Cum motivează ICCJ decizia prin care Dominic Fritz a rămas fără mandatul de primar al Timișoarei

Magistraţii ICCJ care au respins recursul lui Dominic Fritz la sentinţa care a constatat definitiv că s-a aflat în conflict de interese arată că acesta a acţionat „conştient şi deliberat”. Deşi era primar de doar două zile, a semnat referatul prin care hotărârea a ajuns să fie supusă aprobării Consiliului Local, fără a face modificări proiectului iniţiat de primarul anterior. Chiar dacă nu a existat un prejudiciu pentru municipalitate, magistraţii afirmă că a fost atinsă încrederea publică, existând suspiciuni de părtinire. În legătură cu interdicţia de a ocupa funcţii timp de trei ani, magistraţii recunosc că este severă, dar atrag atenţia că nu-l împiedică să lucreze în alte domenii, notează News.ro și Agerpres.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a publicat motivarea deciziei cu privire la respingerea recursului înaintat de Dominic Fritz la sentinţa Curţii de Apel Timişoara, care a stabilit că s-a aflat în conflict de interese. 

Concret, ANI susține că Fritz s-a aflat în conflict de interese administrativ, deoarece fostul primar a aprobat, în noiembrie 2020, un PUZ în beneficiul unui consilier local USR, care îl împrumutase în campania electorală din acel an cu suma de 25.000 de lei.

La finalul lunii septembrie, Dominic Fritz și-a încheiat mandatul de primar al municipiului Timișoara, după ce a intrat în vigoare o modificare la Legea ANI, ca urmare a unui amendament promovat de PSD și susținut de AUR, prin care s-a stabilit că persoanele declarate definitiv în conflict de interese sau în incompatibilitate își vor pierde retroactiv mandatele.

În plus, el are interdicție să mai ocupe o funcție publică pe o perioadă de trei ani.

Interdicția de 3 ani, deși severă, nu-l împiedică să lucreze

ICCJ recunoaște că impactul interdicției asupra lui Dominic Fritz este „este unul real și sever”, însă judecătorii menționează că interdicția operează pe o perioadă limitată de timp, iar Dominic Fritz poate munci în mediul privat.

„Recurentul invocă impactul deosebit de sever al sancţiunii asupra situaţiei sale personale. Acesta arată că nu este doar primar al municipiului Y – funcţie obţinută în urma unor alegeri libere -, ci şi preşedintele unui important partid parlamentar, şi că interdicţia de 3 ani l-ar împiedica să participe la alegerile locale şi parlamentare din 2028, la cele europarlamentare din 2029 şi la cele prezidenţiale din 2030; cum anul 2031 nu este unul electoral, prima consultare la care ar putea participa ar fi cea din 2032, ceea ce ar amplifica disproporţia dintre efectele interdicţiei şi semnificaţia juridică redusă a faptei. Spre deosebire de prima instanţă, căreia recurentul îi reproşează, întemeiat sub acest aspect, omisiunea analizei impactului, Înalta Curte va examina aceste susţineri. Înalta Curte este de acord că impactul interdicţiei asupra situaţiei recurentului este unul real şi sever: întreruperea unei cariere politice active, blocarea posibilităţii de a candida pentru o succesiune de cicluri electorale, afectarea exerciţiului funcţiei de lider al unui partid parlamentar şi atingerea adusă reputaţiei publice constituie consecinţe semnificative”, se mai arată în documentul citat.

Cu toate acestea, potrivit instanţei, severitatea impactului nu rezidă exclusiv în imposibilitatea temporară de a candida la o funcţie eligibilă: „Această imposibilitate constituie o consecinţă inerentă şi previzibilă pentru orice persoană care, exercitând o funcţie publică eligibilă, acţionează în condiţii de conflict de interese”.

Potrivit instanţei, interdicţia este limitată în timp şi nu îngrădeşte dreptul la muncă al recurentului, care îşi păstrează posibilitatea de a desfăşura activităţi profesionale în mediul privat, precum şi în funcţii din domeniul public ce nu implică depunerea declaraţiilor de avere şi de interese.

„Decizie conștientă și deliberată”

În timpul procesului, Dominic Fritz a susținut că judecătorii trebuie să analizeze împrejurările care ar atenua gravitatea conduitei sale: participarea pur formală, faptul că documentația era deja completă și legală la data semnării, împrejurarea că viceprimarii nu fuseseră încă aleși și imposibilitatea delegării, la debutul mandatului, precum și lipsa unui folos material dovedit și a unei vătămări concrete a interesului public.

„Contrar susținerii recurentului că fapta ar fi lipsită de orice element de gravitate, Înalta Curte reține că acesta a acționat în deplină cunoștință a calității sale de debitor față de creditorul beneficiar indirect al actului, calitate declarată public în declarația de avere. Această cunoaștere distinge în mod fundamental situația sa de cea a unui ales care nu putea cunoaște existența conflictului. Recurentul nu a semnat referatul din eroare ori ca urmare a unei proceduri automate, ci, conform propriei mărturisiri, pentru a asigura continuitatea procedurii, ceea ce denotă o decizie conștientă și deliberată. Împrumutul electoral generează o dependență personală și politică de intensitate superioară unei datorii comerciale obișnuite, creditorul fiind cel care a finanțat campania prin care recurentul a ajuns în funcția publică pe care era chemat să o exercite cu imparțialitate. Abținerea creditorului de la vot, pe temeiul propriului conflict de interese, confirmă realitatea și intensitatea interesului patrimonial în cauză. Aceste elemente, privite în ansamblul lor, exclud încadrarea faptei în ipoteza comportamentului lipsit de orice element de gravitate”, sunt argumentele invocate de judecători în respingerea poziției lui Fritz.

Prejudiciul – atingerea încrederii publice

În ceea ce priveşte lipsa existenţei unui folos material, reţine instanţa că „este suficient ca, pe baza faptelor stabilite, actul să fie apt să procure un avantaj patrimonial persoanei faţă de care alesul are calitatea de debitor”.

„Or, aprobarea documentaţiei de urbanism reprezintă finalitatea serviciului de proiectare prestat de B., iar reuşita procedurii este de natură să valorifice economic activitatea proiectantului şi a specialiştilor care au semnat documentaţia. Adoptarea PUZ-ului reprezintă actul care finalizează şi validează întregul proces de proiectare, condiţionând recepţia serviciului şi justificând încasarea integrală a onorariului de proiectare. Legătura dintre adoptarea actului şi avantajul patrimonial al proiectantului este, aşadar, directă şi previzibilă”, se mai arată în documentul citat.