O capodopera numita “Orbitor”

Imunditiile debitate la adresa lui Mircea Cartarescu in aceste ultime zile, de fapt reluarea unor aberatii diseminate de luni, daca nu de ani de zile, fac parte din asaltul spiritului primar agresiv, spre a relua formularea lui Marin Preda, impotriva adevaratelor valori. In Romania zilelor noastre, Caliban a ajuns sa faca jocurile in cultura. Tacerile celor care au tot atacat “politizarea” ICR in perioada conducerii Patapievici-Mihaies-Tania Radu sunt mai mult decat graitoare. Resentimentul se ingemaneaza cu lasitatea. Specializate in poluarea spatiului public, “Antenele” exceleaza necontenit intru ticalosie. Nu mai vorbesc de emisiunea de pe Realitatea TV, dominata de personalitatea planetara a specialistului in calorifere, Radiator Marga, in care participantii s-au intrecut intru rea credinta si netrebnicie.

Vor trece anii, lucrurile isi vor regasi noima, vor reintra, probabil, in albia unei azi pierdute normalitati. Dar numele unor Aviar Gaunescu, stiut si ca Adrian Paunescu, ventuza lipita pe dosul Secretarului General, al lui W. C. Teodosie, si al patronului lor Dumitru Popescu vor ramane acolo, pe veci, ca simboluri ale supremei infamii. Alaturi de acelea ale celor care azi il manjesc cu noroiul nimicniciei lor pe scriitor.

Public aici articolulul meu despre volumul al treilea din romanul “Orbitor” de Mircea Cartarescu. Textul a aparut in “Evenimentul Zilei” pe data de 18 iulie 2007. Il consider unul dintre cele mai importante pe care le-am scris in viata mea.

http://www.humanitas.ro/humanitas/orbitor

Nimeni nu va putea, de-acum incolo, sa mai caute alibiuri pentru oroarea stalinismului national. Gratie lui Cartarescu, dezastrul psihologic, sociologic si cultural al Romaniei in perioada „anilor-lumina”, dar si in aceea a lui Gheorghiu-Dej, devine cat se poate de clar. Generatiile mai tinere, care nu au trait pe propria lor piele acele experiente, vor pricepe cat de chinuitoare era viata cotidiana intr-un sistem paranoic care se pretindea al muncitorilor si taranilor, dar care era, de fapt, o tiranie a politrucilor, securistilor si birocratilor bornati.

Romanul surprinde exemplar iluziile celor care, precum tatal personajului principal, au crezut candva in demagogia socialist-egalitarista a regimului, oameni care au imbratisat, cu pasiune romantica, miturile centrale ale sistemului: rolul conducator al partidului, sacrificiile necesare constructiei utopiei unei societati fara clase, santierele tineretului, colectivismul si solidaritatea ca valori inspiratoare ale unor mereu renascute energii morale.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro