Despre cum munca la distanță ne schimbă viața
La data de 6 noiembrie 2020 a intrat în vigoare OUG 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, iar la data de 9 noiembrie 2020 a intrat în vigoare Hotărârea Guvernului nr. 935/2020 pentru modificarea și completarea anexelor nr. 2 și 3 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 15 octombrie 2020, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Prin aceste acte normative au fost aduse noi modificări legislative referitoare la munca la domiciliu sau în regim de telemuncă, modificări aplicabile în perioada stării de alertă.
Astfel, din coroborarea prevederilor celor două acte normative, rezultă că în perioada stării de alertă, toți angajatorii din sistemul public sau privat sunt obligați să dispună munca la domiciliu sau în regim de telemuncă, acolo unde activitatea desfășurată permite acest lucru.
De asemenea, prin derogare de la dispozițiile legale aplicabile muncii la domiciliu (1) sau în regim de telemuncă (2) – care prevăd faptul că schimbarea loculului muncii se poate face numai cu acordul ambelor părți, prin modificarea contractului individual de muncă, sub forma unui act adițional -, în perioada stării de alertă, angajatorii pot dispune munca la domiciliu sau în regim de telemuncă prin emiterea unei decizii unilaterale în acest sens.
Nimic nu împiedică părțile să implementeze aceste modificări prin semnarea unor acte adiționale la contractele individuale de muncă, evident cu acordul angajatului, însă este important de subliniat faptul că, prin noua reglementare angajatorul nu mai este ținut de obținerea acordului angajatului în cazul emiterii deciziei unilaterale.
Chiar dacă aceste măsuri sunt aplicabile pentru o perioadă determinată de timp, respectiv în perioada stării de alertă, alături de celelalte măsuri impuse de situația generată de perioada pe care o traversăm, se creează condițiile pentru implementarea muncii la distanță, fiind de așteptat ca și pe termen lung (post pandemie) acest tip de muncă, mult mai flexibilă, să fie utilizată inclusiv în domeniile în care nu a mai fost implementată înainte de debutul pandemiei. Rămâne de văzut care dintre cele două modalități de lucru (la distanță sau la birou) va fi cea dominantă.
Pe viitor, angajatorii care nu au reglementat și implementat, deja, dispozițiile aplicabile muncii la distanță, în contractele individuale de muncă, regulamentele interne, etc. vor fi nevoiți să facă demersurile necesare în acest sens.
Munca la distanță conferăanumite avantaje atât angajatului (reducerea timpului și costurilor cu transportul, flexibilitate, comoditatea pe care i-o oferă mediul de acasă etc), cât și angajatorului prin reducerea costurilor și optimizarea spațiilor de birouri.
Desigur, sunt și dezavantaje pentru ambele părți – pentru angajat izolarea și lipsa interacțiunii cu colegii, tendința de a desfășura și alte activități, concomitent cu activitățile de serviciu, munca în echipă va avea de suferit, iar pentru angajator cu siguranță va fi afectată apartenența angajatului la cultura organizațională, va fi îngreunată verificarea și coordonarea acestuia.
Pe lângă aceste aspecte, cu siguranță schimbările atipice din domeniul muncii vor influența și alte domenii de activitate – de exemplu, închirierea spațiilor de birouri și chiar domeniul HoReCa, prin diminuarea numărului celor care iau prânzul la restaurant sau a diverselor evenimente care aveau loc periodic – cei care muncesc împreună în același loc, sărbătoresc împreună!
Cu siguranță unele companii își vor regândi afacerea, inclusiv în ceea ce privește restrângerea spațiilor de birou ocupate în prezent, determinând, în cel mai bun caz, relocări de spații între chiriași. Bugetul alocat de companii pentru închirierea birourilor poate fi mai redus în raport cu perioada anterioară izbucnirii pandemiei, contractele negociate mai strict, durata închirierii mai scurtă, etc.
Domeniile de activitate sunt strâns legate între ele și cu toții depindem unii de alții întocmai ca verigile unui lanț. Când o verigă este modificată sau afectată, întregul lanț are de suferit.
Așadar, deși la acest moment este privită ca o soluție temporară, pentru a limita efectele răspândirii virusului, munca la distanță va produce multe schimbări în societate. Rămâne de văzut cum vom gestiona cu toții această situație atât în timpul pandemiei, cât și după ce aceasta va deveni istorie, ceea ce sperăm să se întâmple cât mai repede.
Un articol semnat de Cătălina DICU, Senior Partner (cdicu@stoica-asociatii.ro) și de Anca Ștefania MANOLACHE, Senior Associate ( amanolache@stoica-asociatii.ro ) STOICA & Asociații.
Note:
(1) Legea nr. 53/2003 – Codul muncii
(2) Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă