Ca sa fie clar cum e cu impactul bugetar al reducerii CAS. Ideea e buna dar trebui temporizata

Hai să lămurim o situație. Scriu aceste rânduri imediat ce am intrat pe ușă după ce m-am întâlnit cu mai mulți economiști din cele mai importante bănci din România. Discuția noastră s-a concentrat pe reforma pensiilor în general dar, evdient, nu am avut cum să nu discutăm și chestiuni care țin de economia țării și de subiectul la zi al reducerii CAS, mai ales că acesta din urmă este direct legat de pensii. Deci redau aici impresiile unor oameni care știu ce vorbesc, asta fac toată ziua, analize economice și prospecții bugetare.

Să o luăm cu începutul. Da, contribuțiile angajatorilor sunt enorme, aberante, cei corecți fiind penalizați pentru corectitudinea lor, ei trebuie să suporte povara fiscală pentru a acoperi golurile evazioniștilor pentru că statul are o capacitate de colectare scăzută (sau evazioniștii au intrare la politicieni??), estimată vag undeva între 40% și 60 %.

Să reduci brusc, așa dintr-o dată, CAS-ul cu 5 puncte înseamnă că impactul asupra bugetului va fi pe undeva la 5 miliarde!!! Abil, Premierul Ponta a anunțat că impactul bugetar va fi de doar 850 de milioane pe trimestru de parcă anul bugetar are un singur trimestru, nu patru. Pe estimarile Guvernului deficitul anual va fi de 3,4 miliarde!!! Și asta cu tot ceea ce vine de la celebra taxă pe stâlp. Dacă am scoate din calcul veniturile ce vor proveni de pe taxa pe stâlp ne ducem spre 5 miliarede.

Ultima oară s-a intervenit asupra CAS-ului în 2009, când s-a mărit cu două procente. Logic, rațional nu este chiar bine din partea Guvernului să vină brusc cu o astfel de măsură căci este din cale-afară de hazardată.

Este important pentru mediul de afaceri să primească și astfel de semnale, cum că guvernul se mai gândește și la el. Percepția generală este că guvernul, statul, oricine ar fi în fruntea lui, lucrază împortiva afacerilor, împovărându-le permanent. Deci, ideea de a scădea CAS-ul, ideea în sine este bună, mesajul pentru patroni este cel corect. Munca e impozitată prea mult, diagnosticul este bine pus. Terapia aleasă însă, terapia de șoc, presupune un risc prea mare ce s-ar putea întoarce împortiva tuturor, a angajaților și a angajatorilor.

Dacă ar ieși din logica electorală, guvernul ar putea să dea același semnal anunțând aceeași scădere dar temporizată pe o perioada de 3-5 ani, sub un mai mare control, cu mai puține riscuri.

Deci nu sunt răi domnii ăia de la FMI cu Guvernul sau cu mediul de afaceri, doar că matematica și economia sunt niște dicipline ceva mai exacte decât politica. Acesta este motivul real pentru care au amânat răspunsul care nu-l lăsa să doarmă pe premier.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro