4 semne precoce de autism la copii. Intervenția rapidă crește șansele de recuperare!

De regulă, semnele timpurii ale tulburărilor de spectru autist apar în primii doi ani de viață. Lipsa contactului vizual direct cu alte persoane, lipsa de reacție la vocea părintelui, la prezența acestuia, la stimulii din mediul înconjurător și absența plânsului sunt doar câteva dintre semnele precoce de autism. Unii copii au multe semne timpurii de autism, în timp ce alții, doar câteva. Diagnosticarea timpurie și inițierea terapiilor de recuperare sunt foarte importante, atenționează specialiștii.

Un copil din 36 este afectat de o tulburare din spectrul autist, iar băieții sunt mai afectați decât fetele, potrivit datelor estimative ale Centrului American pentru Control și Prevenție (CDC). Aceste tulburări sunt de patru ori mai frecvente la băieți, comparativ cu fetele, potrivit aceleiași surse.

Semnele acestor tulburări apar în primii doi ani de viață. Unii copii pot avea mai multe semne, mai ales la nivelul abilităților sociale și lingvistice, în timp ce alții, doar câteva, numărul acestora variind în funcție de vârstă și de nivelul de dezvoltare.

Semnele pe care trebuie să le urmărească părinții la copii:

1. Lipsa atenției comune

Una dintre cele mai importante diferențe de dezvoltare, prezentă la majoritatea copiilor cu autism, comparativ cu ceilalți, este întârzierea sau lipsa atenției comune, potrivit healthychildren.org.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că un copil cu autism are un deficit de atenție împărtășită, adică, nu se poate focusa pe un obiect sau un eveniment împreună cu o altă persoană și nu se poate conecta cu ea. Ori, interacțiunea cu alte persoane, prin gesturi, sunete, emoții sunt cele care duc la dezvoltarea abilităților de limbaj, sociale și dezvoltării cognitive. De obicei, copiii cu tulburări din spectrul autismului au abilități sociale întârziate sau absente, în fiecare etapă de dezvoltare.

De exemplu, până la vârsta de un an, cei mai mulți copii pot să se uite spre un obiect pe care părintele îl arată, se poate uita înapoi la părinte și imita mimica acestuia – de obicei, un zâmbet – dar copiii cu autism par să-și ignore părintele. Această situație poate genera îngrijorare din partea părintelui care-și poate închipui că micuțul nu aude.

Alt exemplu: până la vârsta de un an și câteva luni,  copiii pot să indice obiectele aflate la distanță, dar pe care le doresc, în timp ce copiii cu autism îl iau de mână pe părinte și-l duc către obiectul dorit, fără a avea contact vizual cu acesta. Uneori, acești copii pun mâna părintelui pe obiectul pe care ei îl doresc. 

2. Întârzieri în dezvoltarea limbajului

Aproape toți copiii cu tulburări din spectrul autist au întârzieri atât în privința comunicării nonverbale, cât și în dezvoltarea limbajului vorbit.

Bebelușii cu autism nu întorc capul atunci când aud vocea unei persoane, nu gânguresc, nu zâmbesc, sunt pasivi la stimulii din jur.

Cei mai mari, folosesc cuvinte pentru obiecte înainte de a folosi cuvinte pentru oameni, nu vorbesc la fel de mult ca ceilalți copii, nu răspund atunci când sunt strigați pe nume. Comparativ cu ceilalți copii, cei cu autism repetă ceea ce aud o perioadă mai lungă de timp. Ei pot repeta un dialog auzit într-un film sau alte conversații cu tonul pe care l-au auzit în acel moment. În plus, copiii cu autism au dificultăți de a înțelege atunci când li se dau indicații simple precum: arată-mi câinele!

3. Comportament atipic

Comportament repetitiv și interesele foarte speciale sunt alte două caracteristici ale copiilor cu autism, potrivit raisingchildren.net.au. Rareori, aceștia sunt interesați în a iniția vreun joc împreună cu alți copii – nu se uită la ei și nu vor să le atragă atenția. Nu sunt interesați de joaca  împreună cu părinții, „de-a cucu-bau” sau de jocurile imaginative precum hrănirea ursulețului.

