VIDEO S-a „îndulcit” apa Mării Negre de la distrugerea barajului de la Kahovka? Ce e fake news și ce e adevărat despre poluarea produsă de războiul din Ucraina- interviu cu directorul GeoEcoMar
Într-un interviu pentru HotNews.ro, Adrian Stănică, directorul general al Institutului Național de Geologie și Geoecologie Marină din România, GeoEcoMar, a explicat cum este poluată în realitate Marea Neagră din cauza războiului din Ucraina și care sunt afirmațiile exagerate sau false pe acest subiect.
Aruncarea în aer a barajului de pe Nipru de la Kahovka a provocat îngrijorări în toată Europa în ceea ce privește poluarea. Ministrul Mediului din Ucraina a avansat chiar suma de 1,2 miliarde de euro, drept daune estimate în urma acestei catastrofe care a avut loc pe un teritoriu controlat de armata rusă.
Evenimentul este însă și un prilej pentru a readuce în atenția lumii felul în care războiul afectează mediul înconjurător. De altfel, Convenția Națiunilor Unite din 1976 interzice în mod expres modificările mediului în scopuri militare.
Despre poluarea produsă de război am vorbit cu Adrian Stănică, directorul general al Institutului Național de Geologie și Geoecologie Marină din România, GeoEcoMar.
Pericolul de boli pentru populație există la Odesa, dar nu și pe litoralul românesc
Să începem cu întrebarea săptămânii din România: o să avem sau nu holeră pe litoral, în urma exploziei barajului de la Kahovka?
Adrian Stănică: O să confirm și eu ceea ce au zis biologii și medicii care supraveghează calitatea apei și poluarea microbiologică a litoralului românesc. Absolut nu.
Și asta pentru că, pe de o parte, gura de vărsare a Niprului este foarte departe de litoralul românesc.
Pe de altă parte, între apele Niprului se mai intercalează o uriașă sursă de apă dulce, Dunărea, care modifică absolut totul. În plus, bacteriile și virușii nu rezistă în apa mării foarte mult timp, mor rapid și nu pot călători pe asemenea distanțe.
Pe de altă parte, în mod cert impactul distrugerii barajului a fost și este devastator și va avea efecte pe termen lung pe teritoriul Ucrainei.
Și totuși de ce se tem ucrainenii? Pentru că ei au închis plajele de la Odesa și le-au declarat „improprii pentru înot”.
Autoritățile din Odesa au făcut foarte bine ceea ce au făcut, pentru că acolo viitura de pe Nipru a adus o diversitate fantastică de materie organică reziduală, cadavre, specii de plante, de animale ș.a.m.d. și le-a depus pe plajă.
Trebuie să avem în vedere faptul că Odesa este la peste 300 km depărtare de litoralul românesc. Dar plajele Odesei sunt pur și simplu ca un receptacul pentru ceea ce vine de pe Nipru, în general.
Eu coordonez un proiect european Horizon 2020, proiectul Doors, care pune în practică agenda strategică de cercetare la Marea Neagră. Am în consorțiu parteneri din toate institutele și universitățile mari din țările Mării Negre și nu doar.
Am avut o întâlnire săptămâna trecută la Trabzon, în Turcia. Partenerii din Ucraina, cei de la Centrul de geologie marină al Academiei Ucrainiene și Universitatea Ecologică de Stat din Odesa, ne-au arătat imagini filmate de ei și era absolut înfiorător.
- Citește și: Ar putea fi afectată și România de explozia barajului din Nova Kahovka? – interviu cu un expert din Ucraina
Orice forme de materie organică, ierburi, copaci, case plutind, sute de cadavre de animale moarte au ajuns acolo pe plajă și de aceea există un amestec de la poluanți anorganici, minerale grele, resturi de hidrocarburi. Prin descompunere pun în pericol sănătatea oricărui om care ar vrea să facă baie acolo.
Dar, repet, compușii ajung local, deci nu există posibilitate de transport pe distanțe așa de mari pentru toate acele substanțe poluante.
Războiul poluează, inevitabil: scurgeri de petrol, reziduuri de la explozii, și alte materii ajung în Marea Neagră
Haideți să vorbim despre poluarea, în general, produsă de război. În ce fel poluează războiul Marea Neagră?
Ca să ne întoarcem un pic la prima întrebare legată de ruperea barajului de pe Nipru: pe de o parte, a fost această undă care a adus în zona de nord a Mării Negre poluanți din apă de toate felurile, poluare biologică, cu tot soiul de cadavre.
Vorbim apoi despre metalele grele care fuseseră acumulate în aluviunile spălate până aici.
