VIDEO Interviu. Jerome Ferrari detesta moralismul in literatura, cand scrie nu se gandeste la cititori si nu iubeste deloc Facebook
Jerome Ferrari, scriitorul care a castigat premiul Goncourt in 2012, este un om entuziast, binevoitor si profund. Puteti observa aceste lucruri in interviul de mai jos, luat in redactia HotNews. Spune ca nu se gandeste deloc la cititor atunci cand scrie, dar cititorii aduc apoi interpretari valide ale cartii, la care autorul poate nu s-a gandit.
Comandati cartea cu autograful autorului la GiftBooks.ro. Puteti obtine transport GRATUIT!
Ideile principale din interviu:
– Nu ma gandesc la cititor decat odata ce am terminat romanul de scris. Nu sunt vandut la pachet cu romanul ca sa ofer interpretarea corecta a cartii.
Relaţia pe care o avem noi, oamenii, cu literatura este bogată prin interpretările la care nu s-a gândit autorul şi care sunt nu doar legitime, dar absolut necesare pentru a da viaţă unui text.
– Bunăvoinţa, delicateţea şi empatia chiar faţă de situaţiile cele mai sordide şi de personajele cele mai josnice reprezintă singura cale de protecţie contra ceva ce detest pur şi simplu – moralismul.
– Modul în care este folosit Facebook îmi displace profund. Cu excepţia rarelor cazuri în care este folosit strict în scopuri private sau de prezentare profesională, Facebook a devenit un fel de vitrină de orgoliu nemăsurat al oamenilor care se expun acolo uneori fără să-şi dea seama
– În Franţa, se discută intens despre ce poziţie vor adopta librarii faţă de fenomenul cărţilor electronice. Nu ştiu, de fapt nimeni nu ştie ce viitor vor avea cărţile. Varianta care mi-ar conveni cel mai mult ar fi să existe o alternativă, fără să înlocuiască totuşi cartea în format fizic. Să existe doar si o altă versiune.
Comandati cartea cu autograful autorului la GiftBooks.ro. Puteti obtine transport GRATUIT!
Ideile principale:
– Nu ma gandesc la cititor decat odata ce am terminat romanul de scris. Nu sunt vandut la pachet cu romanul ca sa ofer interpretarea corecta a cartii.
Relaţia pe care o avem noi, oamenii, cu literatura este bogată prin interpretările la care nu s-a gândit autorul şi care sunt nu doar legitime, dar absolut necesare pentru a da viaţă unui text.
– Bunăvoinţa, delicateţea şi empatia chiar faţă de situaţiile cele mai sordide şi de personajele cele mai josnice reprezintă singura cale de protecţie contra ceva ce detest pur şi simplu – moralismul.
– Modul în care este folosit Facebook îmi displace profund. Cu excepţia rarelor cazuri în care este folosit strict în scopuri private sau de prezentare profesională, Facebook a devenit un fel de vitrină de orgoliu nemăsurat al oamenilor care se expun acolo uneori fără să-şi dea seama
– În Franţa, se discută intens despre ce poziţie vor adopta librarii faţă de fenomenul cărţilor electronice. Nu ştiu, de fapt nimeni nu ştie ce viitor vor avea cărţile. Varianta care mi-ar conveni cel mai mult ar fi să existe o alternativă, fără să înlocuiască totuşi cartea în format fizic. Să existe doar si o altă versiune.
Comandati cartea cu autograful autorului la GiftBooks.ro. Puteti obtine transport GRATUIT!
Svetlana CARSTEAN: Am participat ieri seară la librăria de carte franceză Kyralina, ieri dimineaţă la Biblioteca Academiei Română şi am putut reţine câteva elemente din discuţia ta cu publicul, cu moderatorii. Îmi amintesc că ieri seară vorbeaţi din perspectiva dualităţii pesimism/optimism. Dacă ar fi să vorbim de un loc geometric al gândirii romanului tău, unde s-ar afla el între pesimism şi optimism?
