategiilor prin care ați încercat să îl opriți el persistă ori s-a înrăutățit, cel mai bine este să cereți ajutor specializat (de la medicul de famile mai întâi, care vă va îndruma către psihiatru/psiholog. Rănirile repetate (vânătăi și zgârieturi), întârzierile de vorbire sau semnele că nu aude bine, febra, lipsa poftei de mâncare, oboseala sau iritabilitatea, toate acestea pot constitui motive de îngrijorare.

Sursa foto: Dreamstime.com