Pe de altă parte, câmpia inferioară a Niprului a fost acoperită de mâl, iar ecosistemele caracteristice au fost distruse total și nu se știe dacă își vor reveni în totalitate. Este importantă distrugerea mediului pentru că oamenii care se vor întoarce să trăiască acolo după terminarea războiului vor trebui să găsească soluții pentru numeroase probleme.
Gândiți-vă că apele încărcate cu sedimente au trecut pe deasupra câmpurilor minate, probabil vorbim despre sute de kilometri pătrați și Dumnezeu știe câte mine sunt acum acoperite de 20, 30, 50 cm de mâl. Sunt mine aproape de suprafață, deci asta e o problemă pe termen lung.
Asta dacă e să considerăm minele drept poluare, pentru că au un impact devastator asupra mediului, asupra vieții umane, deci pot intra în categoria poluanților de război.
Apoi trebuie să mai reținem că în Marea Neagră avem și scurgeri de petrol provenite în urma bătăliilor, exploziilor de mașini, tancuri. Toate scurgerile de combustibil ajung în apele râurilor sau în apele subterane și, până la urmă, tot în Marea Neagră.
Pe de altă parte, mai e și poluarea atmosferică pe distanțe scurte, în urma unor explozii. Toate aceste elemente care intră în compoziția bombelor, amestecate cu resturi de la construcții, sunt transportate de vânt și pot ajunge în mare.
Bine, acum să nu sară cineva să spună, vai, aceste substanțe ajung în România. Poluarea atmosferică în urma unor explozii se duce, în general, pe distanțe mici de kilometri, zeci de kilometri, nu mai departe, dar tot în apa Mării Negre poate să ajungă în cele din urmă.
Și tot la impactul războiului asupra Mării Negre putem vorbi și de luptele navale care ucid pe lângă oameni și fauna marină.
Am avut cazuri în partea de nord, în Ucraina, când în urma luptelor, delfinii au murit. Sistemul lor de orientare a fost făcut praf, au ieșit pe țărm și au murit.
În ceea ce privește minele marine, marina militară, cea bulgară, ce turcă au arătat că nu sunt multe. Pot ajunge și în România în urma unor furtuni extreme, dar probabilitatea este foarte mică. Pe de altă parte, neutralizarea minelor în sine nu se poate face decât prin explozie. Și acele explozii au și ele un impact asupra mediului.
Nu vom ști cât de mare a fost poluarea până la sfârșitul războiului, adică până când vor fi făcute măsurători
Când vom ști mai concret care sunt efectele războiului asupra Mării Negre?
La sfârșitul războiului. Pentru că acum nu se pot face măsurători. Gândiți-vă că rușii în Ucraina au ucis oameni, au distrus localități, dar au distrus și păduri, au distrus ecosisteme caracteristice, au poluat pânza de apă freatică, au poluat râurile, atmosfera.
Ai nevoie de un sistem detaliat de măsurători pentru toate tipurile de poluanți, din aer, din apă, din sol, din sedimente, pentru a înțelege care este situația. Știm că este rău dar fără măsurători detaliate nu știm cât de rău este.
Pericolul centralei de la Zaporojie: După accidentele de la Cernobîl și Fukushima, centralele nucleare sunt dotate cu sisteme suplimentare de protecție
Un lucru de care se tem mulți oameni este pericolul de radiații. Există centrală nucleară din Zaporojie, prima centrală din lume capturată militar, și nu poți să nu te gândești la ceea ce s-a întâmplat la Fukushima, Japonia, când apa a inundat reactoarele și au rămas fără electricitate.
Material radioactiv a ajuns în apă, foarte mulți oameni au trebuit să-și părăsească casele. Ce s-ar întâmpla dacă material radioactiv ar ajunge până în Marea Neagră?
Sunt mai multe puncte aici. Pe de o parte, e foarte greu să facem o paralelă între Fukushima și centrala nucleară de la Zaporojie. În orice centrală nucleară de pe marginea unui fluviu există sisteme de oprire în cazul în care apare o secetă extremă. Uitați-vă și la noi, la Cernavodă, când apele Dunării scad foarte mult, atunci centrala este închisă.
Apoi, ceea ce s-a întâmplat la Fukushima a revoluționat sistemele de protecție din centralele nucleare. Pentru că evenimentul acela a avut valoarea impactului negativ de 1 la 10.000 de ani. De ce?
Pentru că acel cutremur major care a declanșat tsunami-ul, care a măturat și Fukushima a fost fix sub insulă și fix în direcția spre țărm.
Imediat după aceea, pentru toate centralele nucleare din lume, Agenția Internațională de Energie Atomică a impus planuri de protecție, de măsurare, de estimare și sisteme de protecție valabile pentru situații care se întâmplă una la 10.000 de ani.