Copiii cu autism au, de cele mai multe ori, un interes special față de anumite obiecte sau jucării – de exemplu, se joacă doar cu mașinuțe sau cu păpuși. Și fac asta în mod repetitiv, de exemplu, învârtesc la nesfârșit roțile unei mașinuțe sau îmbracă și dezbracă continuu o păpușă.

Interacțiunea cu obiectele este una neașteptată. De exemplu, pot alinia într-o ordine strictă aceste obiecte sau pot pune jucăriile grămadă. Pot de asemenea să urmăreasdcă la nesfârșit o emisiune TV fără ca acest lucru să-i deranjeze.

Pentru copiii mici cu autism rutina este foarte importantă și pot fi foarte supărați dacă în această rutină intervine vreo schimbare, oricât de mică. Dacă de exemplu, drumul către grădiniță sau către casă este diferit de cel obișnuit.

Totodată, ei au mișcări corporale repetitive de genul mersului pe vârfuri, brațe înțepenite sau dimpotrivă, pe care le agită sau își arcuiesc spinarea.

Diferențe comportamentale pot exista și la nivel senzorial. Astfel, copiii cu autism pot fi deranjați de anumite zgomote mai puternice sau de o lumină mai puternică, comparativ cu ceilalți, Ei preferă un mediu mereu același – aceeași mâncare, cu aceeași culoare și textură, aceleași haine, în fiecare zi. 

4. Regresie în etapele de dezvoltare

Nu în ulimul rând, copiii cu autism pot pierde oricând abilitățile pe care le au. Circa 25% dintre copiii diagnosticați cu autism pot dezvolta un limbaj la care ulterior să renunțe brusc. De obicei, acest lucru se poate întâmpla între vârsta de un an și jumătate și doi ani. De asemenea, ei devin mai retrași social, aceste schimbări fiind încadrate ca regresii.

Potrivit Serviciului Național de Sănătate din Regatul Unit, NHS, autismul la fete poate fi diferit comparativ cu al băieților. Astfel, unele fete cu autism pot ascunde semnele acestor tulburări prin copierea felului în care se comportă ceilalți copii, par să facă față mai bine provocărilor sociale și tind să aibă mai puține comportamente repetitive. Aceasta înseamnă că semnele pot fi mai greu de detectat, în ceea ce le privește.

Rezumând, semnele autismului la copiii mici pot include:

• evitarea contactului vizual,
• lipsa de răspuns atunci când sunt strigați pe nume,
• nu zâmbesc atunci când li se zâmbește,
• se supără foarte tare atunci când nu le place un anumit miros, gust sau sunet,
• au mișcări repetitive,
• nu vorbesc la fel de mult precum ceilalți copii,
• nu se joacă jocuri imaginative,
• repetă aceleași propoziții și fraze de foarte multe ori.

Copiii de vârstă mai mare par să nu înțeleagă ce gândesc sau ce simt ceilalți, vorbesc în mod neobișnuit, imitându-i pe alții, au o rutină zilnică strictă și devin nervoși atunci când ea nu este respectată, au un interes crescut pentru anumite activități și subiecte, se supără atunci când sunt rugați să facă ceva, preferă să fie singuri decât în compania altor copii, le este greu să spună ce simt.

Tulburările de spectru autist se mențin pe durata întregii vieți și au un impact semnificativ asupra vieții copiilor și a familiilor acestora.

Diagnosticul precoce, făcut cu ajutorul medicului psihiatru specializat în îngrijirea copiilor, și inițierea de terapii intensive pot duce la rezultate bune pe termen lung. „Autismul nu este o boală, ci o stare bioneurologică. Un copil se naște cu anumite particularități biologice care se manifestă la nivel cerebral și comportamental. Sunt teorii care vorbesc de modificări la nivelul creierului acestor copii. Autismul nu este o boală, ci o stare care continuă toată viața și care se manifestă prin deteriorări în aria socială (sunt copii care nu se împrietenesc ușor, care sunt retrași), comportamentală (nu empatizează, nu intră în starea ta de emoție, când încerci să comunici cu el)”, a explicat pentru totuldespremame.ro. dr. Monica Safer, medic primar neuropsihiatrie infantilă, medic primar pediatrie și doctor în știinte medicale.

Sursa foto: Dreamstime.com