Jerome FERRARI: Nu cred că romanul acesta ar trebui plasat undeva anume în această alternativă. Cred că mai degrabă decât să scrii un roman în general, este bine să exprimi o anumită putere, ce reprezintă o formă de intensitate şi poate lua forma tristeţii ori durerii sau forma bucuriei în proporţii relativ egale, iar cei doi poli sunt inextricabili. De dimineaţă, am luat parte la o întâlnire cu cititorii la Târgul de carte Bookfest, am vorbit despre Eugen Ionescu şi dacă este considerat un autor mai degrabă comic sau tragic, iar răspunsul a fost că aparţine ambelor genuri, evident, şi că este un autor comic tocmai pentru că este tragic şi viceversa. Nu ar prea avea sens să faci distincţia între elementele care te fac să râzi şi cele care te fac să plângi. Din punctul meu de vedere, este un fel de putere a scriitorului şi atât.
Svetlana CARSTEAN: Spuneai mai devreme că nu te gândeşti la cititor atunci când scrii, pot să înţeleg asta foarte bine. Dar mai târziu, când ţi-ai încheiat lucrul la roman, în întâlnirile cu publicul eşti, eşti faţă în faţă cu aşteptările publicului şi probabil că apare dorinţa foarte puternică de a rezuma totul într-un mesaj, ceea ce înseamnă că există limite, în acelaşi timp.
Jerome FERRARI: Cred că discuţiile cu cititorii despre romanul pe care l-am scris şi chiar şi răspunsurile date presei sunt momente necesare existenţei unui roman, dar sunt foarte limitative, deoarece prea multe detalii ar face lectura inutilă. Discuţiile pe marginea cărţii sunt suplimentare sau complementare faţă de actul esenţial care trebuie îndeplinit privind romanul, respectiv să-l citeşti. Cât despre legătura mea cu cititorii, pentru că spuneam că nu mă gândesc la ei atunci când scriu… ei bine, mă gândesc la ei după ce termin de scris, dar este prea târziu. Cartea există deja, iar eu nu sunt prea posesiv, nu doresc ca textul să aibă o existenţă absolut independentă. Nu sunt vândut la pachet cu romanul pentru a oferi interpretarea corectă a cărţii. Munca cititorului este de a încerca să pună de acord (sau nu) singularitatea textului pe care îl citeşte în acel moment şi anumite sensuri la care eu, autorul, nu m-am gândit. Acelaşi lucru îmi place şi mie să fac în calitate de cititor, tocmai de aceea relaţia pe care o avem noi, oamenii, cu literatura este bogată prin interpretările la care nu s-a gândit autorul şi care sunt nu doar legitime, dar absolut necesare pentru a da viaţă unui text.
Svetlana CARSTEAN: Deci este cât se poate de permis să delirezi pe marginea textului…
Jerome FERRARI: Înseamnă că se pot spune multe lucruri legitime şi putem spune şi baliverne, dar nu putem controla nici asta prea bine. Un text poate avea un număr nelimitat de interpretări legitime. Nu poţi abera despre un text, dar poţi face un număr imens de observaţii legitime.
Svetlana CARSTEAN: Ca să revin foarte rapid la această idee de optimism sau de pesimism, îmi aduc aminte că la discuţia de ieri seara, concluzia era mai degrabă pesimistă, dar cred că acest roman elimină teama la sfârşit, deoarece nu este vorba de un singur sfârşit, ci de mai multe sfârşituri succesive, permanente, prin urmare nu ne poate fi teamă.
Jerome FERRARI: Şi aici, lucrurile pot fi văzute din două unghiuri. O putem lua ca pe o consolare, spunându-ne că un sfârşit nu este niciodată definitiv, apoi putem vedea lucrurile încă şi mai pesimist. Dacă n-ar exista un sfârşit, ar fi doar un ciclu monoton de lucruri care nu se mai sfârşesc. Punctul comun dintre roman şi viaţa reală sunt aceste cicluri are se succedă în mod obiectiv şi raţional, ceea ce nu ne împiedică să ne bucurăm totuşi de viaţă.
