Royal Society din Marea Britanie despre plantele modificate genetic (partea a doua) – webPR

In continuare va prezentam partea a doua a studiului. Royal Society din Marea Britanie, a facut public un document intitulat ”Plantele modificate genetic: intrebari si raspunsuri”.

Intrebarea nr. 5: Ce gene au fost introduse pana acum in culturi MG si de ce?

Prima caracteristica care s-a dorit a fi dobandita prin MG a fost toleranta la un erbicid a carui substanta activa este glifosatul a hibrizilor de soia. Fara culturi rezistente la un erbicid total ar fi necesara o gama larga de diferite tipuri de erbicide pentru a elimina toate buruienile inainte de infiintarea culturii. Un alt beneficiu al culturilor tolerante la erbicide este ca acestea pot fi plantate intr-un camp buruienos, deoarece buruienile pot fi controlate cu erbicid. Acest lucru reduce nevoia de aratura, ceea ce inseamna reducerea eroziunii solului. Dezavantajul este ca agricultorul trebuie sa cumpere erbicidul la care cultura este toleranta, iar aceasta contravine incercarilor de a reduce dependenta agriculturii de mijloacele chimice.

Dobandirea rezistentei la insecte. Bacteria Bacillus thuringiensis (Bt) produce un grup de proteine cunoscute ca toxina Bt, care sunt toxice pentru anumite insecte, dar nu afecteaza celelalte insecte sau animalele. Bacillus thuringiensis este utilizat ca insecticid si in agricultura ecologica. Genele pentru mai multe toxine Bt au fost introduse in multe culturi MG. De exemplu, peste 90% din bumbacul plantat in SUA, India, China, Australia si Africa de Sud sunt soiuri modificate genetic care contin gene pentru toxina Bt. De-a lungul ultimilor 20 de ani, se estimeaza ca a fost evitata aplicarea a peste 450.000 tone de insecticid datorita tehnologiei Bt in culturi. MG a fost folosita si pentru a reinvia culturile de papaya din Hawai, prin adaugarea unei gene, prelevate chiar din virusul destructiv, in genomul de papaya. Astazi 77% dintre fermierii din Hawaii cresc papaya MG.

Intrebarea nr. 6: Ce plante MG sunt cultivate in prezent si unde ?

In 2015, plantele modificate genetic au fost cultivate in 28 de tari, pe cca 180 milioane de hectare – adica peste 10% din terenul arabil din lume si echivalent cu de sapte ori suprafata de uscat a Regatului Unit. SUA, Brazilia si Argentina sunt cei mai importanti producatori. In prezent nu exista plante modificate genetic cultivate in scop comercial in Marea Britanie, desi oamenii de stiinta efectueaza studii clinice controlate.

Plantele modificate genetic cultivate in scopuri comerciale sunt: cartof (SUA), dovleac (SUA), lucerna (SUA), vinete (Bangladesh), sfecla de zahar (SUA, Canada), papaya (SUA si China), rapita cu seminte oleaginoase (4 tari), porumb (17 tari), soia (11 tari) si bumbac (15 tari).

Culturile modificate genetic au fost introduse pentru prima data in SUA, in 1994, prin rosia Flavr Savr, care a fost modificata genetic pentru a incetini procesul de maturare, intarziind astfel inmuierea si putrezirea.

Printre tarile in care culturile modificate genetic au avut o dezvoltare spectaculoasa se afla SUA (70,9 MHA), Brazilia (44,2 MHA), Argentina (24,5 MHA) India (11,6 MHA) si Canada (11 MHA). In Africa, plantele modificate genetic sunt cultivate in Africa de Sud (2.3 MHA), Burkina Faso (0,4 MHA) si Sudan (0.1Mha),cultura principala fiind bumbacul.

Consumul de culturi modificate genetic variaza intre tari. Zeci de milioane de tone de porumb si soia modificate genetic sunt exportate din America de Nord si de Sud in alte parti ale lumii, in cazul in care exista un deficit de proteine din plante pentru hrana animalelor. De exemplu, aproximativ doua treimi din hrana pentru animale pe baza de proteine din UE este fabricata din soia, din care circa 75% provine din import. Peste 90% din boabele de soia importate sunt modificate genetic. Carne, lapte si oua de la animale hranite cu culturi modificate genetic sunt consumate in majoritatea tarilor lumii, inclusiv Marea Britanie.

Cititi mai multe pe infoomg.ro