Și vă spun asta pentru că și institutul meu, GeoEcoMar, a fost într-un consorțiu împreună cu Agenția de Meteorologie, cei de la Institutul de Hidrologie și cei de la Fizica Pământului pentru a evalua impactul unui astfel de risc pentru zona noastră și a elabora planuri de protecție.
Ce se întâmplă dacă apa radioactivă ajunge în Marea Neagră? Ce ce s-a întâmplat în 1986 după Cernobîl. Deci va fi o dispersie, dar până la urmă acele sedimente vor ajunge pe fundul mării.
Credința mea e că nu se va întâmpla așa ceva, pentru că sunt sisteme puse la punct, iar în urma efectului Cernobâl au fost totuși puse la punct niște metodologii care sunt destul de clare.
Până la urmă, toate aceste substanțe ajung să se sedimenteze la adâncimi, în general, mari, pentru că vorbim de particule foarte fine care sunt duse spre larg. Ele rămân, așa cum evenimentul din 1986 (n.r.-Cernobâl) a rămas în sedimente.
Măsurătorile au arătat că sutele de nave care așteaptă cu săptămânile să intre pe Sulina, către porturile ucrainene, nu poluează Marea Neagră
Nave care așteaptă în larg să intre pe canalul Sulina- filmare HotNews.ro, august 2022. FOTO: Adi Iacob/ HotNews.ro
Un alt tip de poluare, tot în contextul războiului: s-a vorbit, de pildă, despre cum este afectată Delta Dunării de adâncirea canalului Bâstroe, dar în același timp, s-a vorbit mai puțin despre ce înseamnă faptul că sute de nave staționează în Marea Neagră așteptând să intre pe canalul Sulina.
Vă întreb pentru că dvs. ați făcut anul trecut, împreună cu colegii din Ucraina, o analiză să vedeți dacă aceste nave poluează excesiv. Ce rezultate ați avut?
Am urmărit țintit acest lucru, să vedem dacă cele aproape 200 de nave care stăteau în radă la Sulina au avut un impact asupra mediului. Ne temeam, într-adevăr, să nu fie făcute descărcări ilegale de apă de santină.
Colegii mei au ieșit cu nava, au făcut măsurători exact într-o zonă în care ar fi fost depistate aceste substanțe poluante în apa mării. Din fericire, nu a fost nimic anormal în această parte. Aici cred că a fost și meritul autorităților de la Sulina care le-au dus navelor apă, alimente, au încercat să aibă grijă de ei, să nu fie abandonați acolo.
Ca să tragem o concluzie, spuneți că nu s-a înregistrat nicio poluare până acum de la aceste nave?
Anul trecut, în iulie, nu au existat depășiri ale diverșilor poluanți. S-ar fi observat pentru că vorbim de apa de santină care e foarte bogată în metale grele, poluanți care ar sări imediat în evidență.
Apa de santină e un soi de fluid, destul de poluant, care rezultă în mod natural datorită contactului dintre corpul metalic al navei și apa mării.
În porturile europene există această legislație foarte clară, controale și sisteme care captează apa de santină de la nave ca să nu fie deversată în apa mării și dusă apoi în stații de epurare.
În porturile românești era o problemă, dar intrarea în Uniunea Europeană a avut acest rol foarte bun de a crea un o presiune foarte mare ca legislația să fie și aplicată.
Creșterea traficului de nave în Delta Dunării un risc evident de accidente și poluare. După război, numărul navelor ar trebui să revină la normal
Tot despre Delta Dunării, despre mulțimea de nave comerciale, unele ucrainene, altele care doar merg în porturile ucrainene. Care este riscul pentru mediu al acestora, pentru că a crescut foarte mult traficul în ultimul an pe pe Dunăre?
Riscul rămâne același. Pentru a avea Sulina cale navigabilă, au fost făcute măsurători cam 160 de ani și au fost investiți, mai ales din partea Comisiei Europene. S-au investit niște sume uriașe pentru a avea balizare electronică, zone de oprire, zone pentru toate tipurile de intervenții.
Până la începutul războiului, pe Sulina nu știu dacă treceau 4,5,6 vapoare pe zi. Autoritățile noastre au arătat că atunci când a început războiul, după o perioadă de câteva luni, s-au adaptat. Probabil au ajuns și la peste 20 de nave pe zi. Ori asta e o treabă extraordinar de importantă.
Ce se întâmplă cu brațul Chilia? Brațul Chilia este un braț care n-a fost pregătit pentru navigație în mod normal. Pentru a avea un un canal navigabil acolo ai nevoie din nou de zeci de ani de măsurători.
