Cum arată o lecție de AI pentru clasele a III-a și a IV-a: cum pui întrebarea bună, cum verifici și cum recunoști erorile

Smile Media

Pentru mulți părinți, inteligența artificială vine la pachet cu anxietăți: teme copiate, superficialitate, dependență de răspunsuri rapide. Dar, în aceeași tehnologie, există și o oportunitate, dacă AI este folosită ghidat: să îi înveți pe copii să pună întrebări bune, să compare surse și să recunoască erori sau manipulări. Într-o lecție pentru elevi de clasa a III-a și a IV-a, am văzut cum arată la Logiscool educația AI aplicată: prompturi, verificare, bias, deepfake-uri, plus reguli simple care îi ajută pe copii să folosească tehnologia responsabil, la școală și în viața de zi cu zi, totul într-o abordare care se aliniază direcțiilor stabilite recent la nivel european.

Comisia Europeană subliniază, prin noul cadru DigComp 3.0, că alfabetizarea digitală nu mai înseamnă doar folosirea tehnologiei, ci dezvoltarea gândirii critice, a discernământului informațional și a capacității de a interacționa responsabil cu instrumente bazate pe inteligență artificială, încă de la vârste mici.

În sala de curs sunt copii de clasa a III-a și a IV-a, cu aceeași energie pe care o vezi în curtea școlii când începe pauza: curiozitate, competiție amicală și întrebări spuse direct, fără ocolișuri. Laptopurile se deschid repede, dar lecția nu începe cu „hai să vorbim cu un chatbot”, ci cu o propoziție scrisă mare pe tablă: „convingător ≠ corect.” Instructorul o citește cu voce tare și întreabă: „De ce credeți că am început cu asta?”. Un copil de clasa a IV-a ridică mâna: „Pentru că poate să te păcălească”. „Exact!”, spune instructorul. „AI poate să scrie foarte frumos și când greșește. Așa că astăzi nu exersăm doar cum ‘întrebăm’. Exersăm cum judecăm răspunsul”.

Într-o vreme în care discuția despre AI la copii se împarte adesea între entuziasm și frică, lecția de aici încearcă să evite ambele extreme. Copiii vor folosi AI, indiferent dacă părinților sau profesorilor le place acest lucru sau nu. Diferența pe care o poate face demersul ghidat e dacă îl folosesc ca scurtătură sau ca instrument care îi ajută să gândească mai clar.

„Promptul” pe înțelesul copiilor: cum pui întrebarea ca să primești ceva util

Prima activitate e surprinzător de „analogică”: înainte să scrie orice către AI, copiii primesc o fișă cu trei întrebări:

Pentru cine e răspunsul? (clasă, părinți)
În ce formă îl vreau? (listă, pași, paragraf, tabel)
Ce condiții are? (lungime, exemple, ce să evite, ce să marcheze ca „de verificat”)

Apoi primesc o temă neutră: „Explică pe scurt ce este reciclarea”.

Unii scriu direct: „Scrie despre reciclare”. În câteva secunde, apare un răspuns fluid, generic. Instructorul nu îl critică, doar îl pune alături de un prompt rescris cu criterii:

„Scrie un text de 120 de cuvinte despre reciclare, pentru un elev de clasa a III-a. Include 3 idei-cheie și un exemplu din viața de zi cu zi. La final, pune 2 întrebări pe care să le verific dintr-o sursă”. Diferența e evidentă: răspunsul devine mai structurat, mai potrivit vârstei, cu „ancore” care îi obligă pe copii să verifice.

„Deci promptul bun e ca o comandă clară”, spune o fată de clasa a IV-a.

Instructorul confirmă: „Da. Promptul e felul în care îi spui instrumentului ce vrei. Dacă e vag, primești ceva vag”.

Bias: când întrebarea îți dictează răspunsul

A treia secțiune e despre un lucru pe care mulți adulți îl înțeleg greu: bias-ul nu e doar „o problemă a AI-ului”, ci poate fi și o problemă a întrebării.

Instructorul proiectează două prompturi:

A) „De ce sunt jocurile video nocive pentru copii?”
B) „Care sunt avantajele și dezavantajele jocurilor video pentru copii?”

Copiii citesc răspunsurile. În A, tonul e categoric. În B, apar nuanțe. Instructorul întreabă: „De ce e diferența asta?”

Un băiat de clasa a IV-a spune: „Pentru că în prima îl obligi să zică rău”.

„Exact. Uneori, cel mai mare subiectivism vine din felul în care întrebi”, rezumă instructorul.

E o lecție de gândire critică în formă simplă: dacă pui întrebarea ca o sentință, primești o sentință. Dacă ceri o analiză, primești o analiză. Iar această abilitate, de a recunoaște când întrebarea influențează răspunsul, este una dintre cele mai importante competențe digitale, pentru că se aplică nu doar AI-ului, ci și căutărilor online, știrilor și informațiilor distribuite pe rețelele sociale.

Deepfake-uri: nu „ghicești”, ci cauți indicii

Când apare cuvântul ”deepfake”, sala se animă. Copiii au văzut deja pe internet clipuri „prea bune ca să fie adevărate”. Instructorul arată două imagini și un clip scurt. Sarcina nu este „adevărat sau fals”, ci: „Spune trei lucruri care te fac să ai dubii”.