Svetlana CARSTEAN: Eu cred că a căuta un mesaj clar, definitiv se reduce la a căuta un fel de eroism, cum se întâmplă în cazul personajului tău Marcel. Înseamnă a fi propriul tău erou, a-ţi găsi propriul eroism în sfârşitul lumii.
Jerome FERRARI: Exact! Marcel nu face altceva decât să încerce să dea un sens existenţei. El nu reuşeşte, însă până şi eforturile care îl conduc spre eşec sunt emoţionante. Eu aşa cred.
Svetlana CARSTEAN: Da, însă se pune problema transpunerii acestei idei la nivelul limbajului şi menţinerii echilibrului între un soi de luciditate care este tratată în acelaşi timp cu multă delicateţe.
Jerome FERRARI: De când am început să scriu, mă gândesc că delicateţea, dacă nu chiar bunăvoinţa este absolut necesară pentru a putea scrie un roman, din raţiuni de eficienţă practică a romancierului. Bunăvoinţa şi delicateţea faţă de tot ce povesteşte în opera sa îl scuteşte pe scriitor de situaţia în care ar face pe deşteptul, ar privi de sus şi ar judeca lumea pe care el însuşi a creat-o, ar fi ridicol. Astfel se evită ca romanul să capete un ton de moralism. Bunăvoinţa, delicateţea şi empatia chiar faţă de situaţiile cele mai sordide şi de personajele cele mai josnice reprezintă singura cale de protecţie contra ceva ce detest pur şi simplu – moralismul.
Svetlana CARSTEAN: Aş spune că tocmai din această viziune provine în principal şi farmecul acestei scrieri, pentru că în roman sunt câteva scene foarte violente, de o violenţă sublimă, aş spune. Cititorul percepe violenţa şi totuşi există ceva care o atenuează la nivelul stilului de scriere, nu al scenei sau ideii. Echilibrul provine doar din scriere. Mă gândesc la scena castrării porcilor. Cred că aşa stau lucrurile. Să revenim acum la chestiuni mai practice. Cum aici ne aflăm într-un mediu online, voiam să te întreb cum se situezi faţă de acest mediu. Tu utilizezi mediile de comunicare online, ai cont pe Facebook?
Jerome FERRARI: Nu, deloc. Toate relaţiile mele cu presa se desfăşoară prin intermediul internetului. Locuiesc la Abu Dhabi şi mi-am făcut abonament la ziarul Le Monde, recurg mult la internet pentru a mă informa, însă nu sunt activ pe reţelele de socializare. Am o pagină de Facebook, dar pe care nu sunt activ. Cum nu am nici măcar fotografie pe această pagină personală, nimeni nu ştie că îmi aparţine.
Svetlana CARSTEAN: Nu ai pe cineva care să se ocupe de pagina ta de Facebook?
Jerome FERRARI: Nu, nu. Am constatat că poţi crea pagini în numele altcuiva. Cineva mi-a făcut o pagină cu fotografia mea. Nu ştiu cine a creat pagina aceea, s-a întâmplat după ce am obţinut premiul Goncourt. Am creat şi eu o pagină ca să nu se creeze confuzii, dar nu există confuzii, pentru că nimeni nu vizitează pagina creată de mine, nimeni nu ştie că este creată chiar de mine.
Svetlana CARSTEAN: Prin urmare, dacă cineva încearcă să te găsească pe Facebook…
Jerome FERRARI: Va găsi o pagină care nu a fost creată de mine.
Svetlana CARSTEAN: Vedetele din România procedează altfel, le poţi împrumuta şi tu ideea. Îţi poţi face o pagină intitulată „Jerome Ferrari oficial”.
Jerome FERRARI: Nu pot să fac asta. Modul în care este folosit Facebook îmi displace profund. Cu excepţia rarelor cazuri în care este folosit strict în scopuri private sau de prezentare profesională, Facebook a devenit un fel de vitrină de orgoliu nemăsurat al oamenilor care se expun acolo uneori fără să-şi dea seama. Asta mă deranjează mult şi refuz să fac ceva asemănător. Pur şi simplu nu înţeleg cum poţi să ajungi să-ţi povesteşti ziua pe reţelele de socializare, să faci poză la un câine văzut pe stradă sau la noua ta ojă de unghii şi să bagi asta pe gâtul a sute de oameni. Este un fenomen extrem de puternic, dar pe care nu îl înţeleg.
Svetlana CARSTEAN: Este un amestec de exhibiţionism, de egocentrism extrem şi de voyeurism. Pentru că pe de o parte îţi arăţi acolo toată intimitatea, iar pe de altă parte priveşti în viaţa celorlalţi.
Jerome FERRARI: Exact, dar asta fac acele personaje care nu sunt cele mai lăudabile din societate, ca să spunem aşa. Prefer să nu mă implic în aşa ceva.
Svetlana CARSTEAN: Şi referitor la cărţile în format electronic. În Franţa se întâmplă des ca o carte să aibă şi versiune electronică?
Jerome FERRARI: În Franţa, se discută intens despre ce poziţie vor adopta librarii faţă de fenomenul cărţilor electronice. Nu ştiu, de fapt nimeni nu ştie ce viitor vor avea cărţile. Varianta care mi-ar conveni cel mai mult ar fi să existe o alternativă, fără să înlocuiască totuşi cartea în format fizic. Să existe doar si o altă versiune. Multe edituri isi lansează cărţile şi în format electronic. Cred că majoritatea editorilor folosesc un reader de e-book care le facilitează enorm activitatea de citire a manuscriselor pe care le primesc.
Svetlana CARSTEAN: Este mai funcţional aşa.
Jerome FERRARI: Întocmai! În loc să se plimbe cu 25 kg de manuscrise după ei, au 25 de manuscrise stocate pe o tabletă micuţă, ceea ce mi se pare foarte convenabil. Acum vorbesc în calitate de profesor. De exemplu, nu mi se pare o idee proastă ca într-o bună zi elevii să aibă toate manualele şcolare stocate pe o tabletă, în loc să care ghiozdane de 15 kg. Formatul electronic poate fi o variantă alternativă la cartea tipărită. Cineva n-o să înceapă la vârsta mea să citească de pe tabletă cărţile dorite.
Svetlana CARSTEAN: Deci tu nu citeşti cărţi în format electronic?
Jerome FERRARI: Ba da, am citit deja. Aleg această variantă când plec în călătorie sau dacă ştiu că am de mers multe ore cu avionul, dar altfel, în condiţii de lectură obişnuită la mine acasă, sigur că prefer cărţile tipărite.
Svetlana CARSTEAN: Şi totuşi, este foarte diferit.
Jerome FERRARI: Este complet diferit şi probabil că necesitatea mea şi a multor altor persoane de a avea contact fizic cu cartea va dispărea la un moment dat. Nu este o tragedie dacă dispare, ce contează este să nu dispară textele.
Svetlana CARSTEAN: Când scrii, scrii de mână sau la calculator?
Jerome FERRARI: La calculator.
Svetlana CARSTEAN: Prin urmare, nu vor mai exista manuscrisele acelea tradiţionale, cu ştersături, pe care se pot observa diferitele stadii ale creaţiei, cum ar fi manuscrisele lui Proust?
Jerome FERRARI: Ba da, vom putea vedea diferitele etape ale creaţiei, deoarece trebuie să fii complet nebun să nu păstrezi şi versiune anterioară atunci când faci modificări pe text, ca să vezi dacă nu cumva ai stricat fraza, în loc s-o îmbunătăţeşti.