Ai nevoie de niște investiții suplimentare în tot ce înseamnă balizare electronică, sisteme de prevenție, sisteme de avertizare în caz de pericol. Ai nevoie de piloți care să fie pregătiți. Și mai e un lucru: ai nevoie totuși de bani pentru aceste intervenții sistematice care prevăd un dragaj, nu de adâncire, dar de întreținere. Deci astea sunt niște costuri în momentul de față în caz de război.
Și pe urmă mai e nevoie de un lucru: porturile lor, Reni și Ismail, trebuie să aibă niște suprafețe foarte bine dezvoltate, să aibă rampe de încărcare-descărcare, să fie foarte eficiente.
Trebuie să ai niște zone în care navele să poată sta la coadă și, din nou, să nu deverseze, să aibă aceste condiții asigurate. Deci riscurile sunt evidente.
Dacă sunt foarte multe nave din toate părțile lumii care stau și așteaptă la încărcare pe o zonă care nu este suficient semnalizată și nu e transformată în șenal de navigație există întotdeauna riscul unui accident, riscul ca o navă să se pună pe uscat și atunci se blochează traficul.
Pot să apară și descărcări accidentale, pot fi fisuri ș.a.m.d. Deci un risc de poluare, va exista întotdeauna.
În perioada unui război, e o situație excepțională, e clar că vecinii noștri au nevoie de susținere și atunci e important să susținem și noi acum cât mai multe nave, să folosească toate rutele posibile. Dar pe termen mediu, pe termen lung, în momentul în care războiul se va termina, portul Odesa se va redeschide integral, vom ajunge tot ca la patru-cinci nave să meargă zilnic pe Dunăre. Deci vom reveni la traficul dinainte.
Din acest motiv spun că autoritățile noastre și autoritățile ucrainene trebuie să discute pragmatic, fără inflamări inutile, pentru a avea acum sprijinul nostru într-o situație foarte gravă pentru ei. E normal între vecini.
Apoi, la sfârșitul războiului să încercăm să folosim o infrastructură deja existentă care înainte de război nici nu era utilizată suficient.
Apa mării e mai dulce, într-adevăr, dar e pentru că a plouat în bazinul Dunării, nu din cauza ruperii barajului de la Kahovka
În concluzie, ce ar trebui să știe oamenii în momentul acesta? Pot merge la mare, liniștiți, să își vadă de concedii sau există riscuri?
Riscuri există întotdeauna, oriunde, când ieși din casă. Pe de altă parte, legat de mersul la mare, dacă oamenii au o problemă să meargă la mare, din punctul meu de vedere, mai degrabă m-aș uita la prețurile nesimțite, de exemplu.
Eu m-aș uita și că avem o legislație de mediu care nu e aplicată. Dacă e să vorbim despre poluarea fonică produsă de muzica dată îngrozitor de tare…Eu cred că nu-i cazul să dăm totul pe un accident întâmplat la câteva sute de kilometri de noi.
Deci plajele și apa sunt în regulă pe litoralul românesc…
Sunt în regulă, din câte știu. Despre apa mării a mai fost o tâmpenie vehiculată în ultima vreme. Într-adevăr, în urma ruperii barajului în partea de nord a Mării Negre, salinitatea a scăzut de trei ori și asta are un impact important asupra mediului în zona respectivă, afectează toate formele de viață.
Dar plouă de trei săptămâni și în tot bazinul Dunării. Fluviul are un debit mult mai mare decât cel normal, din cauza ploilor. Iar Dunărea are, în mod normal, un debit de patru ori mai mare decât cel al Niprului.
Deci avem probleme legate de apă dulce, la noi, scăderea salinității în mare. Dar e de la Dunăre, nu de la Nipru. Apele Dunării ajung în momentul ăsta mai jos decât de obicei. Și tocmai acest jet foarte puternic devine un soi de barieră și pentru drift-ul care vine din nord.
„Ucraina și noi” este o secțiune dezvoltată în parteneriat cu Fundația Konrad Adenauer. Opiniile prezentate în materialele proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția partenerului nostru.
Citește și alte materiale din seria „Ucraina și noi”:
- VIDEO Ce se află în spatele atacurilor cu drone de la Moscova? – contraofensiva ucraineană explicată pentru HotNews.ro de un fost oficial al Ministerului Apărării de la Kiev
- VIDEO Cât de europeană este Moldova? Studiu de caz: Găgăuzia, acolo unde UE investește, iar Rusia culege roadele
- VIDEO De ce 1 din 3 români nu e de acord să ajutăm Ucraina – explicații psihoculturale. Interviu cu profesorul Daniel David, autorul cărții „Psihologia poporului român”
INTERVIURILE HotNews.ro