Copiii încep să caute: umbre ciudate, text distorsionat în fundal, proporții nefirești, lipsa sursei inițiale. Apoi li se predă o regulă de bază: „Dacă te șochează sau te enervează, oprește-te. Emoția te împinge să dai mai departe înainte să apuci să verifici.”

Pentru elevi, aceasta e o formă de educație media aplicată: nu doar „nu crede tot”, ci „învață ce să cauți”.

AI-ul e doar începutul: competențele digitale de care au nevoie copiii

Lecția de AI este doar o piesă dintr-un program mai amplu de competențe digitale. În funcție de vârstă și nivelul de clasă — de la pregătitoare până la liceu — accentul se schimbă: la început, copiii au nevoie de încredere și de o înțelegere intuitivă a „logicii din spate” (pași, reguli, consecințe), iar pe măsură ce cresc, intră tot mai mult în proiecte mai complexe, colaborare, organizarea informației și utilizarea responsabilă a tehnologiei.

Această abordare este susținută și la nivel european. Recent, Comisia Europeană a lansat DigComp 3.0, cea mai actualizată versiune a Cadrului European al Competențelor Digitale, un document strategic care redefinește ce înseamnă alfabetizarea digitală pentru copii și tineri într-o lume dominată de tehnologie și inteligență artificială. Noul cadru atrage atenția asupra unui decalaj major între expunerea copiilor la mediile digitale și capacitatea lor reală de a le înțelege și folosi critic. Datele oficiale arată că 43% dintre elevii europeni nu ating nivelul minim de competențe digitale, iar în România situația este și mai îngrijorătoare. DigComp 3.0 subliniază că educația digitală nu se reduce la utilizarea unor instrumente sau aplicații, ci presupune dezvoltarea unor competențe esențiale: gândire critică, înțelegerea mecanismelor din spatele algoritmilor, siguranță online, discernământ în fața dezinformării și capacitatea de a lua decizii informate într-un mediu digital tot mai complex. În acest context, lecțiile de AI devin relevante doar atunci când sunt integrate într-un parcurs educațional amplu, construit progresiv și adaptat vârstei copiilor.

Digital Discovery pentru clasele a III-a și a IV-a

Pentru elevii de clasa a III-a și a IV-a de pildă, un program precum Digital Discovery pune accent pe exerciții scurte și proiecte vizibile, care îi țin implicați și îi ajută să înțeleagă „de ce” fac un lucru, nu doar „cum”. În practică, modulele se traduc în:

gândire algoritmică: pași, secvențe și condiții simple („dacă… atunci…”)
proiecte creative digitale: povești interactive, mini-prezentări, conținut vizual cu reguli clare și obiective măsurabile
rezolvare de probleme & debugging: identificarea erorilor, testare, îmbunătățire pas cu pas (ca un joc în care „cauți și repari”)
programare vizuală / low-code: construirea de mini-proiecte cu blocuri (fără sintaxă grea), ca să prindă logica înainte de cod
siguranță online: ce distribui, ce nu, cum recunoști surse slabe și de ce „viral” nu înseamnă „adevărat”
colaborare & prezentare: explicarea proiectului, argumentarea alegerilor și învățarea feedback-ului

Cheia e modul de lucru: copiii nu sunt lăsați „să dea click”. Au obiective clare și întrebări de tip „de ce ai ales asta?”, tocmai ca să construiască înțelegere, nu dependență de răspunsuri rapide.

Ce spun instructorii: „AI-ul e un instrument. Copilul rămâne responsabil.”

În pauza scurtă dintre exerciții, instructorul spune ceva ce ar trebui să apară mai des în discuțiile despre AI: „Când copilul folosește AI, important nu e ‘ce a primit’, ci ce a făcut cu răspunsul.”

În lecție, acest principiu devine regulă: nu se acceptă copy-paste fără înțelegere. Copiii sunt încurajați să reformuleze, să pună întrebări de verificare și să își explice deciziile.

Alin Cîndea: „Îi ajută să fie mai autonomi la gimnaziu și în viața reală”

Ali Cindea Head Education Logiscool

„La gimnaziu, copiii se lovesc de cerințe mai complexe: proiecte, prezentări, volum mai mare de informație și presiune mai mare pe organizare și autonomie. Digital Discovery îi ajută să-și formeze din timp reflexe esențiale: să pună întrebări bune, să verifice surse, să-și structureze ideile și să folosească instrumentele digitale creativ și responsabil. În viața reală, aceste abilități se traduc în discernământ, autonomie și încredere, exact lucrurile care fac diferența când tehnologia e parte din fiecare zi”, explică Alin Cîndea, Head of Education Logiscool România.

Pentru părinții care vor să înțeleagă cum arată educația digitală aplicată pe vârsta copilului lor, Logiscool organizează periodic lecții demonstrative în centrele din București și orașele din țară.

Detalii despre programe și înscriere sunt disponibile aici:
https://www.logiscool.com/ro/programs/courses