Svetlana CARSTEAN: E dificil totuşi să urmăreşti modificările.
Jerome FERRARI: Eu păstrez întotdeauna versiunea 1, versiunea 2, 3, 4 atunci când scriu un roman. Obişnuiesc să notez metodic fiecare variantă până ajung să fiu complet mulţumit de ce am scris.
Svetlana CARSTEAN: Această practică poae complica puţin procesul de scriere. E prea simplu să operezi modificări pe calculator, dar în acelaşi timp sunt greu de urmărit în paralel.
Jerome FERRARI: Nu pot reveni la un stadiu anterior pentru că acum scriu mult mai repede, mult mai cursiv pe ecran decât de mână. În plus, folosind atât de mult tastatura, am ajuns să am un scris de mână oribil şi mă tem că nici nu-mi mai pot recunoaşte scrisul şi că elevii mei mă vor blestema de fiecare dată când le restitui lucrările corectate, pentru că abia reuşesc să-şi desluşească nota, au renunţat de mult să mai citească şi comentariile de pe marginea foii.
Svetlana CARSTEAN: Predica despre căderea Romei este al şaptelea roman al tău, dacă am reţinut bine. Ai început să scrii cartea de mână.
Jerome FERRARI: Exact.
Svetlana CARSTEAN: Reuşeşti să observi diferenţele dintre atunci când scrii de mână şi când scrii la calculator? Există vreo diferenţă?
Jerome FERRARI: Acum n-aş mai putea scrie de mână, pentru că gândul îmi este mai rapid decât mâna, gândul meu a adoptat viteza de tastare la calculator, viteză care nu este ameţitoare, dar oricum, este mai bună decât scrisul de mână.
Svetlana CARSTEAN: Eu cred că este şi o diferenţă de calitate. Dacă scrii de mână, nu ai întregul context, ca pe calculator, astfel că rezultatul poate fi diferit faţă de cazul în care începi să scrii la calculator.
Jerome FERRARI: Cu siguranţă, pentru că până şi la calculator, îmi dau seama că mă leg de anumite detalii. Sunt atent la aşezarea în pagină a manuscrisului, îmi aranjez fontul literelor astfel încât să fie cât mai aproape de cel al cărţilor.
Svetlana CARSTEAN: Ca să îţi creezi atmosfera unei cărţi.
Jerome FERRARI: Întocmai. Consider că asta răspunde nivelului mei de exigenţă.
Svetlana CARSTEAN: Cred că nu vor mai exista manuscrise, pentru că durata de viaţă a unui hard-disk este infinit mai mare decât a unei foi de hârtie. Tu salvezi tot ce scrii, îţi trimiţi pe mail fragmente din romane din când în când?
Jerome FERRARI: Da, salvez tot ce scriu, altfel ar fi un coşmar. Salvez imediat de scriu un rând, de teamă să nu pierd ce am lucrat. Li s-a întâmplat deja unor prieteni de-ai mei şi mi se pare că este un bun motiv de sinucidere.
Svetlana CARSTEAN: Deci ai multe variante ale romanelor tale salvate.
Jerome FERRARI: Foarte multe!
Svetlana CARSTEAN: Mulţumesc pentru interviu, Jerome Ferrari!
Jerome FERRARI: Şi eu mulţumesc foarte mult!
_____________________________________
Svetlana Carstean este poeta, volumul ei, FLOAREA DE MENGHINA, este foarte apreciat de critica si cititori.
Este coordonatoarea seriei de poeziei de la Pandora M – Cercul poetilor aparuti (unde i-a publicat printre altii pe Sorin Gherghut si Alex Leo Serban)
A scris pentru Dilema, Dilemateca, Obsevatorul Cultural, Romania literara, Adevarul literar si artistic
Lucreaza la Institutul Francez din Bucuresti
Comandati cartea cu autograful autorului la GiftBooks.ro. Puteti obtine transport GRATUIT!
INTERVIURILE HotNews.ro